Limitele suportabilitatii\u00a0 suferintelor umane par nesf\u00e2rsite. Dar nu-i asa. Vine momentul c\u00e2nd toate se precipita intr-un singur nod. Un ghem care te sufoca. Si viata\u00a0 devine irespirabila. Asa-i si cu societatile. Par pline de resurse \u00een a-si suporta propria istorie nefasta. Dar si aici exista limite. Care \u00eentr-un fel sau altul se impun. Undeva se rupe tesatura. Uneori, fatal. C\u00e2nd \u00eentregul corp social explodeaza.
\nCazul Sobaru este un semnal privind limitele suportabilitatii unui singur om. Dar si ale unei societati. Prin el a erupt un semnal social, economic. Si, mai presus de toate, politic si moral.
\nUn semnal extrem, chiar daca aruncarea \u00een gol a unui lucrator al televiziunii \u00een plina dezbatere parlamentara, c\u00e2nd cuv\u00e2nta primul ministru, a fost desconsiderat de respectiva adunare.
\nSigur, stupoarea e stupoare. Moment al reactiilor nule. \u00censa, la vederea \u201eaccidentului\u201c, primul ministru a reactionat. A batut cu pumnul \u00een pupitru de necaz ca este \u00eentrerupt de o asemenea \u201e\u00eent\u00e2mplare\u201c. si, mai mult, nimeni nu a \u00eendraznit,\u00a0 nu a riscat sa vina la microfon sa spuna ceva, cum ar fi, bunaoara: \u201eNe exprimam, nu se poate sa nu ne exprimam solidaritatea umana. E vorba de viata unui om. Cu at\u00e2t mai mult cu c\u00e2t el singur\u00a0 a \u00eencercat sa-si puna capat vietii. Probabil, nu \u00eent\u00e2mplator, aici\u201c. Restul urma sa vina. E vorba de o reactie solidara elementara.
\nDa. Acolo si atunci era vorba despre viata si moarte. Un asemenea nu poate sa nu trezeasca macar o prima reactie. Reactia noastra prompta. Chiar daca buimaca.
\nCu at\u00e2t mai mult cu c\u00e2t actul decisiv \u2013 poate unic \u00een felul lui \u00een istoria parlamentelor \u2013 s-a petrecut\u00a0 \u00eentr-o societate sinucigasa si ea. Acesta trebuie sa st\u00e2rneasca un sir \u00eentreg de \u00eentrebari. Se impun cel putin doua. Cine este acest om? Si care sunt motivatiile pentru care a recurs la acest gest terbil, chiar acolo?
\nLocul anume si momentul ne sugereaza, desigur, ceva.<\/p>\n
La aceste \u00eentrebari raspunde chiar domnul Sobaru \u00een interviul dat \u00een seara de 6 ianurarie la Antena 3, la\u00a0 emisiunea moderata de domnul G\u00e2dea. Sigur, unii, nelu\u00e2nd \u00een seama semnificatia gestului caruia Adrian Sobaru i-a supravietuit,\u00a0 au desconsiderat aparitia lui la televiziune, ridiculiz\u00e2ndu-l chiar. Pentru ca doreau cu fervoare cazul \u00eenmorm\u00e2ntat, \u00eencerc\u00e2nd la un moment dat sa califice gestul lui drept \u201eaccident de munca\u201c. Desigur, \u00een \u201einteresul\u201c lui si numai al lui.
