{"id":6021,"date":"2011-01-20T13:15:21","date_gmt":"2011-01-20T11:15:21","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=6021"},"modified":"2011-01-20T13:15:40","modified_gmt":"2011-01-20T11:15:40","slug":"cand-ei-au-mostenit-pamantul","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/cand-ei-au-mostenit-pamantul\/","title":{"rendered":"C\u00e2nd ei au mostenit pam\u00e2ntul…"},"content":{"rendered":"

William Golding, Mostenitorii<\/em>, traducere de Adina si Gabriel Ratiu, Bucuresti, Editura Leda, 2009<\/strong><\/p><\/blockquote>\n

\u00cen mare masura, faima de romancier a lui William Golding se \u00eentemeiaza pe primul lui roman, precum si pe reactiile, interpretarile (si, nu \u00een ultimul r\u00e2nd, controversele!) pe care le-a st\u00e2rnit cartea lui de debut, \u201e\u00cemparatul mustelor\u201c, aparuta \u00een anul 1954. De altfel, aceasta este si cea mai admirata de sustinatorii ferventi ai scriitorului britanic, cu toate ca exegezele recente manifesta tendinta din ce \u00een ce mai clara de a aduce \u00een prim plan romanul urmator al lui Golding, \u201eMostenitorii\u201c, si de a-l considera pe acesta centrul \u00eentregii opere a autorului, c\u00e2ta vreme el \u00eensusi a declarat \u00een c\u00e2teva r\u00e2nduri ca \u201eThe Inheritors\u201c, text publicat la doar un an dupa debut, este preferatul lui, sintetiz\u00e2nd esenta \u00eentregului sistem de semnificatii pe care a dorit sa-l configureze \u00een scrierile sale. Si, \u00eentr-adevar, daca reusim sa facem abstractie de celebritatea uriasa dob\u00e2ndita de \u201e\u00cemparatul mustelor\u201c si sa citim \u201eMostenitorii\u201c fara vreun parti-pris, ne vom da seama ca al doilea roman publicat de Golding \u00eel depaseste pe cel dint\u00e2i at\u00e2t la nivelul inventiei epice, c\u00e2t si la acela al realizarii artistice propriu-zise. Fara \u00eendoiala, la prima vedere, cartea nu face altceva dec\u00e2t sa creioneze, din nou, un cadru asemanator cu cel din \u201e\u00cemparatul mustelor\u201c \u2013 nu doar prin primitivismul sau, ci si prin numeroase note comune usor identificabile \u00een ceea ce priveste tehnica narativa si imaginile tutelare. O dovada a convingerii autorului ca, dupa Hiroshima, civilizatia nu mai este \u00een masura sa garanteze, singura ori prin ea \u00eensasi, atitudinile si evenimentele benefice care ar fi de asteptat, cel putin teoretic, din partea sa.
\nIar daca, \u00een primul sau roman, Golding se \u00eentreba, subtextual \u2013 silindu-si, practic, si cititorii sa se \u00eentrebe! \u2013 ce s-ar \u00eent\u00e2mpla cu elementele fundamentale ale civilizatiei umane daca acestea ar fi brusc transplantate \u00eentr-un mediu primitiv, \u00een \u201eMostenitorii\u201c interogatia sa merge mai departe, iar imaginatia scriitorului se dovedeste chiar mai prodigioasa: \u00eentrebarea este, aici, ce s-a \u00eent\u00e2mplat atunci c\u00e2nd omul de Neanderthal a \u00eent\u00e2lnit primii reprezentanti ai noii specii, Homo sapiens, si cum a ajuns sa fie \u00eenfr\u00e2nt de acestia. Desigur, punctul de plecare se dovedeste, de asta data, a nu mai fi un text precum \u201eThe Coral Island\u201c, al lui Ballantyne, elementul partial generator pentru \u201e\u00cemparatul mustelor\u201c, ci o scriere a lui H. G. Wells, caci epigraful \u201eMostenitorilor\u201c este preluat din \u201eOutline of History\u201c (1920), tratatul lui Wells descriind omul de Neanderthal drept o fiinta hidoasa, inferioara prin toate datele sale adevaratilor stramosi ai omului de astazi, si chiar \u2013 iar aici Wells \u00eel citeaza pe Sir Harry Johnston \u2013 elementul care a dat nastere imaginii cu multiple semnificatii a capcaunului din mitologia populara. Citit \u00een graba, acest epigraf ar putea da senzatia ca este un simplu punct de plecare si un excelent pretext narativ pentru discursul romanesc ce va urma. Numai ca, dincolo de aparente, criticii au descoperit, suficient de rapid, ironia continuta \u00een fragmentul plasat de Golding \u00eenaintea cartii sale, epigraful devenind, practic, elementul absolut necesar pentru transformarea textului \u201eMostenitorilor\u201c \u00eentr-o veritabila demonstratie a contrario, dar mult mai substantiala dec\u00e2t cele din cartea sa de debut. De altfel, pentru a clarifica \u00eendelungile dispute care s-au iscat, autorul \u00eensusi a subliniat faptul ca a utilizat exact acest epigraf si nu altul din nevoia de a avea un punct suplimentar de sustinere pentru mesajul pe care dorea sa-l transmita. Astfel, daca \u00een anii formarii lui intelectuale, sub influenta ideilor tatalui sau, privea amintita scriere a lui Wells ca pe un soi de \u201eadevarata evanghelie rationalista\u201c, ulterior a ajuns sa-i descopere neajunsurile si erorile de perspectiva si de viziune, propun\u00e2ndu-si sa scrie un text \u00een care sa contrazica ideile fostului sau maestru spiritual si sa ofere o alta imagine asupra omului de Neanderthal.
