{"id":6027,"date":"2011-01-20T13:19:01","date_gmt":"2011-01-20T11:19:01","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=6027"},"modified":"2011-01-20T13:20:25","modified_gmt":"2011-01-20T11:20:25","slug":"ispravile-lui-harap-alb-print-si-cavaler-crestin-i","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/ispravile-lui-harap-alb-print-si-cavaler-crestin-i\/","title":{"rendered":"Ispravile lui Harap-Alb, print si cavaler crestin (I)"},"content":{"rendered":"<p style=\"text-align: center;\"><strong>Variatiuni pe tema Natura plangens, inspirate de \u201ecorosivele\u201c lui Ion Creanga<\/strong><\/p>\n<p><em><strong> <\/strong><\/em><\/p>\n<p><em><strong>\u00centr-un articol publicat \u00een revista \u201eRamuri\u201c (\u00een 1985 sau 1986), intitulat \u201ePrin \u00abSelva oscura\u00bb spre \u00abcastel\u00bb\u201c, reluat \u00een cartea noastra, \u201eMesterul Manole. Prozatori ai lumii: Creanga, Sadoveanu, Rebreanu\u201c (Editura Viitorul Rom\u00e2nesc, Bucuresti, 2001) sesizam caracterul simbolic al codrului \u00eentunecos la Ion Creanga, strabaterea lui configur\u00e2ndu-se ca un topos fundamental al prozei sale: \u201e\u00abPovestea lui Harap-Alb\u00bb, cel mai mare basm al literaturii rom\u00e2ne, ascunde schema unui roman cavaleresc. Craisorul porneste de la curtea tatalui sau si strabate padurea\/ padurile pentru a ajunge la castelul unchiului sau, Verde \u00cemparat, ca succesor la tron. Asadar, prin padurea obscura spre castel\u201c.<\/strong><\/em><br \/>\nRelu\u00e2nd tema articolului de atunci, pentru care ne-a fost de mare folos cartea lui Marcel Brion, \u201eArta fantastica\u201c, revenim asupra basmului pentru a insista asupra legendei Graalului, inaugurata \u00een romanul neterminat al lui Chr\u00e9tien de Troyes, \u201ePerceval\u201c, anticipat de \u201eLancelot\u201c si urmat de \u201eLancelot \u00een proza\u201c ale aceluiasi autor, apoi de \u201eTristan si Isolda\u201c al lui Joseph de B\u00e9dier si de celelalte romane din ciclul Graalului. Perceval si Tristan, tata si fiu, sunt doua mituri care structureaza materia epica si dau stralucire povestii lui Creanga. Adolescentul Perceval este crescut de mama sa \u00eentr-o padure, departe de civilizatie, spre a fi ferit de influenta ucigasa a ordinului cavalerilor, dar inevitabilul se produce. Vaz\u00e2nd \u00eentr-o zi un grup de cavaleri stralucitori \u00een armura, Perceval simte o chemare irezistibila spre drumetie si, cu toate rugamintile mamei, care stie ce destin \u00eel asteapta, se angajeaza \u00eentr-o aventura spirituala mai presus de vointa si puterile sale. Regele pescar \u00eent\u00e2lnit pe malul unei ape \u00eel introduce noaptea \u00eentr-un castel misterios unde t\u00e2narul asista uimit la o procesiune solemna si trista: mai multi oameni traverseaza o camera \u00een care se afla o lance si o cupa (vaza). Incapabil sa \u00eenteleaga sensul celor vazute \u00eentr-o mutenie absoluta, si neav\u00e2nd curajul sa ceara cuiva lamuriri, t\u00e2narul paraseste gazda a doua zi, m\u00e2nat de acelasi dor de duca nebun. Pe drum se razg\u00e2ndeste si se \u00eentoarce la castel pentru a pune \u00eentrebarea, dar, spre surprinderea lui, castelul disparuse ca prin farmec, fara sa reapara vreodata, ori de c\u00e2te ori \u00eel cauta, motiv pentru care el \u00eencepe ceea ce se numeste la qu\u00eate du Graal. Traditia spune ca vaza este sf\u00e2ntul potir din care Iisus a baut la nunta din Cana Galileii si \u00een care credinciosul Iosif din Arimateea avea sa culeaga s\u00e2ngele izvor\u00e2t din trupul lui Iisus strapuns cu lancea de centurionul Longin, pe c\u00e2nd se afla rastignit pe cruce. Asadar cupa si lancea, dovezile materiale ale prezentei M\u00e2ntuitorului \u00een lume, a caror cautare a constituit rostul vietii cavalerilor ratacitori.