\n\u00centr-adevar, aparitia, reaparitia unui om, dupa o asemenea \u00eencercare capitala, este miraculoasa. Cu at\u00e2t mai mult \u00een fata noastra, adica \u00een public. Nemaivorbind de ceea ce ne-a spus. \u00cencerc sa redau ideile\u00a0 si starile sale. Evident, socat nu numai de viata sa \u201eanterioara\u201c,\u00a0 dar si de propriul\u00a0 sau act ultim si de cauzele care l-au dus p\u00e2na la el. A revenit \u00een fata noastra cu luciditate si bun-simt, cu o coerenta pe care as dori sa le avem fiecare dintre noi.\u00a0 Independent de partide, de ideologii,\u00a0 de cultura. \u00cen primul si \u00een primul r\u00e2nd cei care conduc azi aceasta tara.<\/p>\n
A aparut cu capul bandajat, cu multiple operatii, cu ochii afectati de cadere si de impactul cu solul, muncit de emotiile \u00eent\u00e2mplarilor, de \u00eentreaga sa viata, nu lipsita de accidente personale, chiar grave, de problemele societatii noastre. Ale\u00a0 tuturor. Toate acestea concentr\u00e2ndu-se \u00eentr-o tristete fara margini. \u00censa fara ca emotiile,\u00a0 imensele emotii, sa-i dezechilibreze ideile. Domnul Sobaru se destainuia… Si ce ne spunea?
\nCu trupul lui at\u00e2t de \u00eencercat si mintea lui at\u00e2t de lucida, cu ezitarile celui care nici nu visa sa devina vreodata un interlocutor \u00eentr-o emisiune importanta, spunea povestea constiintei sale zbuciumate. Ceea ce m-a impresionat \u00een primul r\u00e2nd este ca a stiut sa faca distinctia \u00eentre motivele sale personale, viata familiei sale, si problemele mult mai generale care \u00eel fram\u00e2ntau fatal, p\u00e2na la insuportabil. Nu problemele mele si ale familiei mele m-au condus la acest gest. \u00cen nici un caz, spunea el. Este vorba de soarta acestui popor. De aceasta tara. Este vorba de mizeria fara seaman \u00een care este \u00eempinsa populatia Rom\u00e2niei. Sigur, nu e vorba numai de problemele economice. Oricum, nu numai asta conteaza,\u00a0 repeta el. Ci toate la un loc. Sistemul sanitar, asigurarea sociala, problemele \u00eenvatam\u00e2ntului, saracia care cuprinde masele.
\nTocmai \u00een acest sens, depl\u00e2ngea destinul copiilor acestei tari, adica viitorul ei, detas\u00e2nd \u00een acest context destinul dramatic al familiei sale, care sufera de probleme speciale, deloc \u00een atentia politicii sociale. Dar, grabindu-se sa le subordoneze pe toate unei situatii generale,\u00a0 topindu-le astfel\u00a0 \u00een soarta milioanelor de rom\u00e2ni.
\nAsadar, \u201esarmanul om\u201c nu a aparut ca o victima singulara, care-si depl\u00e2nge soarta lui si a unei familii atinse de probleme singulare, care l-ar fi dus la disperare. Nu ca ele nu ar conta, nu l-ar marca. Dar el vede, merge mai departe. Dincolo de gardul gradinii sale. Este un om \u00eentr-o lume \u00een care criza si mai ales o politica descreierata macina vieti de copii, de batr\u00e2ni, de adulti . O societate \u00eentreaga. El, Sobaru, fiind o parte a \u00eentregului. Sigur, cu o sensibilitate uluitoare si o constiinta aparte… Cuv\u00e2ntul lui, de la bun \u00eenceput, a fost o forma de solidarizare cu soarta \u00eentregii tari. Pentru ca este vorba de o tara \u00eentreaga, \u00een \u00eentregul ei \u00eencercata. Aceasta iesire din limitele singularitatii, chiar ale unicitatii suferintelor, este rara azi, la noi.
