\u201e\u00cemi doresc enorm de mult sa continui a progresa\u201c<\/p>\n
\u00cenceputul de an a stat, firesc, sub semnul tensiunii si al evolutiilor sumbre. \u00cen Rom\u00e2nia, de ceva vreme, lucrurile par scapate de sub control. Daca va amintiti, \u00eencheiam r\u00e2ndurile dedicate finalului de an \u00eentr-o tonalitate nu tocmai optimista, resping\u00e2nd totodata c\u00e2ntecul de sirena al g\u00e2ndirii magice. Refrenul, odinioara placut, al incantatiilor de tipul \u201eSa dea Dumnezeu!\u201c nu ne mai spune nimic astazi. Daca noi nu dam, facem, dregem, sigur e ca bossul cel mare din ceruri ne va trata cu o desav\u00e2rsita ignoranta. Si are toate pricinile sa procedeze astfel. P\u00e2na c\u00e2nd rom\u00e2nii nu vor deprinde mersul biped si protestul eficace, nimic \u00een bine nu li se va \u00eent\u00e2mpla.
\nPornind de la aceste auspicii, repet, funerare \u00een plan politic, economic si moral, marturisesc faptul ca n-am identificat ratiuni suficiente si necesare pentru a schimba registrul de discurs al textelor pe care le semnez \u00een \u201eCultura\u201c. C\u00e2nd singura forma de protest contra abuzurilor Puterii este dansul pinguinului, evaziunea \u00een lumi confortabile si pasionante ram\u00e2ne varianta cea mai potrivita pentru a rezista mental. Sa ne cultivam asadar hobby-urile, pentru a uita de apasarea unei realitatii colorate jenant si asasin \u00een oranj. De aceea, la debut de 2011, va propun, dragi prieteni, o incursiune \u00een biografia unuia dintre cei mai iubiti tenismani din Hexagon ai momentului, Jo-Wilfried Tsonga. Iar pentru a introduce cumsecade cartea dedicata acestuia de jurnalistul Claude Moreau, intitulata \u201eJo-Wilfried Tsonga. La force tranquille\u201c (\u201eJo-Wilfried Tsonga. Forta linistita\u201c, Favre, Lausanne, 2008), am sa fac apel la un interviu realizat de subsemnatul \u00een martie 2008 la Sibiu, \u00eenaintea meciului de Cupa Davis dintre echipa nationala a \u201ecocosului galic\u201c si cea a Rom\u00e2niei.
\nDialogul nu a mai aparut \u00een revista \u201eTenis Partener\u201c – din motive care nu au tinut de vointa si dorinta mea. Am regretat atunci acest fapt, caci Tsonga abia disputase finala primului turneu de Grand Slam al anului, cel de la Melbourne, dupa ce-l eliminase glorios \u00een semifinala pe Rafael Nadal, opun\u00e2nd apoi o acerba rezistenta viitorului campion, s\u00e2rbul Novak Djokovici, \u00eenvingatorul lui Federer. Daca la noi un interviu cu cel mai proaspat nou venit \u00een clubul finalistilor de Mare Slem nu trezeste interesul editorilor, atunci partida tenisului batinas e pierduta. Ram\u00e2ne, desigur, doar dimensiunea mnezica si, iata, cea culturala, a evocarii. Sigur, de atunci, din 2008 Ali, cum este supranumit de fani si prieteni gratie izbitoarei asemanari cu supercampionul american al greilor din anii ’70-’80, a progresat si a devenit un tenisman de frunte. Multe trofee si meciuri incandescente s-au adunat \u00een dreptul francezului. Doar ca acel meci din Cupa Davis si acel interviu \u201epe genunchi\u201c Jo nu le va uita, caci au reprezentat marcile debutului sau \u00een echipa Frantei. Tara pe care superbul atlet de culoare o iubeste nespus, \u00een ciuda faptului ca a ales sa traiasca \u00een Elvetia. Dar aceasta este deja alta poveste… Iata dialogul nostru sibian, urm\u00e2nd ca de saptam\u00e2na viitoare sa purced la a comenta volumul biografic semnat de Moreau.<\/p>\n
