<\/p>\n
George Mihaita in dialog cu Cornelia Maria Savu<\/strong><\/p>\n Jubileul Comediei\u00a0 in Sala Radu Beligan<\/strong><\/p>\n Intr-o seara in care gerul Bobotezei si-a facut simtita din plin prezenta, in seara de 5 ianuarie 2011, Teatrul de Comedie din Bucuresti a aniversat jumatate de veac de existenta. Un public numeros si vesel (in ciuda frigului hibernal) a luat cu asalt foaierul si apoi Sala Mare a institutiei din Strada Sf\u00e2ntul Dumitru, care cu amintiri de neuitat, care cu av\u00e2ntul tineretii dornice de show, care cu urari colegiale si toti laolalta abia astept\u00e2nd sa participe la primul mare eveniment teatral al anului ce tocmai incepuse. C.M.S. \u2013 Interviul care urmeaza e unul atipic. Il incepem acum, George Mihaita, in prima zi de Craciun 2010, si il vom incheia dupa ce evenimentul care l-a prilejuit se va fi consumat. De ce teatrul care urma sa ia fiinta la 5 ianuarie 1961 avea sa se numeasca (si se numeste inca) Teatrul de Comedie? Din c\u00e2te stiu, in niciuna dintre tarile foste comuniste n-a existat si nu exista un asemenea teatru… specializat.<\/em> C.M.S. \u2013 Sa nu fi fost aici un oarece calcul al guvernantilor? Un debuseu pe principiul r\u00e2zi si uiti, in anii ’60, la inceput de dezghet cultural?<\/em> C.M.S. \u2013 Ca sa incheiem aceasta paranteza, pentru deliciul cititorilor tineri, spune-ne daca e adevarat ca, film\u00e2nd la \u201eReconstituirea\u201c, l-ai intrebat pe Lucian Pintilie \u201ec\u00e2nd o sa am si eu un rol intr-un film important?\u201c<\/em> C.M.S. \u2013 Cum se r\u00e2dea in anii aceia?<\/em> C.M.S. \u2013 Repartizat la Baia Mare, detasat la Teatrul Bulandra, la care ai jucat in studentie, iata-te, in 1971, t\u00e2nar actor in teatrul unde esti acum director. Aici, ai inceput cu dreptul, un navalnic Spiridon in \u201eNoaptea furtunoasa\u201c pusa in scena de Lucian Giurchescu. Personajul interpretat de tine a fost comparat cu shakespearianul Puck, ai batut Europa, cronici excelente, in Danemarca s-a scris chiar \u201eVeniti sa vedeti un t\u00e2nar actor de inalta clasa\u201c. Cum ti s-a parut Teatrul de Comedie la inceputul anilor \u201870?<\/em> C.M.S. \u2013 Ar fi o continuare fireasca a proiectului Comedia tine la Tineri …<\/em> C.M.S. \u2013 George Mihaita, cum se mai simte azi comedia rom\u00e2neasca? Ti-am pus aceasta intrebare in calitate de initiator de festival de gen si de concurs de dramaturgie.<\/em> C.M.S. \u2013 Sarbatorirea jubileului a aratat ca Teatrul de Comedie este George Mihaita in dialog cu Cornelia Maria Savu Jubileul Comediei\u00a0 in Sala Radu Beligan Intr-o seara in care gerul Bobotezei si-a facut simtita din plin prezenta, in seara de 5 ianuarie 2011, Teatrul de Comedie din Bucuresti a aniversat jumatate de veac de existenta. Un public numeros si vesel (in ciuda frigului hibernal) a… Cite\u0219te mai mult »\u201ePentru unii, criza a inceput de ani