\n\u00cen acest context, este sf\u00e2sietor de profunda realitatea la care trimite afirmatia unui om \u2013 care oricum traieste foarte modest, chiar cu lipsuri mari \u2013 cum ca \u201enoi am putea trai si mai modest\u201c, ca am putea suporta si alte reduceri, numai sa nu ni se mai anunte aceste restrictii la viata cu z\u00e2mbetul pe buze! Sa nu ni se mai anunte ce sacrificii trebuie sa facem, cu\u00a0 acel z\u00e2mbet pe buze, \u00een spatele caruia se ascunde o incomensurabila indiferenta.\u00a0 Fara participarea, am putea spune rationala, la nenorocirea \u00een care am ajuns. Cu raceala de morm\u00e2nt spre care ne \u00eemping…
\nDomnul Sobaru viza aici lipsa de compasiune pentru soarta tarii,\u00a0 a populatiei.\u00a0 Cu alte cuvinte, a denuntat sfidarea afisata, nerusinata si, mai presus de toate, publica a celor din fruntea tarii… Simteai cum\u00a0 \u00eendrazneala si bunul simt eroic al unui singur om \u00eeti sfichiuiesc spinarea.
\nSi, mai direct, mai mult, domnul Sobaru cerea respect. Respect cerea acest om, ca noi toti ceilalti, de la aceasta societate care, at\u00e2t cultural c\u00e2t si comportamental, parca a\u00a0 uitat p\u00e2na si aceast cuv\u00e2nt: respect. Nu mai exista respect reciproc pe strada, \u00een trafic, \u00een locuri publice, \u00een presa, \u00een media, \u00een general. si, mai presus de toate, \u00een viata politica. \u00cen relatiile politice. \u00cen aceste conditii, ce sa mai vorbim de respect pentru cetatean, pentru \u201eomul de r\u00e2nd\u201c. Iar domnul Sobaru\u00a0 tocmai asta cerea, restaurarea respectului ca semn elementar al civilizatiei. Respect pentru persoana, pentru fiecare dintre noi, ca fiinte umane,\u00a0 pentru cetatenii care si-au ales conducatorii. Bine \u2013 prost,\u00a0 dar ei sunt cei care pun \u00een fruntea tarii pe unii sau pe altii…
\nAcest om jignit personal, dar jignit si \u00een numele cetatenilor tarii, cerea respect. La televiziunea din Rom\u00e2nia. Ca o valoare democratica esentiala, spun eu,\u00a0 cutremurata. Aceasta cerinta suna cu at\u00e2t mai \u00eentemeiata cu c\u00e2t decaderea generala a fostului sistem, zis comunist,\u00a0 si implozia sa p\u00e2na la urma, suferea \u00een ultima instanta tocmai de aceasta maladie sociala. \u00cen contextul lichidarii p\u00e2na si a slabelor valori democratice mostenite. Despre care doar se cuv\u00e2nta…
\nA reveni la aceasta stare, a o repeta, face inutila, anihileaza, de fapt, actul din \u201889. \u00cen fond, ne \u00eentoarcem de unde am plecat… Asa ca \u00eemi spune foarte mult aceasta observatie si aceasta cerinta formulata de domnul Sobaru. Pentru ca el dovedeste ca este printre putinii care au luat \u00een serios democratia,\u00a0 valorile ei. Mai mult, el\u00a0 dovedeste ca le-a si interiorizat. Democratia, fara interiorizarea acestor valori, chiar si \u00eentr-un cadru legislativ democratic, ram\u00e2ne un val. Care acopera golul. Iarasi, forma fara fond.
\nDomnul Sobaru a dovedit ca stie sa se opuna tavalugului fortei atotcoplesitoare, chiar distrugatoare, impactului puterii si al banilor. La acest om, democratia a devenit mentalitate. Pentru ca despre mentalitati democratice este vorba. Care ne lipsesc… Mai ales acolo sus, \u00een sferele puterii. Cu efecte nefaste asupra \u00eentregii societati. Se spune ca o r\u00e2ndunica nu aduce primavara. Este adevarat.\u00a0 Dar, oricum,\u00a0 este un semnal. Ne indica\u00a0 directia…<\/p>\n
Acest om,\u00a0 nespus de trist, a vrut si chiar a dat un semnal. \u00cen disperare. De ce disperare? Pentru ca a raspuns plin de \u00eendoieli la \u00eentrebarea daca spera ca semnalul lui va avea efect. Dureroase \u00eendoieli, legate de starea poporului rom\u00e2n, care este terminat, dupa el, de propria istorie si, mai ales, de cea prezenta. Cum ar spune si academicianul Florin Constantiniu.
