{"id":6056,"date":"2011-01-20T13:53:24","date_gmt":"2011-01-20T11:53:24","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=6056"},"modified":"2011-01-20T13:54:34","modified_gmt":"2011-01-20T11:54:34","slug":"cndb-din-nou-pe-drumuri","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/cndb-din-nou-pe-drumuri\/","title":{"rendered":"CNDB, din nou pe drumuri"},"content":{"rendered":"

<\/strong><\/em><\/p>\n

Telefoane, cabluri, geamantane, papusi fara m\u00e2ini si fara cap, o sfera de circ pe care fetele o imping de colo-colo. In rotonda de la CNDB cinci dansatoare se misca transpuse, fiecare in felul ei, prin aglomeratia de obiecte din jur (decor Andrei Dinu), care trimit at\u00e2t la haosul, c\u00e2t si la jegul in care traim. Din c\u00e2nd in c\u00e2nd, isi reinnoiesc colectia, vars\u00e2nd noi puhoaie de lucruri. Poarta pantofi de leopard si peruci sclipicioase, body-uri cu pene de paun in spate sau rochite mini de blana. Maria Baroncea, Alexandra Pirici, Carmen Cotofana, Madalina Dan si Iuliana Stoianescu sunt, de data aceasta, aparitii sexi si intrigante, ca niste ursuleti de plus carora li s-au injectat nuri cu carul. Universul lor se incheaga intre atotstap\u00e2nitorul cult al pitipoancei de pe plaiul mioritic si cochetaria copilareasca de Marilyn Monroe. <\/strong><\/em>
\nGhiotura de obiecte de pe scena, peste care pluteste fum de discoteca (fetele mai cara fumurile si cu punga), e deliberat dublata de ghiveciul de practici balcanice. Acestea se deruleaza intre traditionala metafizica clitoridiana (deja cu douazeci de ani la activ) si ezoterismul de dugheana al mladitelor de Mam\u00e3 Omida in formare. De altfel, spectacolul \u201eBun ramas! (sau despre discretele scapari ale sistemului limbic) \u2013 Farid Fairuz\u201c este prezentat de coregraf drept \u201efeerie extrasenzoriala si desc\u00e2ntec al culturii rom\u00e2ne, un show delir-glamour cu conotatii politice\u201c. Din c\u00e2nd in c\u00e2nd, Farid Fairuz, cu barba si plete, intra pe scena in chip de DJ, rupt din societatea rom\u00e2neasca mistico-pornografica, pentru a pune biciul autoritatii pe fetele in care se amesteca lenes supunerea, sex-appeal-ul si inocenta. In acest spectacol de circ, unde dresura se face, din pacate, pe oameni, el e fachirul care c\u00e2nta iar fetele sunt cele care danseaza pe post de cobre. Dansatoarele reusesc performanta de a dubla cu vulnerabilitate si delicatete crusta aranjata, polisata si incorsetata in cliseele de prostie si glamour dupa care media rom\u00e2neasca se da in v\u00e2nt.
\nFetisurile care compun lumea noastra, cu principiile ei de mucava, cu relatiile sociale si institutionale balcanice, etalarea lasciva la bara in mijlocul publicului \u2013 care inlocuieste toate valorile feminine \u2013, protestul politic soptit pe sestache, in urechea spectatorului, ocultismul de mahala, toate invadeaza scena fara logica, exact ca in viata, intr-o degringolada fara margini. Coregraful parodiaza ludic-mostruos haosul din societatea rom\u00e2neasca, una fara nici o ordine, fara proiect, fara viziune, cu relatiile ei de autoritate mitocanesti-primitive si cu vesnica neputinta de a rezolva ceva. Din loc in loc, pseudoinvocatii, minisamanisme si o sfera cu lumini disco. Farid Fairuz reuseste sa reproduca la scara artistica o gradina zoo \u2013 exact aceea in care traim noi \u2013, unde nimic nu e inchegat, totul e permis, iar fundalul se schimba in permanenta. Poate s-a servit de experienta directorului Mihai Mihalcea, cel ce, in timpul mandatului de cinci ani, a lucrat cu c\u00e2tiva ministri ai Culturii, dintre care fiecare a promis ceva si nimic nu s-a concretizat?
\nCNDB nu are, din nou, sediu!
\nAsa a inteles Mihai Mihalcea, alias Farid Fairuz, creatorul \u201espectacolului de magie neagra (cu putin mov)\u201c, sa-si rezume impresiile si sa-si ia ramas bun de la mandatul de director (pe care nu intentioneaza sa-l reinnoiasca) al Centrului National de Dans Bucuresti, unde a lucrat alaturi de directoarea artistica Vava Stefanescu. Sigur va amintiti: inainte de acesti cinci ani, nu exista nici un spatiu in care coregrafii sa creeze spectacole de dans contemporan. Lupta lor a fost una lunga si de rezistenta: au dansat afara, pe strada, in fata salilor unde se desfasura Festivalul Enescu, s-au intins pe jos in fata Ministerului, doar-doar or zg\u00e2lt\u00e2i indiferenta functionarilor sai. In cei cinci ani de la infiintare, CNDB a devenit una dintre cele mai placute institutii de arta din Bucuresti, unde lucrurile se afla totdeauna in proces, niciodata incremenite, dialogurile sunt vii, iar artistii nu se impopotoneaza cu nici o morga. Intri si energiile pozitive ale locului se fac simtite instantaneu. Cu at\u00e2t mai mult cu c\u00e2t CNDB se gaseste in aceeasi cladire cu Teatrul National Bucuresti, unul dintre ilustrele exemple de imb\u00e2csire, lipsa de viziune si deschidere la orice forma de nou. Acum TNB, sub directia lui Ion Caramitru, va incepe un proiect de reconsolidare a cladirii care dureaza trei ani. La sf\u00e2rsitul sau, Teatrul National va avea sase sali, iar CNDB va fi exclus cu totul. Si astfel, Centrul de Dans, una dintre cele mai vii institutii de spectacol din Rom\u00e2nia, este din nou in pericol sa-si piarda sediul.
