\u00centr-o carte aparuta recent (\u201ePolemica Paulescu: stiinta, politica, memorie\u201c, Editura Curtea Veche) se discuta despre opera stiintifica si atitudinea politica si morala a lui Nicolae Paulescu, descoperitorul insulinei. Printre cei care au recunoscut prioritatea si importanta acestei descoperiri s-a aflat si regretatul Nicolae Cajal, fost vicepresedinte al Academiei Rom\u00e2ne si presedinte al Federatiei Comunitatilor Evreiesti din Rom\u00e2nia. N-a fost si, dupa c\u00e2te \u00eemi dau seama, nu-i singurul om de stiinta rom\u00e2n sau strain care considera ca Nicolae Paulescu a avut un rol important, daca nu chiar decisiv, \u00een descoperirea insulinei. \u00cel amintesc pe el pentru ca autorii cartii citate mai \u00eenainte (medicul Peter Manu si istoricul Horia Bozdoghina) si postfatatorul ei, Radu Ioanid, \u00eei reproseaza faptul ca a fost de acord cu primirea lui Nicolae Paulescu \u00een Academia Rom\u00e2na ca membru postmortem (1990) si a sustinut, apoi, ideea ca trebuie facuta o deosebire, c\u00e2nd judecam personalitatea unui om de stiinta, \u00eentre opera si opiniile sale politice. Opinii, trebuie precizat, reprobabile si regretabile \u00een cazul lui Nicolae Paulescu, atunci c\u00e2nd este vorba de comunitatea evreiasca si, \u00een genere, de democratia rom\u00e2neasca din epoca sa. D-nii Petre Manu si Horia Bozdoghina \u00eencearca sa dovedeasca, acum, ca rolul lui Paulescu este minim \u00een cercetarea si remediul acestei maladii rasp\u00e2ndite si ca supararea rom\u00e2nilor (ma rog: a sustinatorilor din lumea academica) de a nu fi primit Premiul Nobel, cum s-ar fi cuvenit, este ne\u00eentemeiata…
\nN-am caderea sa ma pronunt \u00een aceasta privinta, nefiind un om de specialitate, las pe cei care cunosc bine domeniul de cercetare sa analizeze si sa traga o concluzie pe c\u00e2t posibil dreapta.. Ce-mi permit sa spun este doar faptul ca nici eu nu sunt de partea celor care exacerbeaza nenorocirile, injustitiile, frustrarile noastre \u00een istorie si, \u00een genere, nu cultiv retorica jelaniei. Nu sunt un partizan fanatic al protocronismului si m-am opus de multe ori ca Academia Rom\u00e2na sa dea curs unor initiative de acest fel. Aceasta nu ma \u00eempiedica sa fac o deosebire, de pilda, dintre valoarea unei opere stiintifice sau literare si atitudinile politice si morale ale autorului si sa \u00eencerc sa judec, cu obiectivitate, toti termenii ecuatiei.
\nNu sunt convins, vreau sa spun, ca statuia lui Paulescu este goala pe dinauntru, cum zice redactoarea cartii, d-na Doina Jela, si nici nu ma grabesc sa primesc cu bucurie vestea proasta pe care ne-o da, si anume ca: \u201ene maturizam toti prin naruiri succesive de mituri si nu suntem niciodata destul de maturi ca sa primim bine naruirea unuia\u201c. Si tot ea: \u201ene e frica sa nu ram\u00e2nem fara mituri\u201c… Mie, unuia, trebuie sa recunosc, nu mi-ar face deloc placere sa traiesc si sa scriu \u00eentr-o cultura \u00een care toate miturile s-ar prabusi, dar aceasta este o alta problema. Veche si confuza. Astept, dar, ca diabetologii, biologii celulari si toti cei priceputi si interesati de tema sa ne spuna daca statuia pe care o invoca si o condamna cu at\u00e2ta vehementa d-na Doina Jela este sau nu goala si daca a mai cazut sau nu un mit rom\u00e2nesc.
\nP\u00e2na atunci, revin la chestiunea morala pe care o ridica, \u00een afara de redactoarea cartii, autorii volumului \u201ePolemica Paulescu\u201c si dl. Radu Ioanid, autorul postfetei. Ei reproseaza, \u00een termeni deloc gratiosi, academicianului Nicolae Cajal si Academiei Rom\u00e2ne, \u00een afara ca l-a primit pe \u201eantisemitul\u201c Paulescu ca membru-postmortem \u00een \u00eenalta institutie, faptul ca, \u201ede pe patul de moarte\u201c, a sustinut ideea de a instala la Spitalul \u201eH\u00f4tel Dieu\u201c din Paris un bust \u00een amintirea doctorului Paulescu care a lucrat aici… Autorii citati, dimpreuna cu dl. Radu Ioanid, nu uita sa-mi reproseze si mie ca am sprijinit, \u00een calitate de presedinte al Academiei Rom\u00e2ne, aceasta initiativa. Nu stiu ce ar fi putut raspunde acad. Cajal, dar, \u00een ceea ce ma priveste, le pot da urmatoarele lamuriri, \u00een ipoteza ca accepta sa fie lamuriti.