\nSi nu este vorba numai de frica. Ce iarasi ne b\u00e2ntuie. Alt simptom al totalitarismelor.
\nSigur, oamenilor, ne spune\u00a0 domnul Sobaru, iarasi le este frica. Cum sa nu-ti fie frica atunci c\u00e2nd este vorba de somaj, de simpla supravietuire, spune el.
\nDar c\u00e2nd\u00a0 viata omului este \u00eenghesuita \u00een str\u00e2mtul lui destin, at\u00e2t de incert \u2013 certitudinea fiind numai raul, el devine mut. C\u00e2nd raul bate la usa progresiv. Toate acestea fac ca omul sa nu\u00a0 mai aiba reactii, dincolo de acesti pereti bolnavi. Coscoviti. Fara lumina perspectivei datatoare de viata. Fara caldura, inclusiv omeneasca
\nE vorba de atomizare. De izolarea fiecaruia dintre noi \u00een micul lui univers bolnav. si \u00eembolnavit. Toate jucate si dejucate inclusiv de populisme ieftine, sociale si nationale. De diferite tipuri de demagogii, care mizeaza pe lipsa de informatie si cunoastere, de cultura a imensei majoritati.
\nCu alte cuvinte, domnul Sobaru depl\u00e2ngea lipsa generala de solidaritate sociala \u00een recunoasterea si apararea interesului comun. Al \u00eentregii societati. Fara de care apararea fiecaruia dintre noi nu este dec\u00e2t o himera. Se pare ca aici ne joaca renghiul si lectia istoriei, cea a democratiei, de la care aceasta natiune a lipsit aproape \u00een \u00eentregime. Pentru ca si democratia se \u00eenvata. Se re\u00eenvata si se apara, ca sa existe. Ca sa supravietuiasca. \u00cen practica de zi cu zi. \u00cen v\u00e2ltoarea\u00a0 istoriei.
\n\u00cen fond, si solidaritatea \u2013 sociala si nationala \u2013 este o componenta a democratiei. si nu este vorba doar\u00a0 de simple vorbe, repetate cu nesat.
\nSolidaritatea se \u00eenvata, cum se \u00eenvata si respectul uman. Acestea\u00a0 sunt\u00a0 valori inter-individuale si sociale, generale, care asigura atmosfera unei societati, climatul, \u00een primul r\u00e2nd politic. Solidaritate \u00eentru respectul valorilor. Al vietii. Valorile persoanei, ale grupurilor profesionale, generatiilor, ale limbii\/limbilor, ale culturii\/culturilor, ale gesturilor (de politete), etc. \u00centr-un cuv\u00e2nt,\u00a0 ale CELUILALT. Toate acestea la noi sunt \u00eentr-un proces de devalorizare, daca nu de prabusire. Dovada ne sunt felul cum vorbim,\u00a0 mai ales cum vorbesc, cum se exprima mai marii tarii azi, si, mai presus de toate, felul \u00een care actioneaza. Discretionar. \u00cen dispretul vietii.
\nDomnul Sobaru nu se simtea si nu se simte respectat. Nici macar \u00eentr-ale suferintelor sale. Si ale celorlalti. Au disparut valorile, spune el. Suna tragic. Mai ales din gura unui om\u00a0 la care anihilarea sociala a dus la \u00eencercarea de autoanihilare. Cu alte cuvinte, domnul Sobaru a adus la ordinea zilei problema sensului vietii, dar deloc \u00een termeni metafizici, ci existentiali. D\u00e2nd, \u00een schimb, sens propriului gest. Ca renuntare la viata. Care a fost golita de sens. Acuz\u00e2nd astfel societatea \u00een care traieste si traim.<\/p>\n
Limpede este g\u00e2ndirea aceluia a carui viata a fost tulburata p\u00e2na la refuz si atunci c\u00e2nd vine vorba de conducatorii \/conducatorul acestei tari. Este vorba de tipul foarte bun \u2013 foarte bun. Adica abil. \u00cen stare sa se descurce. \u00cen toate problemele si situatiile. De neclintit. Care iese din orice situatie…\u00a0 \u00centr-un cuv\u00e2nt, diabolic.
