\u00cen capitolul \u201eCartile\u201c, inclus \u00een ambele volume de memorialistica, Gelu Ionescu reface, cu o extrema decenta si sobrietate, \u201eistoria\u201c editoriala (si receptiva) a cartilor publicate. Daca lucrurile ar fi avut un curs c\u00e2t de c\u00e2t normal, el ar fi trebuit sa debuteze cu \u201eAnatomia unei negatii\u201c, initial teza de doctorat si parte a unui proiect \u201emonografic\u201c integral ce nu s-a mai realizat. Oprit de cenzura, volumul a iesit \u00eensa abia \u00een 1991, ulterior unei editii \u00een franceza aparuta, \u00een 1989, la Heidelberg. Cercetarea lui Ionescu, consacrata \u00eenceputurilor rom\u00e2nesti ale lui Eugen Ionescu (anii 1927-1940), era una de pionierat \u2013 si tocmai de aceea autorul s-a straduit sa alcatuiasca si o bibliografie c\u00e2t mai completa a scrierilor ionesciene \u00een rom\u00e2na. Pionieratul e, \u00eensa, doar un prim si circumstantial merit, caci altminteri scrupulozitatea lui Gelu Ionescu s-a dovedit una \u201edefinitiva\u201c si cercetarea sa a ramas fundamentala si de neocolit. Premisa demonstrata apoi punctual e ca opera lui Eugen Ionescu are \u201eun profund (…) caracter autobiografic si confesiv\u201c, pe care \u00eel pune \u00een lumina chiar si teatrul de mai t\u00e2rziu. \u201eCritica, poezia, proza, pamfletul, eseul nu erau altceva \u2013 afirma Gelu Ionescu \u00een chiar deschiderea propriei cercetari \u2013 dec\u00e2t oglindiri, fragmente ale unui jurnal\u201c, toate \u201escrierile rom\u00e2nesti\u201c nefiind dec\u00e2t \u201edilatari ale unui jurnal\u201c. Fondul acesta confesiv identificat peste tot este activat de o conceptie \u201edramatica\u201c despre literatura, care, \u00een viziunea lui Eugen Ionescu, nu e dec\u00e2t \u201eo tehnica, o conventie, ceva acceptat, general, uniformizant\u201c, ceva, deci, ce tradeaza autenticitatea umana si spontaneitatea acesteia. Scrierile rom\u00e2nesti sunt un simptom de esec \u00een cautarea acestei sanse de autenticitate. Imperativul autenticitatii dicteaza si conceptul de literatura profesat, la modul c\u00e2t mai spectacular si provocator, de Eugen Ionescu. Drama de la care porneste acest concept este \u201eneputinta\u201c literaturii \u201ede a fi sincera\u201c, \u00eenvinuire radicala pe baza careia Eugen Ionescu face un \u00eentreg proces literaturii. Tocmai de aceea el opteaza pentru jurnal, mai degraba \u00eensa ca o forma de consolare dec\u00e2t ca una de \u00eencredere:\u00a0 nu pentru ca acesta n-ar falsifica fiinta, ci pentru ca, dintre toate genurile, o face cel mai putin. Jurnalul e, cum zice Gelu Ionescu, \u201epunctul (sau genul) cel mai apropiat de sinceritate\u201c. (Nu e neaparat dat, ba poate ca mai degraba dimpotriva, dar asta e credinta t\u00e2narului Eugen Ionescu). Cercetatorul nu pune \u00een cauza convingerile subiectului pe care-l investigheaza si nu-l suspecteaza nici o clipa; pun\u00e2nd laolalta convingerile proclamate de acesta si trasaturile extrase din scrieri, concluzia lui e ca \u201eEugen Ionescu a dorit, a sperat (…) sa scrie un roman-jurnal\u201c si ca, \u201ela nivelul strict literar, Eugen Ionescu este… un romancier ratat\u201c. E scrupulos urmarita apoi, \u00een toate meandrele sale (nu chiar putine), conceptia literara a lui Eugen