\n1. N-a fost niciodata vorba (oricum, nu \u00een spatiul Academiei Rom\u00e2ne \u00een perioada 1998-2006, c\u00e2nd am fost presedintele acestui for stiintific) de ideea de a ridica un bust al lui Paulescu la Paris, ci doar de intentia Societatii de Diabetologie din Rom\u00e2nia de a pune o placa pe zidul spitalului unde a lucrat \u00een tinerete Paulescu. La interventia unui ziarist de la \u201eLe Monde\u201c delegatia rom\u00e2na a renuntat la ideea de a fixa aceasta placa. Cel putin asa mi-au relatat cei care au participat la acest proiect esuat. Nu Academia Rom\u00e2na a avut aceasta idee, dar, trebuie sa recunosc ca, dupa ce Academia s-a consultat cu specialistii ei (inclusiv cu admirabilul savant Nicolae Cajal), a considerat ca omul de stiinta care a descoperit insulina poate primi aceasta minima atentie. Asa dar: nu un bust, ci o placa abandonata.
\n2. Autorii volumului, redactoarea cartii si postfatatorul semnaleaza faptul ca Nicolae Paulescu nu merita sa i se acorde \u201eonoarea unei prezente memorabile \u00een Franta\u201c (\u00eel citez pe dl. Radu Ioanid) pentru ca descoperitorul insulinei se dovedeste a fi \u201eparintele spiritual al miscarii legionare\u201c, \u201ecea mai importanta figura a antisemitismului rom\u00e2nesc\u201c… Istoricul Horia Bozdoghina marturiseste si el ca a fost socat de \u201eantisemitismul grobian\u201c al lui Paulescu si ca, studiindu-i articolele si brosurile, a ajuns la concluzia ca acelasi Paulescu este \u201eprincipalul mentor al antisemitismului din viata politica rom\u00e2neasca\u201c si \u201eun precursor al Holocaustului\u201c… Merita, \u00een aceste conditii, ca Paulescu sa fie primit \u00een Academia Rom\u00e2na si sa i se acorde onoarea unei placi comemorative \u00een Franta sau \u00een Rom\u00e2nia?… Mai ales ca, asa cum declara cu tarie d-na Jela, \u201ePaulescu nu a descoperit insulina\u201c, ci a facut doar efortul de a trata o boala severa…?! Raspunsul vine de la sine: nu merita. Daca n-a descoperit nimic si tot ce spun despre el savantii rom\u00e2ni si straini este vorba goala, sigur ca nu merita nimic. Nici chiar o carte scrisa de un medic ce pare mai calm si mai informat si de un istoric dezlantuit, cu un limbaj tot at\u00e2t de grobian ca si subiectul sau de studiu…
\nDar daca, ma \u00eentreb, au dreptate cei care spun ca Paulescu a fost un om de stiinta remarcabil si ca descoperirea lui este esentiala? Ce facem atunci, cum judecam lucrurile? Am ajuns, dupa acest lung ocol, la miezul chestiunii. As defini-o pentru cine este interesat sa stie \u00een chipul urmator: vorbind despre N. Paulescu si despre orice alt om de stiinta sau creator \u00een sfera artelor, trebuie sa spunem \u2013 pentru a fi drepti \u2013 tot adevarul despre ei. \u00cen cazul pe care \u00eel discutam: sa spunem ca medicul Nicolae Paulescu a avut un regretabil derapaj moral si ideologic si ca opiniile lui despre lumea evreiasca sunt de neacceptat. Citindu-le, ram\u00e2i, \u00eentr-adevar, stupefiat sa afli ca un intelectual eminent ca el poate sa g\u00e2ndeasca \u00een acest chip problema raselor si problema relatiilor umane \u00eentr-o societate democratica… \u00cen literatura sunt exemple de mari scriitori (C\u00e9line este unul dintre ei) care, \u00een plan politic si moral, au avut idei xenofobe si, c\u00e2nd Franta a fost ocupata de hitleristi, ei au fost de partea ocupantilor. Dupa \u00eencheierea razboiului, francezii l-au judecat aspru pe autorul \u201eCalatoriei la capatul noptii\u201c, l-au deportat, apoi, dupa un numar de ani, l-au reprimit, l-au publicat si au comentat corect opera si biografia omului care a scris-o si care n-a fost totdeauna la \u00eenaltimea talentului sau. Tinerii filosofi din anii ’30 au avut simpatii pentru extrema dreapta, pe ei cum \u00eei tratam azi? \u00cei eliminam din cultura? Dar cei care au rasp\u00e2ndit ideile bolsevice si au interzis valorile nationale din cultura rom\u00e2na \u00een epoca totalitarismului comunist? Pe ei cum trebuie sa-i citim si cum sa-i judecam? \u00cei putem citi cum vrem, dar, din punct de vedere critic (si moral), un fel mi se pare corect: nu sa-i interzicem de plano (adica sa-i scoatem din literatura), ci sa spunem tot adevarul despre ei. Nu ocult\u00e2ndu-le erorile, caderile morale, dar nici sa vorbim numai despre ele, ocult\u00e2nd opera care poate fi importanta din punct de vedere estetic.