\n\u00cen \u201eOmul fara calitati\u201c, Musil vorbeste depre \u201erealismul cinic\u201c al epocii sale.
\n\u00cen aceste convorbiri, cu sughituri si lacrimi chiar, domnul Sobaru denunta cinismul. Incomensurabilul cinism cu care este tratata si condusa o tara. Un popor. Bietii oameni ai acestei tari. Oricum, \u00eentr-o situatie grea. Chiar de limita.
\nSe spune ca prietenul la greu se cunoaste. Sobaru spune ca oamenii politici, conducatorii unei tari la greu se cunosc. Nu numai ca nu varsa nici macar o lacrima pentru suferintele aceste tari, ale acestui popor, cu care nu se dovedesc solidari, dar \u00eei trateaza cu cinism. Cu un cinism feroce. Dar si \u00een afara oricarui realism… Ne sapa groapa.<\/p>\n
Cine \u00eencearca sa umble la starea sanatatii mentale a domnului Sobaru, dupa aceasta convorbire la televiziune, trebuie sa retina ca rationamentele lui sunt sensibile, patrunse de o calda solidaritate fata de situatia, fata de suferinta unui popor \u00eentreg, pentru ca sensibilitatea lui pentru suferinta este acutizata rational, si ca este un om \u00eembolnavit de aceasta lume. Dar noi toti suntem atinsi. P\u00e2na la maladie. P\u00e2na la dezechilibru. P\u00e2na la insomnii. Suntem insomniacii \u2013 iarasi \u201einsomniacii veacului\u201c \u2013 ai tarii noastre.\u00a0 Si ea, bolnava.<\/p>\n
A cauta solutii, azi, \u00eenseamna sa stii sa te bati pentru drepturile tale. Asta \u00eenseamna \u00een primul r\u00e2nd sa le cunosti. Iar institutiile abilitate, sindicatele, organizatiile civile, ca si\u00a0 marile personalitati sa stie, sa poata, sa vrea sa dea sens cerintelor acestui popor umilit. Restaur\u00e2nd astfel psihologia, statura sociala si politica, morala si psihica a membrilor acestei societati. Ca persoane cu drepturi depline. Egale. Red\u00e2nd sensul vietii lor. Asa \u00eenteleg eu gestul-manifest al unui om ca toti oamenii. Care ar fi trebuit sa zguduie constiinta noastra a tuturor… Repet, independent de partide, de ideologii,\u00a0 de avere si pozitii politice. Pentru ca aceasta \u201e\u00eent\u00eemplare\u201c, cazul Sobaru, este cazul Rom\u00e2niei.
\nSi, mai presus de toate,\u00a0 cauza Rom\u00e2niei.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
Limitele suportabilitatii\u00a0 suferintelor umane par nesf\u00e2rsite. Dar nu-i asa. Vine momentul c\u00e2nd toate se precipita intr-un singur nod. Un ghem care te sufoca. Si viata\u00a0 devine irespirabila. Asa-i si cu societatile. Par pline de resurse \u00een a-si suporta propria istorie nefasta. Dar si aici exista limite. Care \u00eentr-un fel sau altul se impun. Undeva se… Cite\u0219te mai mult »Cazul Sobaru \u2013 cazul Romaniei<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","footnotes":""},"categories":[1],"tags":[4554],"class_list":["post-6063","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-mozaic","tag-cazul-sobaru"],"views":2075,"jetpack_featured_media_url":"","_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/6063","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=6063"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/6063\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=6063"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=6063"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=6063"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}