{"id":6078,"date":"2011-01-27T09:14:20","date_gmt":"2011-01-27T07:14:20","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=6078"},"modified":"2015-01-15T17:14:37","modified_gmt":"2015-01-15T15:14:37","slug":"limbajul-elevat-de-lemn","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/limbajul-elevat-de-lemn\/","title":{"rendered":"Limbajul elevat de lemn"},"content":{"rendered":"

De cur\u00e2nd, \u00een cartea unui reputat universitar american, mare specialist \u00een metodologii de cercetare, am citit urmatorul pasaj: \u201eAcording to Holsti (1969) and Carney (1972) communications have three major components: the message, the sender, and the audience (see also Litlejohn & Foss, 2004)\u201c. Altfel spus, conform autorilor citati, comunicarea are trei componente majore: mesajul, emitatorul si receptorul.<\/strong><\/em>
\n\u00cen cartea de limba rom\u00e2na a doamnei Penes, mai exact \u00een manualul pentru clasa a doua, la lectia despre comunicarea orala, gasim o schema a comunicarii, \u00een care ni se arata ca aceasta are trei componente: vorbitorul, mesajul si ascultatorul.
\nStau si ma \u00eentreb: oare \u00eentre clasa a doua din Rom\u00e2nia si o mare universitate americana, precum cea din California, sa nu fie nicio diferenta? Pare destul de aiurea sa ai o lectie despre comunicarea orala la clasa a doua, dar mult mai sinistru este sa prezinti \u00eentr-o maniera stiintifica o banalitate care tine, de fapt, de simtul comun. Mai mult, pentru o banalitate ca aceea ca schema cea mai simpla a comunicarii este data de amintitele componente, universitarul american da nu mai putin de trei surse bibliografice, desi orice t\u00e2mpit care a scris vreodata \u00een domeniul comunicarii a spus si el o astfel de banalitate. Mai mult, pentru ca primele lucrari citate de universitarul american erau mai vechi, omul s-a simtit dator sa ne mai dea si una mai recenta, din 2004.
\nEforturile de a prezenta stiintific cunoasterea lumii, de a colora frumos demersul descoperirii stiintifice, de \u201ea da clasa si stil\u201c productiilor stiintifice si cercetarilor de tot soiul au devenit referentiale astazi. Stiintele par tot mai complicate, cel putin cele care au treaba cu societatea si cu oamenii. Musteste de matematica peste tot, de grafice si de scheme, de tabele pline cu semne grecesti (astea dau foarte bine), de ecuatii complexe, de instrumente, tehnici si tehnologii tot mai complicate, care \u00eencearca sa acrediteze ideea ca avem de a face cu demersuri autentic stiintifice, dar mai ales cu unele care tin pasul cu dezvoltarea accelerata a cunoasterii. Toate aceste eforturi au doar scopul de constructie a unei legitimitati si, de regula, au putine tangente cu lumea reala.
\nAvem, de fapt, un amplu proces de birocratizare a stiintei, un proces care a construit un limbaj de lemn fata de care propagandistii vremurilor apuse ar trebui sa se plece cu sfiala, pentru ca sunt depasiti exponential si referential. Acest limbaj al zilelor noastre face ca o banaliate sa fie prezentata ca parte a unui amplu proces de dezvoltare, dar dincolo de aceasta dimensiune, latent, noul limbaj ne impune, totodata, axiomatic un singur mod de a legitima valorile, cunoasterea si orice altceva vrem.
\nDaca problema ar ram\u00e2ne doar aceea a unor carti si articole publicate la noi sau aiurea, nu ar merita, poate, sa vorbim despre ea. Din pacate, noua limba de lemn este mult mai periculoasa dec\u00e2t graiul activistului incult si \u00eendobitocit de propaganda primitiva a unor perioade pe care le hulim astazi fara rezerve. De ce este periculoasa? Pentru ca atunci c\u00e2nd auzeam limbajul de lemn al anilor \u201950 sau chiar pe cel din anii \u201980, cei mai multi dintre noi r\u00e2deau, simteau si realizau idiotenia si goliciunea frazelor citite sau rostite. \u00cemi aduc aminte ca la filozofie, prin anii \u201980, la grupurile noastre satirice citeam din Stalin pentru ca omul era o extraordinara sursa de umor. Cum sa nu r\u00e2zi, c\u00e2nd gaseai la tot pasul perle deosebite de genul: \u201eVa \u00eentrebati oare de ce se numeste filosofia noastra materialist dialectica si istorica? Am sa va raspund foarte simplu: pentru ca filosofia noastra este si dialectica si istorica!\u201c Cred ca si securistii care ne urmareau la aceste amuzante activitati realizau idiotenia unei astfel de fraze si, probabil, r\u00e2deau si ei odata cu noi.