V.P.: Va felicit, domnule Jo-Wilfried Tsonga, pentru calificarea \u00een finala primului turneu de Mare Slem al anului, cel de la Melbourne. Cum va simtiti acum, dupa ce euforia s-a consumat? \u00cenca mai visati sau ati revenit cu picioarele pe pam\u00e2nt?<br><\/br>J.-W. T.: Da, sigur ca a fost un vis extraordinar, dar acum m-am dezmeticit. Stiu ca lumea asteapta mult de la mine si ma simt obligat sa progresez \u00een continuare. Faptul ca ma aflu aici, la Sibiu, pentru a debuta \u00een echipa de Cupa Davis a Frantei, reprezinta pentru mine primul pas pe acest drum anevoios al realizarii de sine. A juca \u00eempotriva Rom\u00e2niei este o garantie ca \u00eemi urmez traseul de truditor pe terenul de tenis.<br><\/br><br><\/br>V.P.: Cum e sa fii celebru? Imaginea dumneavoastra despre celebritate difera de realitatea \u00een care tocmai ati pasit sau e aidoma ei?<br><\/br>J.-W. T.: \u00cen ceea ce ma priveste, sentimentul celebritatii proprii este exact asa cum mi l-am imaginat. Mi-am dorit \u00eentotdeauna sa fiu celebru, dar pe l\u00e2nga aceasta notorietate extraordinara am visat sa ram\u00e2n eu \u00eensumi, un om cu picioarele pe pam\u00e2nt. Adica sa iau de la celebritate ceea ce este bun, fara sa ma smintesc. Prin urmare, cred ca am ramas aceeasi persoana de dinainte de Australian Open. Cel putin asa sper.<br><\/br>V.P.: \u00cen finala de la Melbourne, dupa ce ati luat primul set \u00een fata lui Djokovici, ati crezut ca victoria poate sa va apartina?<br><\/br>J.-W. T.: Sigur ca da, mai ales atunci, dupa finalul primului set, mi s-a parut ca am meciul la discretie, ca pot sa-l domin pe Djokovici. Acelasi lucru l-am simtit si pe la sf\u00e2rsitul setului 4, respectiv faptul ca am forta sa schimb soarta confruntarii \u00een favoarea mea. As fi dorit sa \u00eemping meciul \u00een setul 5, caci atunci cred ca as fi avut resurse, mai ales fizice, sa-l \u00eenving pe Nole. Dar n-a fost sa fie\u2026<br><\/br><br><\/br>V.P.: Ce e mai important pentru dumneavoastra: sa c\u00e2stigati \u00eentr-o zi Roland Garros-ul sau sa fiti numarul unu mondial?<br><\/br>J.-W. T.: Evident, sa ajung lider mondial\u2026<br><\/br><br><\/br>V.P.: C\u00e2nd v-ati \u00eent\u00e2lnit cu jocul de tenis? Cum a fost \u00eenceputul, sub ce auspicii a stat el?<br><\/br>J.-W. T.: Pai, am \u00eenceput sa joc tenis cam pe la v\u00e2rsta de ?apte ani. Daca \u00eemi amintesc bine, primele mingi pe teren le-am schimbat cu tatal meu, Didier, care, pe l\u00e2nga meseria de profesor de chimie, fusese si un excelent handbalist. Dupa acest debut timid, interesul mi s-a transformat \u00een pasiune, iar pasiunea a devenit cariera: job-ul meu de azi.<br><\/br>V.P.: Care au fost idolii dumneavoastra \u00een domeniul tenisului? De la ce model ati pornit?<br><\/br>J.-W. T.: Nu cred ca am avut idoli. E-adevarat ca atunci c\u00e2nd eram copil si abia \u00eencepusem sa joc tenis \u00eemi facea placere sa urmaresc la televizor meciurile din Cupa Davis sau pe cele din turneele de Mare Slem. \u00censa nu pot sa spun ca m-a marcat cu-adevarat cineva. Daca vreti, cred ca \u201eam furat\u201c acele lovituri sau tehnici care m-au impresionat de la mai multi campioni, \u00eencerc\u00e2nd sa fac o medie care sa mi se potriveasca exclusiv mie.<br><\/br><br><\/br>V.P.: Ati mai practicat si alte sporturi \u00een afara de tenis?<br><\/br>J.-W. T.: Da, am jucat cu multa placere fotbal. Asta s-a \u00eent\u00e2mplat \u00eentre v\u00e2rsta de opt ani si cea de treisprezece ani. O faceam \u00een paralel cu tenisul. A fost o perioada de cinci ani extrem de intensa, care mi-a adus multe satisfactii.<br><\/br><br><\/br>V.P.: Cam c\u00e2nd v-a venit ideea de a face performanta \u00een tenis?<br><\/br>J.-W. T.: Cred ca aveam \u00een jur de paisprezece ani. Atunci mi s-a cristalizat \u00eent\u00e2ia oara g\u00e2ndul ca as putea avea la modul serios un cuv\u00e2nt greu de spus \u00een tenis.