buni\u201c<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[66],"tags":[4550,4549,4548,1556],"class_list":["post-6047","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-arte-media","tag-actori-roamani","tag-amintiri-george-mihaita","tag-george-mihaita","tag-teatrul-de-comedie-din-bucuresti"],"views":1905,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/6047","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=6047"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/6047\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=6047"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=6047"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=6047"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}
\nAv\u00e2ndu-l ca amfitrion pe directorul George Mihait\u00e3 si regizor pe Alexandru Dabija, spectacolul aniversar a adus pe scena c\u00e2tiva dintre seniorii comediei rom\u00e2nesti: Radu Beligan, Sanda Toma, Ion Lucian, Mircea Albulescu, Vladimir Gaitan, David Esrig, Lucian Giurchescu. Rememorari cu haz, dar si cu un dram de nostalgie dupa \u201eninsorile de altadata\u201c, emotia revederii unor imagini din montari ce au facut istorie, in Rom\u00e2nia si in lume, proiectate pe ecran si aplaudate in momente de gratie, scurte secvente comice \u2013 precum aceea in care Horatiu Malaele a \u201edevenit\u201c recuziterul Gilica \u2013 ritmate de Ovidiu Lipan si Fanfara Zece Prajini cu muzica \u201emobilizatoare\u201c din \u201eepoca\u201c.<\/strong><\/em>
\nReverente, flori, respect pentru traditie si sperante pentru viitorul unui teatru in care continua sa vina multi tineri dornici sa joace chiar pe scena salii care, incep\u00e2nd cu 5 ianuarie 2011, se numeste Sala Radu Beligan. Asa a fost la aniversare.<\/strong><\/em><\/p>\n
\n<\/strong><\/p>\n
\n<\/strong><\/p>\n
\nG.M.<\/strong> \u2013 Maestrul Radu Beligan, primul director (1961-1969), a infiintat acest teatru cu douazeci si sase de actori, doi regizori si un scenograf, dupa cum afirma chiar domnia sa, \u201epe principiul teatrelor private, cu actori alesi dupa criteriul unor afinitati elective\u201c. O premiera in contextul institutiilor greoaie, birocratice, ale vremii. Cu un mare actor de comedie care avea si anvergura sociala sa sustina un asemenea proiect si cu alti actori importanti daruiti genului printre fondatori, noua institutie a devenit chiar un teatru de comedie.<\/p>\n
\nG.M.<\/strong> \u2013 Nu stiu daca poate fi vorba, in 1961, de asemenea \u201enitica diplomatie\u201c. Daca s-a int\u00e2mplat asa, inseamna ca regimul a fost un baiat destept. Pentru putin timp insa, p\u00e2na si-a dat seama ca prea multe debuseuri ar fi putut sa se intoarca taman impotriva lui.
\n
\nC.M.S. \u2013 In sprijinul celor afirmate mai sus, sa ne amintim ca in mai 1965, la Paris, la Th\u00e9\u00e2tre des Nations, dupa ce ridicasera publicul francez in piciore, ba il adusesera chiar si pe scena, \u201eRinocerii\u201c de Eug\u00e8ne Ionesco, in regia lui Lucian Giurchescu, \u201eUmbra\u201c de Evghenii Svart, in regia lui David Esrig si \u201eTroilus si Cresida\u201c de William Shakespeare, in regia aceluiasi David Esrig, toate trei spectacole ale Teatrului de Comedie jucate in Sala Sarah Bernardt, au adus Rom\u00e2niei Premiul Th\u00e9\u00e2tre des Nations pentru cea mai buna participare nationala si Premiul Th\u00e9\u00e2tre des Nations oferit de sindicatul criticilor de teatru si muzica pentru cel mai bun spectacol prezentat. Trei ani mai t\u00e2rziu, in 1968, Lucian Pintilie filma \u201eReconstituirea\u201c, care ti-a prilejuit un remarcabil debut pe marele ecran. Ei bine, filmul n-a mai iesit …<\/em>