\nDe ce este mai grav noul limbaj de lemn? Pentru ca el nu este blamabil public. Dimpotriva, este idolatrizat, zeificat aproape, este \u00eencarcat cu o valoare care transcende realitatea, interesele si viata cotidiana. Mai mult, nici macar nu este \u201ed\u00e2mbovitean\u201c, ci unul importat de prin tarile care ne pozeaza drept modele, de prin lumi mai moderne, mai dezvoltate si mai puternice dec\u00e2t a noastra. Intelectualii rom\u00e2ni de toate felurile se grabesc astazi sa \u00eenvete noua limba de lemn \u00een iuresul general de a imita tot ceea ce profesorul american sau european performeaza. Noua limba oficiala a patruns \u00een scoli si universitati, \u00een organizatii si institutii diverse, este limba oficiala a finantarilor europene si nu numai, este limba care i-a cucerit pe cei mai rafinati dintre politicieni.
\nDe ce este periculoasa, la urma urmei, aceasta noua limba de lemn? Pentru simplul motiv ca ea se iubeste pe sine, ea nu are nevoie de realitate, fiind chiar \u00een divort existential cu aceasta, ea ne sugereaza formule care circula \u00eentre oameni si institutii fara a avea minima nevoie de o ancora \u00een lumea reala. Cu alte cuvinte, asa cum Robert Merton, un sociolog american, spunea acum jumatate de secol, valorile instrumentale au devenit astazi valori finale, mijloacele au devenit scopurile actiunilor noastre si acesta este unul din efectele biorocratizarii.
\nAm stat de vorba, \u00een ultima perioada, cu multi oameni care au c\u00e2stigat proiecte pe fonduri structurale sau care lucreaza \u00een diverse astfel de echipe. Majoritatea lor, c\u00e2nd s-au apucat de treaba s-au \u00eentrebat \u201eoare ce mama naibii trebuie sa facem noi aici, de fapt?\u201c Adica, atunci c\u00e2nd s-a trecut de la scrisul proiectului la realizarea lui, au aparut sumedenie de revelatii \u00eenfioratoare, ori amuzante. Fie ca proiectul se dovedeste ilogic \u00een realitate, fie ca nu este util la ceva anume, ori se bazeaza pe o problema inventata, care nu are solutii pentru ca nu are ce rezolva, fie multe altele. Desigur, occidentalii s-au obisnuit, probabil, de mult timp cu aceasta politica de finantare, \u00een special \u00een cazul problemelor inventate si au \u00eenvatat sa umple paginile proiectelor cu tot felul de analize de oportunitate, cu tabele, grafice gantt, matrici logice si c\u00e2te si mai c\u00e2te.
\nMai mult dec\u00e2t at\u00e2t, \u00een ideea noastra de a ne alinia disperati, precum soldatii disciplinati de instructia militara, la orizontul impus de Europa, politicienii nostri reformatori introduc cu mult aplomb noua ordine politica numita reforma \u00een diverse domenii, care de care mai importante. Noul limbaj elevat si sofisticat, dar tot de lemn, a reusit astfel sa germineze reforme.
\nDe cur\u00e2nd a intrat pe usa din dos a politicii rom\u00e2nesti noua Lege a \u00eenvatam\u00e2ntului, care, ca toate celelalte dinainte, se vrea cea a adevaratei reforme a sistemului de \u00eenvatam\u00e2nt. Noul limbaj a patruns astfel \u00een spatiul reformelor si s-au mai inventat cuvinte si noi abrevieri menite sa ne faca sa \u00eentelegem greutatea si seriozitatea reformatorilor.
\n\u00cen astfel de reforme, cu siguranta ca ceva se impune totusi p\u00e2na la urma. Noul limbaj al institutiilor si al functionarilor care lucreaza \u00een ele. Din nenorocire, se produc si alte schimbari pentru ca reformele sunt generate haotic, iar limbajul reformelor este independent de realitate si, prin urmare, punerea \u00een practica a oricarei idei ridica probleme majore, ce nu pot fi manageriate de cei \u00eendrituiti cu aceasta.