<br><\/br><br><\/br>V.P.: Exista o opinie potrivit careia dumneavoastra, la v\u00e2rsta de zece ani, \u00een urma c\u00e2stigarii unui meci solicitant, ati fi exclamat ca veti deveni numarul unu mondial\u2026 Este adevarat? Si daca da, c\u00e2nd ati \u00eenceput sa va g\u00e2nditi serios la aceasta posibilitate? Dincolo de simpla dorinta, c\u00e2nd ati \u00eenceput sa percepeti acest g\u00e2nd ca pe o realitate realizabila?<br><\/br>J.-W. T.: Da, \u00eemi face astazi multa placere sa recunosc ca am strigat, dupa un meci dificil pe care-l c\u00e2stigasem, ca o sa fiu viitorul lider mondial. Eram doar un copil si desigur ca nu operam dec\u00e2t cu o simpla intuitie. Era un g\u00e2nd inconstient, ceva ce plutea ca o presimtire frumoasa. De la dorinta sau fantasma si p\u00e2na la realitate sau realizare mai era \u00eensa o cale extrem de lunga. Oricum, \u00een perioada t\u00e2rzie a junioratului a \u00eenceput sa-mi fie clar ca pot sa-mi domin sistematic adversarii, din Franta si de aiurea. Cam pe-atunci a \u00eenceput sa se concretizeze aceasta perspectiva de \u00eenvingator. Jucam din ce \u00een ce mai bine si mi-am spus \u00eentr-o buna zi: \u201ede ce sa nu fiu numarul unu?\u201c\u2026 \u00cencepusem sa stiu ca daca vreau sa ajung departe, trebuie sa ma port ca un campion, devenind constient de potentialul meu. Fara g\u00e2ndire pozitiva nu faci nimic!<br><\/br><br><\/br>V.P.: \u00cen anul 2003 erati numarul 2 mondial la categoria juniori. Ce s-a \u00eent\u00e2mplat \u00eentre timp cu dumneavoastra? S-a vorbit despre o indisponibilitate fizica accentuata\u2026 Accidentarile survenite au fost chiar at\u00e2t de grave? Ati putea intra putin \u00een detalii?<br><\/br>J.-W. T.: Sigur ca da, desi nu-mi face mare placere sa-mi amintesc de acele vremuri care m-au tinut departe de competitie. Am avut o accidentare foarte serioasa la spate, o hernie de disc, petrecuta la finele lui 2004, care cu greu a putut fi rezolvata. Si cum niciodata o problema nu vine singura, acea disfunctie a antrenat alte c\u00e2teva, ceea ce a facut ca eu sa lipsesc aproximativ doi ani de pe teren \u2013 o perioada cumplita pentru mine. Pe scurt, m-am accidentat la un umar, apoi, la distanta de c\u00e2teva luni, si la celalalt. \u00centre aceste episoade traumatice, am jucat cum am putut, adeseori cu infiltratii cu cortizon, urmate de monotone sedinte de recuperare cu kinetoterapeutul, repausul fiind nebanuit de lung. Prin urmare, accidentul la spate a fost pentru mine o suferinta permanentizata, iar acest lucru m-a \u00eempiedicat sa progresez, sa-mi dezvolt potentialul \u00een care credeau at\u00e2t de multi oameni.<br><\/br><br><\/br>V.P.: \u00cen acele clipe dificile v-ati g\u00e2ndit oare sa renuntati, sa parasiti arena de tenis?<br><\/br>J.-W. T.: Nu, nu, c\u00e2tusi de putin. Niciodata nu mi-a trecut prin minte sa abandonez. Totusi, recunosc faptul ca viata dusa \u00een acea epoca mi-a dat mult de g\u00e2ndit, m-a determinat sa-mi adresez unele \u00eentrebari, legate \u00een special de capacitatea trupului meu de a rezista \u00een fata at\u00e2tor \u00eencercari, la un asemenea nivel. Nu regret acea trista experienta, caci \u00eentotdeauna e bine sa te g\u00e2ndesti la tine \u00eensuti, sa reflectezi la destinul si la problemele vietii tale personale. Astazi pot sa spun ca am gasit raspunsul pentru acele interogatii grave\u2026 (sur\u00e2de cu veselie)<br><\/br><br><\/br>V.P.: A existat un moment privilegiat, c\u00e2nd ati simtit ca jocul dumneavoastra explodeaza \u00een tot ce are mai bun? Sa fi fost oare \u00een clipa victoriei contra lui Llyton Hewitt de la Queens, \u00een 2007? Si daca da, v-ati imaginat ca ascensiunea dumneavoastra va fi at\u00e2t de rapida?<br><\/br>J.