\nLa dezbaterea organizata de CNDB si \u201eObservatorul Cultural\u201c, moderata de Vlad Mixich si Iulia Popovici, cea din urma a repetat ca Centrul este o institutie singulara ce se adreseaza unei arte care, prin definitie, nu este de masa. Absolut adevarat! CNDB e singura institutie din Rom\u00e2nia destinata dansului contemporan care, in ultimii cincizeci de ani, a produs mutatii zdravene si in celelalte arte ale spectacolului. De pe urma lor teatrul a avut cel mai mult de c\u00e2stigat. Apoi CNDB e singura institutie de spectacole din tara noastra dedicata programatic experimentului si investigatiei noilor mijloace artistice, afl\u00e2ndu-se pe aceeasi frecventa estetica cu cautarile interdisciplinare europene. A si facut probabil, in cinci ani de existenta, cele mai multe coproductii cu institutiile europene. Dar, in timp ce in diferitele tari europene, experimentul este evaluat cu atentie de catre cei ce administreaza si distribuie fondurile, in Rom\u00e2nia, indiferenta forurilor culturale fata de nou si de caile de regenerare a artei atinge proportii apocaliptice. Intrebarea directoarei artistice CNDB, Vava Stefanescu, este mai mult dec\u00e2t indreptatita: \u201eCum dracu\u2019 pentru o institutie care are o suta de nem\u00e2ncati nu se gasesc loc si bani \u2013 aia putini \u2013, in schimb se gasesc foarte multi bani pentru teatru in general?\u201c. Raspunsul reprezentantei Ministerului Culturii, Carmen Croitoru, a sunat asa: \u201eSe dau bani multi aparent pe teatru. Si teatrul si Opera fac productii care costa foarte mult. Exista doua motive pentru care se finanteaza: 1. 75% din bani se duc pe salarii. 2. Evaluarea se face in functie de numarul de spectatori. CNDB a avut intr-un an sase mii de spectatori. Cel mai mic teatru pe care il administreaza si finanteaza Ministerul a avut de o suta de ori mai mult. Banul public care se duce in Cultura are o singura ratiune: cultura sa ajunga la c\u00e2t mai multi oameni.\u201c
\nUluitor acest raspuns! Va dati seama ca daca Van Gogh ar fi aplicat la Ministerul Culturii ar fi primit praful de pe toba: \u201eVincent baiete, n-ai public, n-ai v\u00e2ndut nici un tablou, nu prea te-au vazut multi oameni. Noi avem alte prioritati, cultura de mase!\u201c. Si ca el, toti impresionistii pentru care acum, fie ploaie, fie v\u00e2nt, facem c\u00e2te o coada de o ora in fata la Orsay. Daca acesta e criteriul dupa care finanteaza Ministerul, accesul la mase, si nu calitatea operei, atunci e clar ca institutiile la care mergem ca \u201esa ne r\u00e2dem si sa ne simtem bine\u201c merita cei mai multi bani. Dupa cum se vede si in nivelul de cultura al conationalilor pe care il depl\u00e2ngem cu surle si tr\u00e2mbite ori de c\u00e2te ori avem ocazia.
\nAdevarul a fost bine formulat de Mihai Mihalcea: \u201eSe dau bani pe unde s-au creat deja santuri. Pe unde curg deja banii vor curge in continuare. Ca nu cumva sa facem loc si altora. Banii se consuma inertial. Se finanteaza inertial. Nu se face o evaluare atenta, in fiecare an, ca sa se observe in ce fel s-a modificat peisajul, ce lucruri noi au aparut. Administratorii fondurilor din Cultura ar trebui int\u00e2i de toate sa scaneze, sa vada, sa constate ce exista, ce tendinte noi se manifesta, ce structuri, ce forme inovatoare si pe urma sa gaseasca formule prin care sa administreze chibzuit resursele, sa le sutina, fara sa dea totdeauna banii in aceleasi locuri. Ca poate la un moment dat constata ca o institutie publica are o activitate \u2013 iertati-ma! \u2013, de tot rahatul. Si intre timp, in cinci ani, de c\u00e2nd n-a mai facut el o evaluare atenta, au aparut trei ONG-uri care acopera un palier si niste activitati pe care nici o alta institutie publica nu le acopera. Si poate ca ar trebui sa reanalizeze si sa reg\u00e2ndeasca strategiile si sitemul de finantare in general.\u201c
\nCu siguranta, inertia autoritatilor culturale impreuna cu pericolul de disparitie al CNDB constituie una dintre cauzele pentru care societatea civila ar trebui sa ia pozitie si sa manifeste solidaritate.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Telefoane, cabluri, geamantane, papusi fara m\u00e2ini si fara cap, o sfera de circ pe care fetele o imping de colo-colo. In rotonda de la CNDB cinci dansatoare se misca transpuse, fiecare in felul ei, prin aglomeratia de obiecte din jur (decor Andrei Dinu), care trimit at\u00e2t la haosul, c\u00e2t si la jegul in care traim.… Cite\u0219te mai mult »CNDB, din nou pe drumuri<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[66],"tags":[4552],"class_list":["post-6056","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-arte-media","tag-centrul-national-al-dansului"],"views":2027,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/6056","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=6056"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/6056\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=6056"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=6056"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=6056"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}