\nMi se pare ca acest gen de reforma, pe care o \u00eent\u00e2lnim, la urma urmei, si \u00een alte domenii, este, de fapt, consonanta cu tot ceea ce se \u00eent\u00e2mpla \u00een orice alt loc \u00een care se implementeaza noua limba de lemn. O realitate mascata, evitata strategic si chiar ascunsa publicului este rebotezata, redefinita lingvistic ca sa para pretioasa, atractiva, benefica, dar, mai ales, profesionist elaborata. Este ca si cum \u00eentr-un sat uitat de lume, \u00een care modernitatea nu a ajuns, unde nu au patruns tehnologia si valorile unei societati democratice, am face o serioasa reforma redefinind limba folosita de sateni. \u00cei \u00eenvatam astfel ca la carute sa le spuna microbuze, la opinci autoturisme, la malai credite sau flux financiar, iar daca sunt batuti de seful de post, destul de probabil, vom spune ca aceasta este doar o expresie a libertatii de exprimare (a sefului de post, evident).
\nExageram \u00een mod voit, dar refoma din \u00eenvatam\u00e2nt este aproape de acest tablou, repet, ca si alte asa-zis reforme, tocmai pentru ca ea nu vizeaza realitatea, ci doar operarea cu un limbaj reformist care se bazeaza funciar pe aceleasi realitati de plecare.
\nAmuzant este ca unele categorii au ramas retrograde, cu picioarele pe pam\u00e2nt, adica, si nu au reusit sa interiorizeze foarte bine acest limbaj, fiind ancorate prea ad\u00e2nc \u00een realitate: jurnalisti, multi dintre oamenii de afaceri si chiar o parte a politicienilor care traiesc pentru lumea reala si care nu au de ce sa se legitimeze cu pretioasa limba de lemn. Este adevarat, pe unii dintre acestia, lumea reala \u00eei obliga sa intervina pe l\u00e2nga scriitorii de legi si de proiecte pentru a introduce unele \u201epasaje\u201c acolo care sa permita instrumentarea reala a institutiilor si organizatiilor. Cu alte cuvinte, legile reformelor vor avea si unele efecte reale certe. Din pacate, dincolo de intentiile uneori bune ale unora dintre decidenti, politicienii de care vorbeam vor reusi sa obtina efecte la nivelul realitatii din \u00eenvatam\u00e2nt, pentru ca au stiut sa introduca \u00een text si precizari care vor duce la schimbari reale. \u00cenvatam\u00e2ntul rom\u00e2nesc va deveni cu mult mai politizat dec\u00e2t \u00een prezent, concursurile didactice vor deveni tot mai mult numiri, si asta la orice nivel, succesul si carierele profesorilor vor fi si mai mult determinate de clicile de retele existente deja, dar care, acum, vor fi controlate si politic. Va scadea sansa la educatie \u00een Rom\u00e2nia, sistemul va mai pierde din nivelul de competenta, si asa nevralgic. Spiritul democratic si al libertatii, prezent \u00een universul academic \u00eenca de la \u00eenceputurile universitatilor, va fi calcat si mai mult \u00een picioare, dat fiind ca nu mai exista nici macar premisele elementare ale unei astfel de functionari.
\nSunt oare prea pesimist? Eu nu cred ca este vorba de pesimism, ci de probabilitati. Nu spun ca toate efectele vor fi negative. Spun doar ca probabilitatea ca partea plina sa fie mai mare dec\u00e2t partea goala a paharului este uluitor de mica, pentru ca atunci c\u00e2nd umpli paharul doar la nivelul discursului public, iar \u00een realitate el se afla uitat pe masa din bucatarie de ani de zile sau c\u00e2nd, mai mult, \u00een numele unor principii care suna bine, pe furis, mai golesti din el (\u00een ideea ca \u00eel primenesti) pentru prietenii tai sau pur si simplu \u00eel versi din prostie, e foarte greu sa crezi ca vei obtine un pahar plin vreodata.
\nStimati cititori, fiti fericiti! La fel se deruleaza si se vor derula si multe alte reforme \u00een Rom\u00e2nia. Sansa dumnevoastra cred ca este doar aceea de a merge la sedintele noilor propagandisti si a \u00eenvata noua limba de lemn.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

De cur\u00e2nd, \u00een cartea unui reputat universitar american, mare specialist \u00een metodologii de cercetare, am citit urmatorul pasaj: \u201eAcording to Holsti (1969) and Carney (1972) communications have three major components: the message, the sender, and the audience (see also Litlejohn & Foss, 2004)\u201c. Altfel spus, conform autorilor citati, comunicarea are trei componente majore: mesajul, emitatorul… Cite\u0219te mai mult »Limbajul elevat de lemn<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[13156],"tags":[2553,4567,4,4563,4566,4564,4565],"class_list":["post-6078","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-editorial","tag-comunicare","tag-discurs-public","tag-editorial","tag-limbaj-de-lemn","tag-limbajul-institutiilor","tag-mesaj-politic","tag-sociologia-comunicarii"],"views":5227,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/6078","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=6078"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/6078\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=6078"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=6078"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=6078"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}