{"id":6060,"date":"2011-01-20T13:56:17","date_gmt":"2011-01-20T11:56:17","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=6060"},"modified":"2011-01-20T13:56:53","modified_gmt":"2011-01-20T11:56:53","slug":"un-coregraf-roman-intre-recuperare-si-import-edward-clug","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/un-coregraf-roman-intre-recuperare-si-import-edward-clug\/","title":{"rendered":"Un coregraf rom\u00e2n \u00eentre  recuperare si import:  Edward Clug"},"content":{"rendered":"<p><em><strong> <\/strong><\/em><\/p>\n<p><em><strong>Am auzit pentru prima data numele lui Edward Clug acum vreo doi ani c\u00e2nd, la o gala a \u201eStelelor secolului XXI\u201c, o pereche de balerini invitati interpretau un duet din \u201eRadio and Juliet\u201c (gasit ulterior \u00een mai multe versiuni pe YouTube). Cum numele nu prea suna rom\u00e2neste, am fost la \u00eenceput incredula. De c\u00e2nd lucrarile unui coregraf contemporan rom\u00e2n fac parte din repertoriul international si sunt interpretate de stele precum Anastasia si Denis Matvienko?!? Abia \u00een decembrie, cu ocazia montarii duplex-ului \u201eTango. Radio and Juliet\u201c la Opera Nationala Bucuresti si a materialelor de presa disponibile pe Internet, am aflat ca Edward Clug s-a impus deja \u00een arena internationala, ca a c\u00e2stigat o sumedenie de premii de creatie \u00eenca de la primele participari la festivaluri si concursuri si ca are colaborari cu companii de prestigiu, pentru care altii si-ar vinde sufletul&#8230; <\/strong><\/em><\/p>\n<p>Dupa ce am asistat la premiera si \u00eencerc\u00e2nd sa reconstitui portretul creatorului, mi-am dat seama ca Edward Clug este prototipul artistului rom\u00e2n care ar fi ajuns oricum acolo unde este fiindca avea din capul locului o sc\u00e2nteie si o stea polara: Liceul de Coregrafie din Cluj-Napoca, pe care l-a absolvit \u00een 1991, nu ofera o pregatire \u00een sensul creatiei, contemporane sau clasice; \u00een plus, fiind angajat imediat ca solist \u00een compania Teatrului National din Zagreb (al carei director a devenit de cur\u00e2nd), nu a avut timp sa se remarce \u00een tara ca interpret (desi e un dansator excelent, dupa cum atesta clipurile \u00een care evolueaza \u00een propiile sale lucrari, ca si c\u00e2teva premii internationale).<br \/>\nUna peste alta, invitatia de a monta \u201eTango\u201c si \u201eRadio and Juliet\u201c pe scena Operei bucurestene a fost o idee pe c\u00e2t de inspirata pe at\u00e2t de benefica pentru noua generatie de balerini si pentru public, deja satul sa vada unele balete clasice \u00een montari prafuite din start, care tin afisul de mai bine de un deceniu.<br \/>\n\u00centre cele doua piese e o distanta de sapte ani si se simte: lucrare de debut, \u201eTango\u201c e dominata de emotie, pe alocuri coplesitoare, \u00een timp ce \u201eRadio and Juliet\u201c e mai coapta, mai construita. Din am\u00e2ndoua lipseste scenariul \u2013 \u00eenlocuit uneori cu orchestratia coregrafica \u2013, spectacolele fiind alcatuite mai degraba din suite de stari. Totul se \u00eenv\u00e2rte \u00een jurul situatiilor de cuplu, redate prin inspirate metafore coregrafice.<br \/>\nLimbajul este \u00een esenta unul modern, dar care necesita o buna stap\u00e2nire a tehnicii clasice (eu numesc acest stil \u201econtemporan tehnic\u201c, alti cronicari folosesc sintagma \u201eneoclasic modern\u201c), caracterizat printr-o mare fluenta, fraze lungi din care razbat miscari bruste, o neliniste constanta a bratelor si a partii de sus a corpului \u2013 totul fara exagerari sau emfaza, \u00eenc\u00e2t nu-ti dai seama de ce anume \u00eeti place \u2013 dar \u00eeti place si te lasi dus de frumusetea unei scriituri coregrafice limpezi, izvor\u00e2te dintr-un talent autentic.