{"id":606,"date":"2009-12-10T13:57:19","date_gmt":"2009-12-10T11:57:19","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=606"},"modified":"2009-12-10T13:57:51","modified_gmt":"2009-12-10T11:57:51","slug":"cav-pag-la-brasov","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/cav-pag-la-brasov\/","title":{"rendered":"Cav &#038; Pag la Brasov"},"content":{"rendered":"<p>Se desfasoara de sapte ani, \u00een orasul de sub T\u00e2mpa, un festival international de arta lirica si balet. Este creatia directorului general al Operei Brasov, Cristian Mihailescu, promotor neobosit al acestui gen de eveniment. Si \u00een 2009, opera, opereta si dansul s-au \u00eent\u00e2lnit pe afis \u00eentr-un program variat. Deschis cu un concert extraordinar \u00een care c\u00e2ntaretii brasoveni au avut drept oaspeti colegi mai putin cunoscuti din Franta, Italia si Malta, toti reuniti sub bagheta t\u00e2narului si valorosului sef de orchestra clujean Cristian Sandu, festivalul a propus \u00een continuare operele \u201eCavalleria rusticana\u201c de Mascagni si \u201eI pagliacci\u201c de Leoncavallo, \u201eNorma\u201c de Bellini, alaturi de premiera \u201eL&#8217;elisir d&#8217;amore\u201c de Donizetti, baletul \u201eGiselle\u201c de Adam, spectacolul de teatru \u2013dans \u201eRomeo si Julieta\u201c.<br \/>\n\u00cen seara \u00een care au fost programate cuplat \u201eCavalleria rusticana\u201c si \u201eI pagliacci\u201c (\u201eCav &amp; Pag\u201c, cum spun americanii), am putut sa constat atractia pe care festivalul o exercita asupra publicului: casa \u00eenchisa, sala plina, afluenta de spectatori \u00eenc\u00e2t a fost nevoie de suplimentarea generoasa a scaunelor.<br \/>\nExperienta si tinerete<br \/>\nFortele Operei Brasov nu sunt \u00eentotdeauna suficiente pentru acoperirea integrala a unor distributii, problema este generala la nivel national, \u00eendeosebi pentru rolurile dramatice. Se recurge la import, cu toate riscurile unor angajari fara auditii prealabile sau dupa CV \u2013uri cosmetizate. Din pacate, practica tinde sa se generalizeze. La Brasov \u00eensa, Cristian Mihailescu stie sa faca selectii. \u00cen \u201eCavalleria rusticana\u201c, Turiddu a fost un foarte bun tenor bulgar, Stoyan Daskalov iar \u00een \u201eI pagliacci\u201c, tot un bulgar, Daniel Damjanov, voce potrivita, bine aleasa pentru rolul Canio, desi nu \u00eentotdeauna incisiv focusata si proiectata. Nu mai vorbesc ca la pupitru a fost invitat Nicolae Dohotaru de la Opera Nationala din Chisinau, dirijor cu solida pregatire si experienta, care a condus spectacolele cu tempi corecti si logici, de la imaginile sonore ale calmului diminetilor siciliene p\u00e2na la dramaticele finaluri. Am gasit orchestra Operei \u00een buna forma, \u00een crescendo calitativ, chiar daca unele atacuri sunt usor&#8230; timide si alamurile par c\u00e2teodata nesigure (\u201eI pagliacci\u201c). Dar daca amintesc de c\u00e2stigurile, de progresele ansamblurilor brasovene, cred ca o mare bila alba se cuvine corului. Este desigur meritul tinerei maestre Diana Ramona B\u00e2ldea.<br \/>\nTrei baritoni s-au alaturat celor mai bune prezente \u00een spectacole. \u00cei numesc, \u00eentr-o \u00eensiruire deloc arbitrara, pe Adrian Marcan (Silvio din \u201ePag\u201c, \u00een optima forma, cu frumoasa linie vocala), Eugen Secobeanu (glas robust si penetrant, foarte potrivit duritatii lui Alfio din \u201eCav\u201c) si Valentin Marele (Tonio din \u201ePag\u201c, usor distonant pe zona central-grava a registrului si temator \u00een fata acutelor traditionale din Prolog, dar cu buna expresivitate \u00een duetul cu Nedda).