Mai multor \u201efiguri proeminente ale vietii politice si culturale cunoscute de aproape\u201c de catre Niculae Gheran, autorul le creioneaza, \u00een volumul \u201eArta de a fi pagubas. Oameni si javre\u201c, admirabile portrete \u00een miscare, cum sunt, de pilda, cele din sectiunea cartii intitulata \u201eDestine\u201c. Mi-au retinut atentia pentru \u00eensemnarile de fata \u00eendeosebi personaje din sfera culturii, a artei si literaturii. \u00cen prim plan sunt fatalmente \u201enoile cadre\u201c, dar nu lipsesc nici cei veniti din interbelic, precum Barbu Theodorescu, fostul secretar al lui Nicolae Iorga si seful Cancelariei acestuia \u00een perioada c\u00e2nd marele savant a detinut functia de prim ministru al Rom\u00e2niei Mari. (Pe Petre Roman, Radu Vasile sau Emil Boc i-au precedat Mihail Kogalniceanu, Titu Maiorescu, Ionel Bratianu, Nicolae Iorga\u2026 Nu mai continui lista fiindca ne facem s\u00e2nge rau!). \u201eBarbu Theodorescu \u2013 scrie Gheran \u2013 era o comoara de om la casa omului. Stia c\u00e2te-n luna si-n stele, iar c\u00e2nd n-avea un raspuns sigur, te trimitea la o incontestabila sursa de informatie\u201c.
\n\u00cen regimul instaurat dupa razboi, ilustrul carturar a fost bagat \u00een puscarie. C\u00e2nd a iesit i s-a oferit un post de salahor pe un santier de constructii. Dupa ce a elaborat o Bibliografie a relatiilor rom\u00e2no-ruse, fiind \u00eensa obligat sa o semneze cu pseudonim, desi, noteaza memorialistul, pentru o asemenea lucrare ar fi trebuit sa i se acorde Premiul de Stat, singura \u201erasplata\u201c a constat \u00een angajarea sa, \u00een fine, \u00eentr-o institutie de cultura, si anume la Biblioteca de Stat. Dar tot ca un fel de salahor. I s-a dat de lucru celui care adunase \u00eentr-o bibliografie circa 20 000 de studii si articole publicate de Nicolae Iorga \u00een tara si strainatate, c\u00e2t unei echipe \u00eentregi: \u201esa \u00eentocmeasca lunar liste cu lucrari ce lipsesc din depozitul legal, cu peste 300 000 de titluri, basca 1 000 000 de exemplare, neinventariate, stocate \u00een diverse cladiri\u201c. Era misiunea ce i-o fixase un anume Stefan Gruia, director \u00een Ministerul Culturii, care avea legatura cu cultura cam tot at\u00e2ta c\u00e2ta au avut si au multi directori din acest domeniu \u00een \u201eobsedanta\u201c epoca postdecembrista, inclusiv actualii directorasi \u00een frunte cu onor ministrul de resort.