<br \/>\nCalatoria lui Perceval (Parsifal) si a celorlalti cavaleri din romanele Graalului \u00eenseamna angajarea \u00eentregii fiinte a eroului pe un drum adesea fara \u00eentoarcere, plin de rataciri si ezitari, \u00eenceput \u00een lumea reala si continuat dincolo de ea, \u00een vis, feerie si vraja. Eroul \u00eencearca sa dezlege un sens abia \u00eentrezarit sau tainic al vietii, sa se regaseasca pe sine \u00eentr-o lume care \u00eencepe \u00een imediat, \u00een realitate, dar sf\u00e2rseste dincolo, \u00een transcendent, si asteapta momentul final al unei revelatii chinuitoare de care poate avea parte abia \u00een clipa ultima, c\u00e2nd gaseste Graalul, precum Galahad. Urm\u00e2nd surse bine cunoscute (nu numai) specialistului, am rezumat, pe c\u00e2t posibil, povestea vasului Graal si a eroilor ei fara pereche, fara a insista deocamdata asupra sensului cautarii si a semnificatiilor multiple iradiate din ea.<br \/>\nAstfel, R.-M. Alb\u00e9r\u00e8s noteaza: \u201eCrestinizata, vulgarizata uneori, \u00eencarcata de episoade de magie sau de vraja, ori chiar de secvente \u00abromanesti\u00bb, tema se impune: \u00abcautarea\u00bb, adica aventura mistica \u00een care eroul porneste \u00een cautarea sensului ascuns al vietii; impresia unui destin pecetluit, a unei gasiri, a unei enigme mistice, a carei semnificatie si revelatie trebuie descoperita sau, mai degraba, cucerita\u201c (R.-M. Alb\u00e9r\u00e8s, \u201eIstoria rom\u00e2nului modern\u201c, cap XX: \u201eRomanul mistic\u201c, pp. 376-378, Editura pentru Literatura Universala, 1968, traducere de Leonid Dimov, prefata de Nicolae Balota).<br \/>\nAm \u00eenteles ceva din structura abisala a eroului pornit \u00een cautarea potirului mistic, dar tot nu avem raspuns la \u00eentrebarea lui Perceval: cum se explica starea jalnica a regelui pescar de care se leaga procesiunea grava a trecerii prin fata celor doua obiecte din camera misterioasa; de ce boala sufera regele?; unde si-ar putea afla el leacul, la Dumnezeu sau la Necuratul?<br \/>\n\u00cenvatatul german E. R. Curtius reia povestea obscura a lui Perceval \u00een monumentala sa carte, \u201eLiteratura europeana si Evul Mediu latin\u201c (Editura Univers, Bucuresti, 1970, trad. Adolf Armbruster, cu o introducere de Alexandru Dutu). \u00cen capitolul \u201eZeita Natura\u201c, Ovidiu, Claudian, Bernardo Silvestris sunt amintiti pe tema raportului schimbator dintre Noys si Physis, Zeus si Natura. Ultima este aceea care, dupa Claudian, a pus ordine \u00eentre elemente, si nu un zeu, pentru ca natura este o putere cosmica de temut. Dar Noys se va impune treptat \u00een fata lui Physis. Opera lui Bernard se numeste \u201eDe universitate mundi\u201c si e compusa din doua parti, \u201eMegacosmos\u201c si \u201eMicrocosmos\u201c. Noys colaboreaza cu Urania si Physis, ea stabilind natura duala a omului: \u201eAcesta trebuie sa fie \u00een acelasi timp divin si pam\u00e2ntean. Miscarea stelelor va prefigura viata sa; el va cunoaste cosmosul, va stap\u00e2ni pam\u00e2ntul, se va ridica dupa moarte \u00een eter. Urania, Physis, Natura \u00eel plasmuiesc laolalta, dupa ce Noys le-a \u00eenm\u00e2nat oglinda providentei, tabla destinului si cartea amintirii. Opera se \u00eencheie cu o descriere poetica a omului, a organelor sale externe si interne si a destinatiei lor. Acordul final este o lauda adusa organelor masculine de procreare, a caror folosire este \u201eplacuta si comoda, daca are loc c\u00e2nd, cum si c\u00e2t este necesar\u201c. Ele combat moartea, regenereaza natura si perpetueaza specia\u201c. Macar pentru aceste ultime amanunte, admirabile \u00een inocenta lor, ar merita cautat pasajul.<br \/>\nIoan din Salisbury, elev a lui Bernard, reia dialogul ne\u00eentrerupt \u00eentre spirit si natura. O(tro)colul prin Claudian si ceilalti poate parea fastidios, dar citatele respective nu sunt de gasit \u00een toate cartile, unele netraduse la noi, \u00een toate gazetele, asa ca ni s-a parut instructiv sa rezumam capitolul lui E. R. Curtius. Reproducem citatul, \u00een loc sa-l st\u00e2lcim: \u201eNatura din opera sa este cea a lui Claudian. Ea intervine prin pl\u00e2ngerea ei \u00een procesul universal (Natura plangens); este diriguitoarea procreatiei \u00een tot cuprinsul vietii, p\u00e2ntecele vesnic nascator: mater generationis. Ca fiica a lui Noys, care este o \u201ezeita ce se trage din Dumnezeu\u201c, Natura participa la esenta divinitatii, \u00eensa e legata si de materie. Ni se \u00eenfatiseaza o imagine sincretista a lumii, populata de zei superiori si inferiori, de