-W. T.: Nu, \u00eemi cer scuze ca va dezamagesc, nu cred ca am trait asa ceva \u2013 sau nu-mi amintesc eu prea bine. Nu g\u00e2ndesc ca acea victorie \u2013 care m-a bucurat imens! -, a fost o clipa decisiva \u00een destinul meu. Pe de alta parte, pot sa spun ca am fost tot timpul \u00eencredintat ca-mi va merge din ce \u00een ce mai bine, odata ajuns pe tabloul principal al turneelor din gama International Series, Gold Series, Masters Series sau de Mare Slem. Problema mea era nu daca o sa avansez \u00een clasament, ci c\u00e2nd anume. Eram convins ca daca o sa c\u00e2stig c\u00e2teva meciuri la r\u00e2nd, totul o sa mearga bine. Deci eram \u00eencredintat ca o sa progresez, dar nu stiam c\u00e2t de departe o sa ajung.<br><\/br><br><\/br>V.P.: Toata lumea vorbeste acum despre soliditatea jocului dumneavoastra, despre talentul si stilul spectaculos pe care le demonstrati. \u00cen acelasi timp, ceea ce mi se pare remarcabil este stiinta de a rupe ritmul de joc atunci c\u00e2nd evolutia scorului o cere. De unde aceasta arta? Este ceva ce tine de instinctul jocului sau este ceva premeditat?<br><\/br>J.-W. T.: Nu, nu e vorba despre o atitudine reflexa. Dimpotriva, e ceva constient, este strategia mea de joc, pe care o exersez \u00eendelung la antrenament. Am marea sansa de a putea sa lovesc foarte tare mingea. Asadar, fac\u00e2nd acest lucru, pot varia intensitatea loviturii \u00een functie de situatia concreta din meci. \u00cen asta consta frumusetea jocului de tenis, din punctul meu de vedere. De aici, din ruptura de ritm, din explozie si din relaxare vin caracterul spectaculos si dimensiunea de show ale acestui sport.<br><\/br><br><\/br>V.P.: Daca ati fi jurnalist sportiv, cum ati defini jocul practicat de Jo-Wilfried Tsonga? Care ar fi calitatea de capat\u00e2i a jocului sau, lovitura lui preferata? <br><\/br>J.-W. T.: Cred ca jocul meu poate fi cel mai bine definit nu printr-o lovitura anume, desi am o dreapta eficienta si un serviciu redutabil, ci prin faptul ca ma pot deplasa cu foarte multa usurinta, \u00een ciuda taliei si gabaritului meu de mare amploare. <br><\/br><br><\/br>V.P.:\u00a0 Jocul pe care-l practicati este o medie stralucita \u00eentre forta fizica si finetea loviturilor. De unde credeti ca va vine forta, de unde rafinamentul tehnic?<br><\/br>J.-W. T.: Eu cred ca ambele calitati ale tipului de joc ce-l realizez \u00eemi vin de la tatal meu. El a fost un excelent sportiv, as spune un polisportiv, caci avea o \u00eendem\u00e2nare deosebita si facea bine orice sport care-l interesa. Si forta, si talentul de la tata \u00eemi vin. \u00cei sunt extrem de recunoscator pentru acest dar exceptional\u2026<br><\/br><br><\/br>V.P.: \u00cen ce \u00eemprejurare vi s-a spus pentru prima oara Muhammad Ali? De ce credeti ca ati fost supranumit astfel?<br><\/br>J.-W. T.: Nu-mi amintesc cu precizie momentul, dar e sigur ca aceasta comparatie mi-a facut enorm de multa placere. M-a flatat aproprierea de acest imens sportiv al lumii. Dincolo de evidenta asemanare faciala, sunt convins ca agilitatea, usurinta si rapiditatea cu care ma deplasez au contribuit la un asa supranume. Ca si Ali, ma bucur de un gabarit mare. Tot ca si el, am viteza, pot alerga foarte mult \u00een meci, acoperind, \u00eentr-o maniera descurajanta pentru adversar, \u00eentreg terenul de joc. Stiinta de a rupe ritmul schimbului de mingi seamana \u00eentruc\u00e2tva cu capacitatea lui Ali de a imprima un ritm sincopat luptei, astfel \u00eenc\u00e2t adversarul sa oboseasca, pentru ca brusc sa fie atacat cu lovituri puternice si decisive. O asemenea tactica \u00eel destabilizeaza pe adversar, \u00eel oboseste, \u00eel poate aduce \u00een pragul \u00eenfr\u00e2ngerii. Cam asa joc si eu tenis. De aceea mi se pare ca sunt mai apropiat de Muhammad Ali. Unii m-au comparat cu Mike Tyson, mai ales prin prisma felului \u00een care folosesc lovitura de dreapta. Dar de Ali ma simt cel mai apropiat\u2026<br><\/br><br><\/br>V.P.: Cum credeti ca se va g\u00e2ndi publicul francez la dumneavoastra, sa zicem peste vreo cincisprezece ani? Care va fi imaginea de care-si va aminti?