<br \/>\nDoi tineri artisti, cu certe perspective, mi-au atras atentia: mezzosoprana Marinela Nicola (voce interesant timbrata \u00een micul rol al Mammei Lucia din \u201eCav\u201c) si tenorul Antoniu Boldan (Beppe din \u201ePag\u201c), de un excelent lirism care trebuie consolidat, exploatat si ocrotit.<br \/>\nProtagonistele sopranile au fost Ioana Margarit (Santuzza \u00een \u201eCav\u201c) si Valentina Margaras (Nedda), doua c\u00e2ntarete sigure si versate, care au depasit \u00eensa zenitul carierelor. Li s-a alaturat, cu prezenta pitoreasca si sexy, mezzosoprana Gabriela Hazarian, Lola din \u201eCav\u201c.<br \/>\nVarietate expresiva<br \/>\nDin unghi scenografic, montarea provine dintr-un spectacol al Operei din Ruse, cu care teatrul brasovean are dese colaborari, aplic\u00e2nd un principiu obisnuit astazi \u00een lume, acela al coproductiilor. Am urmarit o viziune clasica, economica (decor unic cu adaptari specifice), placuta, cu costume armonios colorate si felurit desenate. \u00cen acest cadru a intervenit \u00eensa m\u00e2na regizorala a lui Cristian Mihailescu, maestrul varietatii expresive si al \u201egaselnitelor\u201c incitante. Sesiz\u00e2nd clipele \u00een care scena este amenintata de static, regizorul a introdus adaosuri \u00een actiune, cu real efect dinamizator&#8230; \u00een \u201eCav\u201c, povestea dragostei dintre Turiddu si Lola ni se sugereaza pe finalul Sicilienei, miscarile de dans ale taranilor sustin intrarea lui Alfio sau celebrul Brindisi&#8230; \u00cen \u201ePag\u201c, a inventat trei delicioase personaje, colombine zaveratice cu peruci \u201eelectrice\u201c rosii, verzi, albastre, care \u2013 prin contrast \u2013, fac tragicomedia si mai cr\u00e2ncena. Dar nu numai at\u00e2t. Mihailescu stie sa construiasca tipologii de eroi si rememorez acum, doar ca un singur exemplu, alura jalnica, jigarita, \u00eenduiosatoare a lui Tonio, implor\u00e2nd-o pe Nedda. Doua spectacole bine lucrate, bine conturate.<br \/>\nElementul surpriza a venit \u00eensa chiar la \u00eenceput, c\u00e2nd \u00een locul viorilor din \u201eCav\u201c, seara a fost deschisa de cunoscutul Prolog din \u201ePag\u201c. Baritonul Valentin Marele \u00eel c\u00e2nta pe undeva, prin public. O clipa am crezut ca ordinea titlurilor fusese&#8230; inversata. Nici vorba. P\u00e2na la un punct \u00eel \u00eenteleg pe regizor, care a dorit sa prefateze \u00een acest mod o seara integral verista. Ce poate fi mai potrivit dec\u00e2t un Prolog? Cine vine pentru prima oara la opera poate accepta ideea, deloc rea. Numai ca problema se pune cu totul si cu totul altfel. Respectul fata de partitura, aici a lui Leoncavallo, este sacrosanct. \u00censusi traditionalistul Zeffirelli a inversat scene si a eliminat secvente prin filme dupa opere de Verdi, excentricul Giancarlo del Monaco s-a jucat si el cu Prologul din \u201ePag\u201c la Teatro Real din Madrid, dar asta nu i-a scutit de critici. Asa \u00eenc\u00e2t&#8230;<br \/>\n\u201eIubindu-l pe Spiess\u201c<br \/>\nSub acest generic, Opera Brasov l-a omagiat pe marele tenor la putine luni de la trecerea \u00een nefiinta, \u00een 2006. Era firesc, fiind vorba de teatrul \u00een care Ludovic Spiess a debutat si a revenit de multe ori pe parcursul fulminantei sale cariere. Demersul de suflet s-a repetat acum, la sf\u00e2rsit de octombrie, prilejuit de un eveniment editorial, lansarea brasoveana a monografiei \u201eLudovic Spiess\u201c, scrisa de semnatarul acestor r\u00e2nduri si aparuta la Curtea Veche Publishing.