\nComportamentul politicienilor si al potentatilor vremii fata de oamenii de stiinta si de cultura, de scriitori, de artisti \u00een general era conditionat, ca si astazi de altfel, de diverse criterii, \u00een primul r\u00e2nd politice. Cel al valorii se afla pe ultimul loc sau nu o data lipsea cu desav\u00e2rsire, \u00een functie de conjunctura. Exceptiile \u00eentaresc ca de obicei regula. \u00centre ele nu se \u00eenscriau cu adevarat nici macar cei cu pretentii de mari intelectuali ca, de exemplu, Miron Constantinescu ori Gogu Radulescu, acesta din urma, un oportunist, fost ofiter NKVD, conform unor marturii demne de \u00eencredere, agent zelos al Kominternului, care, mai t\u00e2rziu, \u00een timp ce o lingusea pe Elena Ceausescu, tintea la prima functie \u00een stat. \u00cen anii ’80, avea sa devina un fel de guru al vajnicilor nostri \u201edizidenti\u201c si \u201edizidente\u201c\u2026
\nCert e ca nu mai ramasese aproape nimic din ceea ce fusese atitudine fata de scriitori, de oamenii de cultura, p\u00e2na prin a doua jumatate a deceniului cinci. \u201eAntonescu, c\u00e2t era el de Antonescu \u2013 \u00eei povesteste Barbu Theodorescu lui Gheran \u2013, avea un respect deosebit fata de carturari, chiar si c\u00e2nd ajunsese conducator al statului. La 4 septembrie 1940, c\u00e2nd devine sef de guvern, l-a pus pe Dumitru Caracostea \u00een fruntea Educatiei Nationale, unde profesorul ma luase sef de cabinet. Numai doua saptam\u00e2ni i-a durat mandatul, caci legionarii au insistat sa preia ministeriatul sub comanda lui Traian Brailoiu. N-ai sa crezi: demiterea n-a urmat un curs birocratic, caci pe nepusa masa ne-am pomenit cu generalul \u00een sediul din Spiru Haret, explic\u00e2ndu-i profesorului de ce-i obligat sa-l revoce. \u00cen contrapartida, l-a rugat sa accepte conducerea Fundatiilor Regale, propunere acceptata, unde, de asemenea, m-a luat cu el. La plecare, Antonescu mi-a \u00eentins m\u00e2na, desi p\u00e2na atunci nu ma vazuse dec\u00e2t de doua ori \u00een toata viata\u201c.
\n\u00centr-o perioada \u00een care multi kominternisti si agenti NKVD au fost oarecum marginalizati, Barbu Theodorescu va ajunge totusi profesor. Este dezamagit \u00eensa c\u00e2nd, invitat la Academie pentru a lua parte la dezbaterea privind \u201eEnciclopedia Rom\u00e2na\u201c si \u201eMarea Enciclopedie Rom\u00e2na\u201c, constata ca o opera at\u00e2t de complexa \u00eei fusese \u00eencredintata lui Valter Roman. \u201eRusinos! \u2013 se indigneaza profesorul, \u00een dialogul cu Niculae Gheran. Musolini a sacrificat un savant ca Giovanni Gentile sa pregateasca \u201eEnciclopedia Treccani\u201c, Carol al II-lea l-a \u00eensarcinat pe Dimitrie Gusti sa \u00eentocmeasca \u201eEnciclopedia Rom\u00e2niei\u201c, iar Coana Leana, \u00een tinerete v\u00e2nzatoare de seminte, pe Valter Roman, un nimeni, care, ca redactor, si-a facut ucenicia la Radio Moscova \u2013 alaturi de alti kominternisti \u2013, veniti apoi cu tancurile rusesti sa ne elibereze\u2026\u201c
\nCu toate acestea, impostura nu mai era acum la proportiile celei din \u201eobsedantul deceniu\u201c, iar impostorilor li se mai putea replica, li se mai putea taia elanul distructiv. C\u00e2nd \u00een discutia de la Academie Barbu Theodorescu semnaleaza ca \u201eDictionarul Enciclopedic\u201c, deja aparut, are mari lacune, iar Valter Roman crede a-l intimida \u00eentreb\u00e2ndu-l: \u201eVreti sa spuneti ca \u201eDictionarul Enciclopedic\u201c, \u00een patru volume, nu-i o carte rom\u00e2neasca?\u201c, reputatul carturar, oltean cu coloana vertebrala mereu dreapta, \u00eei raspunde calm: \u201eEu n-am afirmat asta, dar, daca va face placere, \u00eemi \u00eensusesc aceasta replica; o fac la fel de bucuros, fiind \u00een stare sa v-o si dovedesc. Va convine \u2013 bine; nu \u2013 dati ordine sa ma lege\u201c.
\nTrecuse totusi vremea c\u00e2nd cei ca Valter Roman puteau sa dea astfel de ordine \u00een Rom\u00e2nia. Profesorul, ne spune Niculae Gheran, avea sa fie doar evitat.