<br \/>\n\u00cen \u201eTango\u201c, Clug coleaza piese semnate de Piazzola, Bregovic, Dup\u00e9r\u00e9, Gardel s.a., suficiente \u00een sine pentru a crea o seara sentimentala. Privite cu atentie, cele trei cupluri (Alexandra Gavrilescu-Valentin Stoica, Adina Tudor-Mihai Mezei si Diana Tudor-Bogdan Canila), corespunz\u00e2nd unor tipuri de relatii (\u201eBlind\u201c, \u201eFatal\u201c, \u201eTimid\u201c) nu executa pasi de tango prorpiu-zis, dar se individualizeaza (si) prin detalii de o emotie concentrata (traducerea gestuala a textului, amintind de \u201eThe Man I Love\u201c al Pinei Bausch, fumul nervos sau semnul crucii&#8230;).<br \/>\nPe slagare ale formatiei britanice de rock alternativ Radiohead \u2013 care a \u00eensotit si la noi adolescenta generatiei postdecembriste -, Julieta ca Zapada \u00eent\u00e2lneste pe r\u00e2nd sapte posibili Romei, trepte evanescente ale evolutiei sale biografice, conduc\u00e2nd catre un final deschis (\u201eCe s-ar fi \u00eent\u00e2mplat daca Julieta nu s-ar fi sinucis?\u201c&#8230;). Bianca Fota \u2013 corp clasic ideal, androgin si feminin totodata \u2013 interactioneaza cu Virgil Ciocoiu, Bogdan Canila, Mihai Mezei, Valentin Stoica, Takashi Okita, Raul Oprea si Gigi Ungureanu, fara sa para ca si-a gasit Romeul.<br \/>\nApartin\u00e2nd \u00een majoritate generatiei foarte tinere, balerinii se scalda cu \u00eenc\u00e2ntare \u00een miscarea contemporana, \u00een care gasesc sensibilitatea proprie v\u00e2rstei, dar si tehnicitatea formatiei lor profesionale. Emotioneaza cu deosebire prin plastica corporala Alexandra Gavrilescu, Diana Tudor, Valentin Stoica si Mihai Mezei, iar Bianca Fota c\u00e2stiga \u00een maturitate cu fiecare spectacol.<br \/>\nRod al unui travaliu de echipa, spectacolul impresioneaza si prin decorurile lui Marko Japelj care, \u00een simplitatea lor, fac scena sa para mult mai mare; prin costumele lui Leo Kulas \u2013 unde regasim liniile \u00eendraznete din primele balete ale lui Preljocaj si, ca element recurent, torsurile masculine expuse chiar si pe sub un pretext de sacou -, c\u00e2t si printr-un lighting design sculptural, cu efecte de fotografie sepia, g\u00e2ndit de acelasi Edward Clug.<br \/>\nFara \u00eendoiala, \u201eTango. Radio and Juliet\u201c este o achizitie de valoare pe afisul Operei, care probeaza ca avem dansatori de prima m\u00e2na. Dupa cum avem si balerini de foarte buna calitate, care asteapta si lucrari clasice pe masura, demne de primul teatru de repertoriu al tarii.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"<p>Am auzit pentru prima data numele lui Edward Clug acum vreo doi ani c\u00e2nd, la o gala a \u201eStelelor secolului XXI\u201c, o pereche de balerini invitati interpretau un duet din \u201eRadio and Juliet\u201c (gasit ulterior \u00een mai multe versiuni pe YouTube). Cum numele nu prea suna rom\u00e2neste, am fost la \u00eenceput incredula. De c\u00e2nd lucrarile&hellip;&nbsp;<a href=\"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/un-coregraf-roman-intre-recuperare-si-import-edward-clug\/\" rel=\"bookmark\">Cite\u0219te mai mult &raquo;<span class=\"screen-reader-text\">Un coregraf rom\u00e2n \u00eentre  recuperare si import:  Edward Clug<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","footnotes":""},"categories":[66],"tags":[4553],"class_list":["post-6060","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-arte-media","tag-edward-clug"],"views":2724,"jetpack_featured_media_url":"","_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/6060","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=6060"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/6060\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=6060"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=6060"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=6060"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}