<br><\/br>J.-W. T.: Oh, iata o \u00eentrebare dificila, care ma flateaza \u00eensa. Ma provocati sa fac un exercitiu de imaginatie. Ma rog, cred ca \u00eesi va aminti ca am fost un jucator combativ, spectaculos si generos. <br><\/br><br><\/br>V.P.: Inteligenta jocului dumneavoastra vine dintr-o profunda interioritate. Ati recunoscut ca sunteti un tip reflexiv, care-si premediteaza tacticile si strategia. M-ar interesa sa stiu ce alte pasiuni aveti, \u00een afara tenisului si a celorlalte sporturi pe care le-ati practicat?<br><\/br>J.-W. T.: Nu am prea multe pasiuni \u00een afara sportului alb. De pilda, sunt un foarte mare amator de pescuit. As face asta ore \u00eentregi \u2013 daca as avea timp. E o activitate care ma linisteste, oferindu-mi o anumita seninatate sufleteasca. Pe primul loc as pune \u00eensa familia. \u00cemi place sa stau cu ai mei, \u00eemi place sa-mi cultiv prietenii, sa \u00eemi fac noi cunostinte. \u00centr-un cuv\u00e2nt, nimic nu-mi face mai multa placere dec\u00e2t sa comunic cu ceilalti. Sunt un om 100%\u00a0 social.<br><\/br><br><\/br>V.P.: Sa revenim la meciul de Cupa Davis. Faptul ca debutati pune asupra dumneavoastra o presiune \u00een plus?<br><\/br>J.-W. T.: Nu cred \u00een asa ceva. Orice meci, ca e vorba despre o finala sau o semifinala de Mare Slem, are aceeasi importanta. Joci si trebuie sa faci ce stii mai bine ca sa c\u00e2stigi. \u00censa faptul ca voi apara culorile nationale are o semnificatie speciala pentru mine. Acest lucru nu ma va \u00eempiedica sa-mi joc tenisul cel mai bun, \u00een ciuda unor emotii inerente debutului.<br><\/br><br><\/br>V.P.: Ce va doriti c\u00e2t priveste viitorul apropiat? Ce conteaza mai mult pentru dumneavoastra \u00een planul carierei?<br><\/br>J.-W. T.: \u00cemi doresc enorm de mult sa continui a progresa. \u00cenca o data si \u00eenca o data, mai mult, mai mult\u2026 E decisiv pentru mine sa-mi continui drumul, sa-mi ameliorez jocul, sa acced la o alta calitate profesionala. Simt ca mai am resurse, ca sunt un tip perfectibil. Asta astept cel mai mult de la viitor. Vreau sa ajung c\u00e2t mai sus, sa c\u00e2stig c\u00e2t mai multe turnee. Si, fireste, sa contribui ca echipa Frantei sa aduca la Paris Salatiera, care c\u00e2ndva a fost trofeul \u201ede casa\u201c al \u201emuschetarilor\u201c pentru multi ani.<br><\/br>\u00a0 <br><\/br>V.P.: Va multumesc si va doresc succes.<br><\/br>J.-W. T.: Si eu. A fost o conversatie interesanta.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
\u201e\u00cemi doresc enorm de mult sa continui a progresa\u201c \u00cenceputul de an a stat, firesc, sub semnul tensiunii si al evolutiilor sumbre. \u00cen Rom\u00e2nia, de ceva vreme, lucrurile par scapate de sub control. Daca va amintiti, \u00eencheiam r\u00e2ndurile dedicate finalului de an \u00eentr-o tonalitate nu tocmai optimista, resping\u00e2nd totodata c\u00e2ntecul de sirena al g\u00e2ndirii magice.… Cite\u0219te mai mult »Un Muhammad Ali al tenisului<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[1],"tags":[4558,4557,4559],"class_list":["post-6068","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-mozaic","tag-interviu","tag-jo-wilfried-tsonga","tag-jurnalistul-claude-moreau"],"views":3309,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/6068","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=6068"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/6068\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=6068"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=6068"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=6068"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}