\nPrin urmare, la nivelul strict al epicului, \u00een \u201eMostenitorii\u201c, triburile lui Lok si Tuami iau locul \u2013 cumva si ca o expresie a unui imaginar de acum pe de-a-ntregul matur \u2013 gruparilor adverse conduse, \u00een \u201e\u00cemparatul mustelor\u201c, de Ralph si de Jack. Numai ca de asta data, Golding pare a contrazice tocmai concluzia (e adevarat, una niciodata formulata explicit) a primului sau roman, c\u00e2ta vreme, acum, autorul permite tribului mai civilizat sa triumfe asupra celuilalt si, astfel, sa mosteneasca pam\u00e2ntul… \u00censa contradictia este, la o lectura atenta, doar aparenta, caci, desi tribul lui Tuami se vrea a fi reprezentantul prin excelenta al unui stadiu superior \u00een evolutia umanitatii, finalul romanului dezvaluie tocmai cruzimea fara seaman si ferocitatea unor fiinte care, privite cu luare-aminte, le depasesc \u2013 exact \u00een cruzime! \u2013 cu mult pe cele din neamul lui Lok. Deci, un Homo sapiens vicios dintru bun \u00eenceput si gata oric\u00e2nd sa-l suprime pe aproapele lui. Evident, construiti dupa chipul si asemanarea grupului de v\u00e2natori salbatici condusi de Jack, din \u201e\u00cemparatul mustelor\u201c, cei din grupul masat \u00een jurul lui Tuami reprezinta decaderea si involutia speciei umane, de asta data nu doar \u00een sensul teoriilor lui Darwin, ci si \u00eentr-un sens biblic, aceasta fiind o alta expresie a Caderii pe care Golding reuseste s-o exprime \u00eentr-un mod neasteptat si cu at\u00e2t mai remarcabil. Iar daca baietii din banda lui Jack involuau si se \u00eendreptau negresit catre distrugere, micul trib al lui Lok reuseste sa fie pe deplin convingator \u2013 oric\u00e2t de paradoxal ar putea sa para acest lucru \u2013 tocmai \u00een ceea ce priveste capacitatea de a evolua. Paradoxul, \u00eensa, merge mai departe, c\u00e2ta vreme catalizatorul principal al reactiilor tovarasilor lui Lok este exact apropierea de noii dusmani, Homo sapiens, cei care, la nivel fizic, le vor provoca si disparitia. Aici, \u00eensa, intervine celebra ironie a lui William Golding, caci progresul \u2013 fie el si doar aparent \u2013 din \u201eMostenitorii\u201c are exact aceleasi rezultate ca si regresul micii umanitati din \u201e\u00cemparatul mustelor\u201c… Caderea si deopotriva Decaderea omului (altfel spus rationalismul fata de g\u00e2ndirea dogmatic-religioasa, abordarea stiintifica fata de viziunea spirituala) reprezinta, asadar, punctul central al structurii tematice si simbolice create de scriitorul britanic. Si, desi acest lucru este valabil \u00een privinta tuturor creatiilor sale romanesti, nicaieri el nu este exprimat cu at\u00e2ta claritate ca \u00een \u201eMostenitorii\u201c.