\nRevin la Paulescu si la ideea autorilor volumului \u201ePolemica Paulescu\u201c ca nu putem desparti pe omul de stiinta de derapajele lui morale. \u00centeleptul Cajal judeca, am credinta, mai bine. Trecut prin multe si \u00eenteleg\u00e2nd, \u00een mod sigur, mai bine complexitatea unei personalitati intelectuale, el face o deosebire intre cel care a descoperit insulina (si nu s-a putut bucura de recunoasterea internationala) si omul public Paulescu cu atitudini si idei reprobabile. Iata cum judeca el lucrurile care inflameaza, azi ca si ieri, spiritele: \u201e\u00cen judecarea cazului Nicolae Paulescu este necesar sa subliniem, de la \u00eenceput, ca avem de-a face cu probleme de natura deosebita. Prima este importanta incontestabila a descoperirii insulinei pentru istoria mondiala a stiintei rom\u00e2nesti. Personal, consider ca meritele lui Nicolae Paulescu, sunt mari, sunt deosebite si trebuie relevate la valoarea lor. Pentru aceste merite l-am propus, \u00een anul 1990, ca membru post-mortem al Academiei Rom\u00e2ne, c\u00e2nd Adunarea Generala l-a si ales prin vot secret. \u00cen acest context, se impune o disociere obligatorie \u00eentre contributiile stiintifice \u00een combaterea diabetului si optiunile personale antisemite. Daca este sau nu vinovat este o alta problema si, deci, se cuvine sa judecam ca atare. Eu respect parerile personale ale fiecarui om si cred ca nu am voie sa leg valoarea omului de stiinta de conceptiile sale, inclusiv cele antisemite. Sunt doua probleme distincte si trebuie considerate ca atare. Nu se pot amesteca. \u00cemi amintesc ca tatal meu, care a fost studentul lui Nicolae Paulescu, \u00eel respecta si \u00eel admira, desi stia ca era antisemit. C\u00e2nd judeca valoarea sa remarcabila de profesor si de om de stiinta nu-l interesa conceptia filosofica sau ideologica. Eu consider ca fiecare om are dreptul sa aiba propriile lui conceptii, indiferent daca mie \u00eemi plac sau nu. Personal, nu \u00eempartasesc asemenea conceptii, nu am cum, si \u00eentr-un fel, pentru mine, e dramatica aceasta situatie. \u00censa din acest motiv nu am voie sa neg meritele stiintifice reale ale lui Nicolae Paulescu, aportul sau cu totul deosebit la sanatatea oamenilor si cred ca nimeni nu are un asemenea drept\u201c.
\nDl. Radu Ioanid ma asociaza acestei cabale academice si-mi reproseaza ca, fiind presedintele Academiei Rom\u00e2ne, l-am aparat \u201ecu d\u00e2rzenie\u201c pe Paulescu… \u00een nu stiu ce \u00eemprejurare. Dupa c\u00e2te \u00eemi amintesc, n-am aparat dec\u00e2t ideea expusa mai sus, si anume ca, daca nu vrem sa facem ocultari si dezocultari, sa eliminam si expulzam din lumea stiintei si a artelor p\u00e2na la sf\u00e2rsitul istoriei pe cei culpabili moral si pe sovaielnici, e bine sa acceptam ideea ca opera nu trebuie sa patimeasca la infinit din cauza omului care a scris-o, nici opera nu poate izbavi totdeauna si definitiv pacatele morale ale omului biografic.