\nG.M. <\/strong>\u2013 In 1969, Adrian Paunescu a invitat treizeci si trei de scriitori sa vada \u201eReconstituirea\u201c, apoi a facut o masa rotunda, gazduita in doua pagini de mijloc intr-un numar al \u201eRom\u00e2niei literare\u201c, cu trei intrebari despre filmul autohton. S-a dovedit ca filmul care ii impresionase cel mai mult pe participanti a fost \u201eReconstituirea\u201c. Dupa ce s-a vorbit mult si la Europa Libera, i s-a dat drumul, in ianuarie 1970, la Cinema \u201eLuceafarul\u201c. Dupa trei saptam\u00e2ni, a fost interzis.<\/p>\n
\nG.M. <\/strong>\u2013 E-adevarat! Iar Lucian Pintilie mi-a raspuns h\u00e2tru \u201eStai sa vezi premiera!\u201c
\nN-am vazut-o dec\u00e2t in 2009, la Cinema \u201eStudio\u201c. In 1970, dupa ce tovarasii au \u201e vizionat\u201c filmul, cineva a zis ca pelicula \u201etrebuie inchisa intr-o camera si inghitita cheia\u201c. Si asa a fost vreme de 39 de ani …
\nDupa ce \u201e Reconstituirea\u201c a fost prezentata la Londra, in octombrie 2010, c\u00e2tiva spectatori ne-au intrebat cum de militianul a fost asa bun cu cei doi. Vasazica, si el era om. Sigur ca da, numai ca daca multi ar fi fost ei insisi si nu s-ar fi lasat pervertiti de sistem, poate ca in Decembrie ’89 n-ar mai fi curs s\u00e2nge …<\/p>\n
\nG.M.<\/strong> \u2013 Eu am venit la Teatrul de Comedie in 1971, tocmai c\u00e2nd incepuse usor, usor, inchiderea deschiderii. Se r\u00e2dea cu… sop\u00e2rle.
\nLe detectam in text, uneori mai adaugam de la noi. Daca regizorul accepta si \u201eadaosul\u201c facea corp comun cu piesa, nu se supara nici autorul. Publicul astepta sop\u00e2rlele cu infrigurare, era pe faza. Bine\u00eenteles ca si \u201eei\u201c stiau. Primeam telefoane: \u201eati spus asta si asta. Mai incet cu zisul!\u201c Satul de tracasari, l-am intrebat pe unul: \u201eCare e seful dumitale?\u201c Si, pentru o vreme, m-au lasat in pace.<\/p>\n
\nG.M.<\/strong> \u2013\u00a0 Te rog sa ma crezi ca nu zic vorba mare, ci chiar asa a fost \u2013 am simtit ca intru intr-o mare familie, cu extraordinare caractere: Ion Lucian, Cornel Vulpe, Sanda Toma, Silviu Stanculescu, Vasilica Tastaman, Stela Popescu, Iurie Darie, Stefan Tapalaga, Aurel Giurumia, Vladimir Gaitan, prieten de-o viata, si multi altii. N-am simtit nici-o clipa disputa dintre generatii. Am fost ajutati sa devenim, ni s-au oferit roluri si am fost intelesi c\u00e2nd mirajul filmului si al televiziunii ne-a prins in mreje, si pe mine si pe Dutu Gaitan. N-o spun numai eu, o spun toti cei care isi incep cariera aici \u2013 Teatrul de Comedie are o inconfundabila energie pozitiva.
\n
\nC.M.S. \u2013 Care era zestrea Teatrului de Comedie in 2002, c\u00e2nd ai devenit director?<\/em>
\nG.M. <\/strong>\u2013\u00a0 Sala Mare si un barulet cu mese si scaune din plastic si toaleta in care actritele nu intrau de ur\u00e2t ce era.