\n\u00cen plus, odata cu acest roman, devine evident si accentul pus de Golding pe acele personaje capabile sa perceapa, sa vada si sa exprime esenta evenimentelor relatate. Fara \u00eendoiala, modelul este Simon, din cartea de debut, iar acesta va fi urmat de Sammy Mountjoy din \u201eFree Fall\u201c, ca si de Dean Jocelin din \u201eThe Spire\u201c, c\u00e2ta vreme bogatia imaginilor vizuale si puterea lor revelatorie dezvaluie rolul important pe care Golding \u00eel ofera acestora. Numai ca, \u00een \u201eMostenitorii\u201c, problema \u00eesi gaseste o nuantare remarcabila: astfel, aici exista doua niveluri diferite ale perceptiei. Pe de o parte, Lok, veritabil pater familias \u00een varianta de Neanderthal, descopera nesf\u00e2rsitele posibilitati, uneori de-a dreptul terapeutice, ale z\u00e2mbetului, ale asemanarii (si asemanarilor!), nimic altceva, \u00een fond, dec\u00e2t descrierea deloc conventionala a functionarii mecanismului metaforei, ajung\u00e2nd ca, la capatul \u00eent\u00e2mplarilor prin care \u00eei este dat sa treaca, sa-si \u00eenteleaga, fie si numai partial, soarta. Pe de alta parte, Tuami, conducatorul incontestabil al grupului de Homo sapiens, e un soi de artist primitiv, prezentat, \u00een ultimele pagini ale cartii, \u00eencerc\u00e2nd sa sculpteze m\u00e2nerul cutitului, \u00een vreme ce mediteaza care ar fi cel mai convenabil mod \u00een care ar putea sa-l ucida pe Marlan, unul din rivalii pe care-i are \u00een r\u00e2ndurile tribului: \u201eCe rost avea sa foloseasca acest pumnal ascutit \u00eempotriva unui om?! Tenebrele lumii, cine le sf\u00e2sia?!\u201c
\n\u00cen finalul cartii, Golding recurge, din nou, la o esentiala schimbare a punctului de vedere de p\u00e2na atunci \u2013 oarecum asemanator cu modalitatea pe care o gasise pentru a \u00eencheia \u201e\u00cemparatul mustelor\u201c. Primele zece capitole au \u00een vedere situatia lui Lok si a grupului sau familial, nu putini analisti subliniind capacitatea scriitorului britanic de a portretiza si de a conceptualiza un stadiu primar al evolutiei, \u00eentr-un mod net superior celui utilizat de multi dintre specialistii \u00een psihologie aplicata. Caci Lok e dominat de afecte, \u00eenca insuficient clarificate, reprezent\u00e2nd, deci, un prim stadiu \u00een evolutia inteligentei umane. \u00censa cel de-al unsprezecelea capitol nuanteaza perspectiva, astfel \u00eenc\u00e2t, dupa disparitia partenerei sale, Lok \u00eencepe sa apara si cititorului asa cum este el perceput de Tuami, si anume asemenea unui animal si nimic mai mult. Capacitatea de sinteza a scriitorului este cu adevarat uimitoare, Golding reusind ca, \u00een doar c\u00e2teva pagini, sa-l transforme pe Lok, p\u00e2na atunci capul familiei sau, dupa caz, clovnul simpatic de care micul trib avea nevoie \u00een momentele de tristete, \u00een una din victimele sigure ale mult mai experimentatilor \u2013 dar si mai cruzilor \u2013 oameni ai lui Tuami. \u00cen acest context, cel de-al doisprezecelea capitol al cartii, de fapt, si cel din urma, concluzioneaza fara a teoretiza si pune toate accentele care mai lipseau \u00een aceasta complicata si subtila parabola creata de scriitorul britanic: lumea apartine de acum, este evident, lui Tuami si alor sai, iar textul romanului \u00eesi dezvaluie, \u00een ultimele pagini, toate sensurile, nu o data de natura a ne pune pe g\u00e2nduri si a ne face sa meditam asupra (resorturilor) civilizatiei umane si a calitatilor \u2013 ori lipsei de calitati \u2013 a acesteia.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

William Golding, Mostenitorii, traducere de Adina si Gabriel Ratiu, Bucuresti, Editura Leda, 2009 \u00cen mare masura, faima de romancier a lui William Golding se \u00eentemeiaza pe primul lui roman, precum si pe reactiile, interpretarile (si, nu \u00een ultimul r\u00e2nd, controversele!) pe care le-a st\u00e2rnit cartea lui de debut, \u201e\u00cemparatul mustelor\u201c, aparuta \u00een anul 1954. De… Cite\u0219te mai mult »C\u00e2nd ei au mostenit pam\u00e2ntul…<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[8],"tags":[4523,4522,4525,4521,4524,4520],"class_list":["post-6021","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara","tag-adina-si-gabriel-ratiu","tag-editura-leda","tag-literatura-britanica","tag-mostenitorii","tag-roman-britanis","tag-william-golding"],"views":3507,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/6021","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=6021"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/6021\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=6021"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=6021"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=6021"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}