\nO alta figura, aceasta realmente luminoasa \u00een vremuri mai degraba tulburi, dintre cele peste care s-a asternut inevitabila uitare, este moldoveanul Constantin Prisnea \u2013 \u201eom de treaba si cu deschidere intelectuala\u201c care \u201ese comporta liber de orice constr\u00e2ngeri\u201c. La v\u00e2rsta de 40 de ani, c\u00e2nd prelua conducerea Departamentului de cultura si arta, avea \u00een spate o experienta dintre cele ce sunt foarte apreciate \u00een America, unde, \u00een treacat fie zis, originea sociala si stagiul \u00een asa zisa munca de jos conteaza cu adevarat, dar cu totul altfel si din alte ratiuni dec\u00e2t \u00een Rom\u00e2nia anilor ’50, ca si \u00een cea de astazi. Nascut la Botosani, \u00eentr-o familie modesta, absolvent al unei scoli feroviare, impiegat la Podu Iloaiei, sef de halta la Sabaoani, absolvent al Facultatii de Geografie a Universitatii din Iasi, era un exemplu de bun simt si modestie. Un intelectual autentic, cu veleitati de scriitor, care avea cultul valorilor. O dovedeste si una dintre scenele rememorate de Niculae Gheran care \u00eel au ca protagonist: \u201e\u2013 Neculai, auzit-ai matale de Mateiu Caragiale? \u2013 Auzit-am, tovarase ministru, \u00eel asigura cel ce raspundea, \u00een cadrul departamentului, de edituri. \u2013 Mai baiete, fara Matei, literatura rom\u00e2na-i ca o mireasa stirba. Vezi ce fac astia de la ESPLA (Editura de Stat pentru Literatura si Arta \u2013 nota mea) ca din puzderia de carti pe care le primesc zilnic, daca duc vreo doua acasa, si alea \u00eentr-o saptam\u00e2na. \u2013 \u00centeles, domnule ministru! Luam editia Perpessicius si o prefatam la iuteala \u00een redactie\u201c.
\nEra \u00eensa greu de luptat cu sistemul, precum astazi cu grupurile de interese si de influenta, despre care scria recent \u00een \u201eLuceafarul\u201c excelentul prozator Radu Aldulescu. (Sintagma \u201egrupuri de influenta\u201c poate fi luata si ca un eufemism pentru gasti). Dupa o plenara a C.C. a partidului, ce avusese loc \u00een chiar zilele urmatoare dialogului amintit dintre cei doi, Constantin Prisnea \u00eei spune colaboratorului sau cu fina, dar si cu amara ironie: \u201e\u2013 Neculai, baiatule, mai bagati-va mintile \u00een cap: nu cu Pirgu si Pasadia construim socialismul cu un ceas mai devreme, ci cu muncitorii \u00een industrie, cu precadere din uzinele constructoare de masini, pivotul ei central\u201c.
\nCum ar fi putut sa-si imagineze atunci cel ce a ocupat si alte importante functii ministeriale ca \u00een aceasta tara amar\u00e2ta va veni un timp, tot pretins revolutionar, c\u00e2nd nici capitalismul nu se construieste cu Pirgu si cu Pasadia. Numai ca el, capitalismul (salbatic) rom\u00e2nesc, nu mai are nici muncitori si nici uzine\u2026
\n(Va urma)<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
Mai multor \u201efiguri proeminente ale vietii politice si culturale cunoscute de aproape\u201c de catre Niculae Gheran, autorul le creioneaza, \u00een volumul \u201eArta de a fi pagubas. Oameni si javre\u201c, admirabile portrete \u00een miscare, cum sunt, de pilda, cele din sectiunea cartii intitulata \u201eDestine\u201c. Mi-au retinut atentia pentru \u00eensemnarile de fata \u00eendeosebi personaje din sfera culturii,… Cite\u0219te mai mult »Oameni si javre (II)<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[8],"tags":[4526,4455],"class_list":["post-6024","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara","tag-arta-de-a-fi-pagubas-oameni-si-javre","tag-niculae-gheran"],"views":2185,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/6024","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=6024"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/6024\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=6024"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=6024"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=6024"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}