\nAutorii cartii \u00een discutie nu sunt de acord cu acest punct de vedere si considera (referindu-se la interventia Academicianului Cajal) ca \u201epledoaria pentru o diferentiere stricta \u00eentre descoperirea medicala si teoria politica a lui Paulescu este nepotrivita, fiindca cele doua laturi ale activitatii sale sunt str\u00e2ns legate\u201c… Nu stiu c\u00e2t de nepotrivita este aceasta disociere, dar, dupa mintea mea, mai nepotrivita este ideea de a nu disocia, c\u00e2nd este cazul unui mare om de stiinta, stiinta de politica. Pentru a-si sustine opinia despre Paulescu autorii fac o istorie a antisemitismului rom\u00e2nesc, aduc\u00e2nd \u00een discutie, de-a valma, pe Alecsandri si Vasile Conta, pe nepotul lui Stalin (Evgheni Iakovlevici Djugajvilii) si pe extremistul chilian de dreapta Miguel Serrana, pe Garaudy si pe prozatorul Radu Teodoru, pe C-tin Burlacu din America si, bine\u00eenteles, pe Nicolae Ceausescu… Este dificil de \u00eenteles cum se leaga \u00eentre ele toate aceste referinte at\u00e2t de disparate si cum, toate, se leaga de faptul ca medicul Paulescu a descoperit sau nu insulina. si, daca a descoperit-o, de ce nu a fost si el onorat cu un premiu international asa cum au fost onorati cercetatorii canadieni.
\nCit\u00e2ndu-ma \u00eentre doi fanatici \u201eantisemiti\u201c (Nicolae Cajal si Maya Simionescu) nu stiu de ce ma simt mai comod dec\u00e2t daca dl. Radu Ioanid m-ar fi citat, sa zicem, \u00eentre dl. Horia Bozdoghina care-l trage de urechi pe Iorga si d-na Doina Jela care se simte bine, remarc, printre miturile naruite…<\/p>\n
P.S. Dl. Radu Ioanid nu uita sa-mi reproseze cu aceasta ocazie si faptul ca \u00een 2009 am acordat premiul de eseistica lui Sorin Lavric pentru volumul \u201eNoica si miscarea legionara\u201c aparut la Editura Humanitas. Tin sa-i precizez ca premiul a fost acordat prin vot secret de sectia de Filologie si Literatura a Academiei Rom\u00e2ne si, contrar opiniilor sale, \u00een carte nu-i vorba de o tendinta de reabilitare a Garzii de fier, ci de o \u00eencercare de a analiza complexitatea si contradictiile unui intelectual din generatia \u201ecriterionistilor\u201c. Ca dovada, iata ce scrie, de pilda, dl. Vladimir Tismaneanu despre aceasta carte: \u201eeste o explorare lucida, onesta si dezinhibata a logodnei dintre un aristocrat al spiritului, \u00eendragostit de traditia umanismului clasic, si o miscare revolutionara de dreapta, care a cultivat nationalismul mistic si a celebrat cu morbida patima functiile pretins purificatoare ale violentei. Excelent scrisa, este o carte care \u00eeti da sentimentul ca stai de vorba cu autorul, dar si cu subiectul ei (…) Cu fina sensibilitate psihologica, Lavric detecteaza originea automutilarii intelectuale a lui Noica \u00een \u00eembratisarea dogmei legionare (…) Ceea ce vrei cu disperare este sa \u00eentelegi mecanismul logic prin care un om de o indubitabila tinuta morala si de o ireprosabila curatenie sufleteasca \u2013 era cazul lui Noica \u2013 ajunge sa capete figura unui demon macinat pe dinlauntru de o \u00eencr\u00e2ncenare neistovita (…)\u201c.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
\u00centr-o carte aparuta recent (\u201ePolemica Paulescu: stiinta, politica, memorie\u201c, Editura Curtea Veche) se discuta despre opera stiintifica si atitudinea politica si morala a lui Nicolae Paulescu, descoperitorul insulinei. Printre cei care au recunoscut prioritatea si importanta acestei descoperiri s-a aflat si regretatul Nicolae Cajal, fost vicepresedinte al Academiei Rom\u00e2ne si presedinte al Federatiei Comunitatilor Evreiesti… Cite\u0219te mai mult »Cazul Paulescu<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[8],"tags":[4540],"class_list":["post-6034","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara","tag-polemica-paulescu"],"views":4931,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/6034","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=6034"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/6034\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=6034"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=6034"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=6034"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}