{"id":6072,"date":"2011-01-20T14:05:52","date_gmt":"2011-01-20T12:05:52","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=6072"},"modified":"2011-01-20T14:07:30","modified_gmt":"2011-01-20T12:07:30","slug":"%e2%80%9ethe-spectator%e2%80%9c-de-ce-jurnalismul-secolului-xxi-e-cel-mai-integru-din-toate-timpurile","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/%e2%80%9ethe-spectator%e2%80%9c-de-ce-jurnalismul-secolului-xxi-e-cel-mai-integru-din-toate-timpurile\/","title":{"rendered":"\u201eThe Spectator\u201c: De ce jurnalismul secolului XXI e cel mai integru din toate timpurile"},"content":{"rendered":"

Pasiunea pentru crima<\/strong><\/p>\n

\u201ePe canalele mele prin satelit, crima e comisa 24 de ore pe zi, sapte zile pe saptam\u00e2na. As putea probabil sa-mi petrec restul vietii privind cele trei CSI (Investigatii la locul crimei), \u00abBones\u00bb, \u00abCriminal Minds\u00bb si \u00abWalking the Dead\u00bb, fara sa iau vreodata o pauza, pentru o cana de ceai\u201c, scrie Sam Leith \u00een \u201eThe Spectator\u201c. Dar e ceva nou aici?, se \u00eentreaba jurnalistul britanic. \u201eSky Plus poate fi nou, dar obsesia pentru crima? C\u00e2tusi de putin. Totul a pornit \u00een epoca victoriana\u201c.
\n<\/strong><\/em>
\n\u201eDe la \u00eenceputul secolului al XIX-lea \u00eencoace, publicul britanic se da \u00een v\u00e2nt dupa povesti despre crime, detectivi, marturisiri si executii \u2013 \u00eempodobite, atunci si acum, cu accente de falsa evlavie si cu pilde sociale moralizatoare dupa ureche\u201c, scrie Leith. Eseul sau porneste de la cea mai recenta carte a lui Judith Flanders, \u201eThe Invention of Murder\u201c, \u201eparte istorie a societatii, parte istorie literara si parte literatura de senzatie, ea \u00eensasi\u201c.<\/p>\n

\u201eNici nu a apucat crima sa capteze imaginatia publicului, ca totul s-a si transformat \u00eentr-o industrie, ce satisfacea toate paturile societatii\u201c, arata Leith. Ziarele erau pline de articole moralizator-condescendente, tabloidele, brosurile ieftine, melodramele si romanele de senzatie, baladele, spectacolele de marionete, statuile de ceara si lanternele magice proliferau; caii de curse, ogarii si chiar corabiile primeau numele unor criminali celebri.<\/p>\n

\u201eUn calator german a fost sfatuit de o englezoaica, daca dorea \u00absa vada sarbatorile noastre pentru popor, sa mearga la Newgate \u00eentr-o zi de sp\u00e2nzuratoare\u00bb. Tribunalele au devenit scene de teatru iar executiile erau prilejuri pentru a petrece o zi \u00een oras cu familia, deservite de v\u00e2nzatori ambulanti de m\u00e2ncare cu biscuiti si bomboane cu menta cu numele condamnatului\u201c. Pe acest fundal, arata Leith, se va contura o viziune moderna asupra politiei cu rol detectivistic, si nu doar de forta preventiva, si vor aparea primii detectivi de profesie si meseria de criminalist. Cartea lui Flanders insista si asupra prejudecatilor epocii victoriene: paranoia oamenilor bogati ca ar putea fi otraviti de servitori si ideea, larg rasp\u00e2ndita, ca femeile din clasa muncitoare si-ar fi ucis copiii pentru a ridica banii de \u00eenmorm\u00e2ntare de la societatile de ajutorare (\u201eo versiune victoriana, fara \u00eendoiala, a isteriei din ziua de azi ca femeile din clasa muncitoare \u00abar \u00eensela sistemul de ajutor social\u00bb fac\u00e2nd copii\u201c).<\/p>\n

\u201eOricine ar crede, de pilda, ca tabloidele din secolul XXI ar reprezenta o decadere fara precedent a jurnalismului va gasi \u00een aceasta carte contraargumente linistitoare. Dimpotriva, traim, se va dovedi, \u00eentr-o epoca de aur fara egal, \u00een istorie, a adevarului si a integritatii\u201c, crede Sam Leith. \u201eChiar si ziarele adevarate din secolul al XIX-lea colcaiau de bigotism de clasa, si trimiteau la tipar, \u00een mod obisnuit, zvonuri pe post de fapte, fara sa se teama ca ar putea fi date \u00een judecata\u201c. Daca faptele nu existau, ele trebuiau inventate. \u201eThe Morning Chronicle, Jackson’s Oxford Journal, John Bull si Bristol Mercury au scris, toate, \u00een mod solemn despre cum Mary Ann Milner \u00aba mers cu multa demnitate la locul executiei\u00bb. Acest lucru era cu totul neplauzibil, tin\u00e2nd cont de faptul ca ea se sinucisese \u00een celula \u00een noaptea de dinainte. Chiar si ilustratiile erau, de cele mai multe ori, poze de sertar aruncate la \u00eent\u00e2mplare. Fotografia unui presupus criminal s-a dovedit a fi, \u00een fapt, un portret al lui Wiliam al IV-lea\u201c.<\/p>\n

Celebritatea unor criminali a dainuit p\u00e2na \u00een secolul XXI; Maria Manning \u00eenca are o statuie de ceara \u00een muzeul Madame Tussauds, la 122 de ani dupa moarte. Autorul unui foileton se arata ad\u00e2nc dezamagit, \u00een epoca, atunci c\u00e2nd marturisirea Maria Manning \u00eent\u00e2rzia sa apara: \u201e\u00cen fiecare zi asteptam nerabdator o marturisire a doamnei Manning. Tot ceea ce doream era ca ea sa-si elibereze constiinta \u00eenainte de a parasi aceasta a noastra vale a pl\u00e2ngerii (asa o numesc mereu \u00een foileton)… Publicul asteapta mereu de la noi ultimele cuvinte ale tuturor monstrilor cu chip uman, iar \u00een ceea ce o priveste pe doamna Manning, ele nu au meritat sa fie tiparite\u201c.<\/p>\n

\u201e\u00cen aceasta lumina, Dickens se evidentiaza ca o eminenta solitara\u201c, scrie Sam Leith, un mare romancier \u201ece ne face cu ochiul, pe ici, pe colo, din multimea adunata \u00een jurul unui esafod\u201c.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Pasiunea pentru crima \u201ePe canalele mele prin satelit, crima e comisa 24 de ore pe zi, sapte zile pe saptam\u00e2na. As putea probabil sa-mi petrec restul vietii privind cele trei CSI (Investigatii la locul crimei), \u00abBones\u00bb, \u00abCriminal Minds\u00bb si \u00abWalking the Dead\u00bb, fara sa iau vreodata o pauza, pentru o cana de ceai\u201c, scrie Sam… Cite\u0219te mai mult »\u201eThe Spectator\u201c: De ce jurnalismul secolului XXI e cel mai integru din toate timpurile<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[17],"tags":[4560,4562,1910,4561,732,3613],"class_list":["post-6072","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-ideilor","tag-artico-the-spectator","tag-crime","tag-emisiuni-tv","tag-jurnalism-sec-xxi","tag-jurnalisti","tag-mass-media"],"views":5088,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/6072","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=6072"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/6072\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=6072"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=6072"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=6072"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}