emanatii, spirite astrale si naturale. Totul e patruns de atmosfera unui cult al fertilitatii \u00een care se amesteca religia si sexualitatea. Cunoastem acest amestec \u00een Evul Mediu doar din c\u00e2teva aluzii presarate \u00een romanele din ciclul Graalului. T\u00e2narul erou al legendei Graalului soseste \u00eentr-o tara pustie unde au secat apele si rodul. Stap\u00e2nul acesteia e bolnavul rege al pescarilor, pe care doar potirul miraculos al Graalului \u00eel tine \u00een viata. Care \u00eei este boala? Unele prelucrari o \u00eenvaluie eufemistic, altele \u00eei spun pe nume: pierderea virilitatii \u2013 adica ceea ce reprezinta si mutilarea frigianului Attis sau rana mortala a lui Adonis. Prin vindecarea regelui-preot va fi m\u00e2ntuita si tara care l\u00e2ncezeste, caci suferinta regelui era cauza secetei. Se pare ca \u00een Antichitatea t\u00e2rzie s-au \u00eembinat culte stravechi ale vegetatiei cu simbolistica euharistiei, propag\u00e2ndu-se sub forma esoterica p\u00e2na \u00een Evul Mediu. Acest complex a intrat apoi \u00een legenda regelui Artur si \u00een romanul de curte.<br \/>\nCum era mai complicat sa gasim sursele respective citate de Curtius \u00een legatura cu povestea lui Perceval si a Graalului, am apelat fara sfiala la el si la ele, siguri ca n-avem sa dam la nimeni socoteala. \u00cen loc de o calchiere aproximativa, preferam apelul la o informatie docta, de mare autoritate. Informatia dob\u00e2ndita ajuta la \u00eentelegerea si fundamentarea stiintifica a unor nuclee narative si episoade relativ obscure din basmele exoterice, pentru cine doreste, esoterice, vrem nu vrem, pentru cine se \u00eentreaba, ale lui Creanga. Ca autorul povestilor avea cunoastere de aceste mituri vechi e greu de stabilit, dar intuitia lui geniala functioneaza fara gres \u00een spiritul lor. Creanga \u00eesi construieste povestirea ca si cum le-ar fi cunoscut, dar le-a omis pentru a ne pune atentia la \u00eencercare. Intuieste, construieste si deceleaza cu grija, si ar fi o naivitate sa mai credem azi ca teme si motive fundamentale din literatura lumii apar doar accidental \u00een scrierile sale, ceea ce ar face inutila o cercetare mai atenta a lor.<br \/>\nDe la curtea vlaguitului rege pescar sa ne mutam cortul la curtile celor doi suverani din \u201ePovestea lui Harap-Alb\u201c. Acestea din urma nu dispar, precum castelul fantomatic \u00eent\u00e2lnit de Perceval, nu se metamorfozeaza ca \u00een alte basme (\u201ePovestea porcului\u201c, \u201eFat-Frumos, fiul Iepei\u201c), nu se muta din loc. De existenta lor este legata calatoria eroului, ele constituindu-se ca punct de plecare si punct terminus.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"<p>Variatiuni pe tema Natura plangens, inspirate de \u201ecorosivele\u201c lui Ion Creanga \u00centr-un articol publicat \u00een revista \u201eRamuri\u201c (\u00een 1985 sau 1986), intitulat \u201ePrin \u00abSelva oscura\u00bb spre \u00abcastel\u00bb\u201c, reluat \u00een cartea noastra, \u201eMesterul Manole. Prozatori ai lumii: Creanga, Sadoveanu, Rebreanu\u201c (Editura Viitorul Rom\u00e2nesc, Bucuresti, 2001) sesizam caracterul simbolic al codrului \u00eentunecos la Ion Creanga, strabaterea lui&hellip;&nbsp;<a href=\"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/ispravile-lui-harap-alb-print-si-cavaler-crestin-i\/\" rel=\"bookmark\">Cite\u0219te mai mult &raquo;<span class=\"screen-reader-text\">Ispravile lui Harap-Alb, print si cavaler crestin (I)<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[8],"tags":[4528,4529,4527,565],"class_list":["post-6027","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara","tag-basm-al-literaturii-romane","tag-harap-alb-si-legenda-graalului","tag-harap-alb","tag-ion-creanga"],"views":3354,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/6027","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=6027"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/6027\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=6027"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=6027"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=6027"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}