\nLa prima mea int\u00e2lnire cu Traian Basescu, in calitate de primar general al Bucurestilui, am intrebat: \u201eBani sunt?\u201c Mi-a raspuns: \u201eSunt. Proiecte sa fie\u201c. Si am inceput restaurarea Salii Mari. Apoi, alti primari, alte proiecte. Zestrea s-a completat cu Sala Mica (Studio) si, de mai bine de un an, cu Sala Noua (pe Strada Sf\u00e2nta Vineri, l\u00e2nga Sinagoga). Un spatiu \u2013 subsol, parter, etaj, destinat cu precadere tinerilor. Avem o garnitura de foarte buni actori tineri, sa nu-i amintesc dec\u00e2t pe Dragos Huluba, Bogdan Cotlet, Simona Stoicescu, Mirela Oprisor, Mirela Zeta, Mihai Bendeac, Andreea Samson si, in colaborare, Crina Semciuc, Lari Giorgescu, Meda Victor, Aylin Cadir. Inca e nevoie de multi tineri, dar, din pacate, sunt blocate multe posturi. Din 160, sunt ocupate doar 115. Mereu e invocata criza, inc\u00e2t, daca stau sa ma g\u00e2ndesc bine, pentru unii, criza a inceput de ani buni …
\nCu toate acestea, cu toate ca si corpul tehnic are nevoie mare de s\u00e2nge proaspat, intentionam sa punem in practica, la Sala Noua, o stagiune a tinerilor regizori si dramaturgi.<\/p>\n
\nG.M.<\/strong> \u2013 Un proiect inceput in 2005, cu sprijinul Primariei Municipilui Bucuresti si av\u00e2nd ca partener Clubul UNESCO Adolescentii.
\nDouazeci de tineri regizori si-au prezentat, p\u00e2na acum, spectacolele, in sase editii. Cele mai bune montari, semnate de Alex Mihail, Marcel Top, Aurel Palade, Vladimir Anton, Eugen Gyemant si Elena Morar au intrat in stagiunile anilor respectivi.<\/p>\n
\nG.M.<\/strong> \u2013 In 2003 am initiat Festivalul Comediei Rom\u00e2nesti, festCO, care a devenit competitiv, cu premii acordate in cadrul Galei Comediei Rom\u00e2nesti, din 2006. Incep\u00e2nd cu editia din 2007, festivalul are si o sectiune internationala, cu spectacole ale unor trupe straine pe texte rom\u00e2nesti. P\u00e2na acum au venit la festCO productii din Franta, Marea Britanie, Irlanda, Grecia, Republica Moldova si Serbia. Din 2008, festivalul dinamizeaza si Centrul Istoric al Capitalei, cu o sectiune off desfasurata pe strazile din jurul institutiei si in alte spatii neconventionale. Tot din 2006, se desfasoara in cadrul festCO si Concursul de Comedie Rom\u00e2neasca.
\nDaca as lua in calcul selectiile festCO, as putea spune ca ea, comedia rom\u00e2neasca, produce spectacole cu impact la public. Si iata, nu numai in Rom\u00e2nia. E vorba insa de revizitarea clasicilor, de clasicii modernitatii (daca il includ aici si pe Matei Visniec) si de putini tineri, nici ei chiar in prima junete a scrisului, precum Peca Stefan, Mimi Branescu sau Lia Bugnar.