<br \/>\n\u00cen foyer exista un bogat panou cu afise, programe si fotografii. Standul de carte prezenta volumul. Flori peste tot. Cea mai mare parte a publicului a \u00eemp\u00e2nzit locul. \u00cen pauza dintre spectacolele \u201eCav &amp; Pag\u201c, dr. Cristian Mihailescu si prof. univ. dr. Petre Marcel V\u00e2rlan de la Facultatea de Muzica a Universitatii \u201eTransilvania\u201c au rostit cuvinte minunate, emotionante, evocatoare a marii cariere a lui Ludovic Spiess, laudative la adresa editarii cartii, o premiera absoluta\u00a0 \u2013 \u00een acest format \u2013, pentru un c\u00e2ntaret rom\u00e2n de opera.<br \/>\nSemnificative pentru eternizarea memoriei ilustrului tenor mi s-au parut propunerile prof. V\u00e2rlan. Brasovul ar putea sa ataseze numele \u201eLudovic Spiess\u201c titulaturii oficiale a Operei, dupa cum o statuie si un bust ar putea fi amplasate \u00een locuri potrivite din oras, din teatru. Sunt initiative normale care s-ar adauga celor puse \u00een practica p\u00e2na acum: \u00eenfiintarea la Bucuresti a Studioului Experimental de Opera si Balet \u201eLudovic Spiess\u201c, aparitia la Romfilatelia a unui plic omagial si la Editura Curtea Veche a albumului monografic.<br \/>\n\u00cen contrast, propunerea de a atribui Pietei Operei bucurestene denumirea \u201eLudovic Spiess\u201c, repetat avansata catre doi primari generali ai Capitalei\u00a0 \u2013 cel actual si cel dinainte\u00a0 \u2013 si sustinuta international, a ramas \u00eenca fara raspuns. P\u00e2na c\u00e2nd? Inutil sa amintesc ca, pe l\u00e2nga marea sa cariera si pretuirea de care s-a bucurat, pe l\u00e2nga titlurile care i-au fost conferite, Ludovic Spiess a fost si \u201eCetatean de Onoare al Municipiului Bucuresti\u201c. Si totusi, pe malurile D\u00e2mbovitei, proverbialul nostru imobilism este \u00een floare. Niciun politician nu trebuie sa uite ca numele lui Ludovic Spiess este un bun de patrimoniu national, cu ample rezonari \u00een Europa si \u00eentreaga lume!<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"<p>Se desfasoara de sapte ani, \u00een orasul de sub T\u00e2mpa, un festival international de arta lirica si balet. Este creatia directorului general al Operei Brasov, Cristian Mihailescu, promotor neobosit al acestui gen de eveniment. Si \u00een 2009, opera, opereta si dansul s-au \u00eent\u00e2lnit pe afis \u00eentr-un program variat. Deschis cu un concert extraordinar \u00een care&hellip;&nbsp;<a href=\"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/cav-pag-la-brasov\/\" rel=\"bookmark\">Cite\u0219te mai mult &raquo;<span class=\"screen-reader-text\">Cav &#038; Pag la Brasov<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[66],"tags":[231,230],"class_list":["post-606","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-arte-media","tag-cristian-mihailescu","tag-opera-brasov"],"views":2345,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/606","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=606"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/606\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=606"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=606"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=606"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}