\nDaca iau in calcul faptul ca la fiecare editie a concursului de texte juriul a primit cam 120-150 de piese noi, comedia rom\u00e2neasca ar parea ca sta bine si e foarte greu sa ocupi un loc pe podium in aceasta competitie (cu premii a caror valoare financiara e mai mare dec\u00e2t aceea a premiilor acordate, de pilda, de Uniunea Scriitorilor). Din pacate, prea putine dintre aceste texte urca si pe scena. De ce? Pentru ca nu au substanta, nu au poveste si tensiune dramatica, liter aturizeaza, nu au priza la real si sunt, in cel mai bun caz, de citit in fotoliu. Regizorii (cu c\u00e2teva exceptii, e-adevarat, remarcabile) spun ca nu pot monta astfel de piese. Sigur ca noi incurajam continuu comedia rom\u00e2neasca in care, atunci c\u00e2nd ea ajunge pe scena, actorii se simt foarte bine si speram, la fiecare editie a concursului, sa gasim dramaturgul acela.<\/p>\n
\nintr-adevar o mare familie \u2013 reverenta fata de seniori, Sala Mare devenita Sala Radu Beligan, o viitoare emisie de marci postale marc\u00e2nd evenimentul, un elegant, cuprinzator, impresionant volum\u2013istorie, dedicat celor cinci decenii, cu amintiri, 50 de spectacole best of, intregul repertoriu si proiectele in derulare. Ce mai urmeaza, ce mai trebuie sa-i iasa la fel de bine in noul an directorului si actorului George Mihaita?<\/em>
\nG.M.<\/strong> \u2013 Directorul e increzator si relaxat. Pentru ca nu se agata de scaun, se considera mai important ca actor si crede ca fara iubire, \u00eentelegere si colegialitate nu se poate face nimic intr-un teatru.
\nIn anul jubileului dorim sa punem in scena primele trei spectacole care au deschis, acum 50 de ani, activitatea Teatrului de Comedie. Primul va fi \u201eCelebrul 702\u201c, piesa regretatului Al. Mirodan, cu Marius Florea Vizante in rolul Cheryl, interpretat acum cinci decenii de Radu Beligan. Ma opresc aici cu dezvaluirile.
\nDupa 17 ani de absenta din teatrele bucurestene, Silviu Purcarete revine. La Teatrul de Comedie. Cu o noua montare a comediei lui Labiche, \u201eFemeia care si-a pierdut jartierele\u201c. El a mai montat acest text acum 10 ani, la Limoges, din distributie fac\u00e2nd parte atunci si Horatiu Malaele, care a interpretat rolul in limba franceza. Silviu Purcarete si-a dorit pentru spectacolul bucurestean un spatiu cu gradene dreapta-st\u00e2nga ca la tenis.
\nSi iata ca \u00een urma acestei montari vom mai avea si o sala de teatru in Bucuresti. Presedintele ROMEXPO, Doru Simovici, a fost de acord sa ofere vietii teatrale a Capitalei un pavilion. O sala inaugurata, in jur de 1 martie 2011, cu premiera lui Silviu Purcarete (care a avut deja avanpremiera restr\u00e2nsa la Sala Noua), dar in care vor putea sa joace si alte teatre.
\nInvit publicul la noul spectacol \u201eCui i-e frica de Virginia Woolf\u201c, in regia lui Gelu Colceag, ai carui protagonisti, Emilia Popescu si Stefan Banica, au primit recent premii de interpretare la Festivalul de Dramaturgie Contemporana de la Brasov si la \u201eCasa Zoikai\u201c, in regia lui Alexandru Tocilescu, spectacolul cu patru nominalizari ale actorilor Emilia Popescu, Gelu Nitu, Virginia Mirea si George Mihaita la Premiile UNITER si cu doua Premii UNITER, (Virginia Mirea si George Mihaita).
\nCa actor de teatru, astept premiera piesei lui Labiche, in care joc alaturi de Horatiu Malaele si Mihaela Teleoaca\/ Dorina Chiriac. Iar ca actor de film, premiera \u201eUndeva la Palilula\u201c(in toamna), debutul ca regizor pe marele ecran al lui Silviu Purcarete. Am un rol pe care il pun alaturi de cel din \u201eReconstituirea\u201c. Ma asteapta si un debut pe scena, chiar in proiectul \u201eComedia tine la Tineri, intr-o piesa cu trei personaje scrisa de Ingmar Bergman si montata de un t\u00e2nar regizor. Dar sa nu dezvalui chiar totul …
\nLa multi ani redactiei \u201eCultura\u201c, revista care e partenerul media al celor mai importante evenimente marca Teatrul de Comedie, cititorilor ei, publicului nostru statornic!<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"