Ionescu, desfacuta pe componente (poezie, critica etc.), dar trasa \u00een coerenta de ansamblu. Trat\u00e2nd un subiect ca si inedit (si care s-a dovedit, de fapt, tabu), explorarea lui Gelu Ionescu e \u00een buna parte descriptiva si restitutiva, unind antologia cu interpretarea din cele mai imediate intentii constructive. Concluzia e decenta si ea nu supraestimeaza \u00eenceputurile scriitorului, recunosc\u00e2nd deschis ca \u201eanticipari strict literare nu sunt foarte multe\u201c, dar si ca cele care sunt, \u201enu sunt neimportante\u201c. \u201eExperienta existentiala a anilor tineretii a fost pentru autor mult mai importanta dec\u00e2t cea literara\u201c reprezinta epitaful unei cercetari duse cu scrupul absolut si care-si deschide apoi, \u00een capitolul final, o \u201eperspectiva inversa\u201c: dinspre teatru spre creatiile de \u00eenceput. Utilitatea \u201edocumentara\u201c a cartii (si care, la anii redactarii ei, ar fi avut un rost major) e \u00eentarita si de o addenda ce include c\u00e2teva \u201edosare\u201c \u00een care Gelu Ionescu str\u00e2nge \u201erelatiile\u201c lui Eugen Ionescu cu\/despre c\u00e2tiva mari interbelici (Arghezi, Camil, Lovinescu) si interpretarea dedicata lui Hugo.
\nSistematic, pornind cu o teorie concretizata apoi \u00een c\u00e2teva interpretari (libere, \u00eensa, nu neaparat \u201eilustrative\u201c), e construita si cartea cu care Gelu Ionescu a debutat (de nevoie): Romanul lecturii. Dezbaterea din deschidere se poarta asupra conceptului de lectura, pe care Ionescu \u00eel disjunge, partial, de \u201e\u00eentelegere\u201c (proces doar inclus). \u00centelegerea, la r\u00e2ndul ei, \u00eesi are un moment distinct \u00een \u201eformularea\u201c ei argumentata (ar fi momentul criticii propriu-zise, \u00een sens larg). Perspectiva din care pleaca demonstratia lui Ionescu e cea a esteticii receptarii, \u00eenca destul de noua \u00een agenda de dezbateri a criticii rom\u00e2nesti (suger\u00e2nd o vocatie a pionieratului). Nu e vorba de o teorie a lecturii (dec\u00e2t \u00een schita minima), ci doar de constatarea ca lectura moderna e determinata si dominata \u201ede imperative epice\u201c, impuse de frecventarea asidua a romanului. \u201eLectorul modern poate fi socotit \u2013 zice Ionescu \u2013 (…) un lector de romane\u201c. Tot \u00een schita e urmarita si presiunea\/fascinatia exercitata de roman asupra cititorilor, dar si asupra celorlalte genuri si specii literare (inclusiv asupra exegezei literare). \u201eImperialismul\u201c romanului duce, \u00eentr-un sens, la pervertirea lecturii, \u00eentruc\u00e2t cititorul de romane cauta doar actiunea; \u00een plus, el \u201eepicizeaza orice lectura\u201c, ceea ce poate afecta \u201e\u00eensasi substanta si structura\u201c unor opere (inclusiv romanesti, nu doar de alt tip). Fascinatia autoritara a romanescului a impus chiar lecturii de poezie o cheie epica, scot\u00e2ndu-l \u00een prim-plan pe \u201eeroul liric\u201c si trag\u00e2nd poezia spre prozaism. Si mai evidente sunt semnele acestei \u201edeformari\u201c \u00een directie epica atunci c\u00e2nd e vorba de teatru. Chiar exegeza sufera de \u201emodelul\u201c literar al romanului, exers\u00e2ndu-se \u00een \u201eromanul operei sau vietii autorului ei\u201c. Atractia \u201eepica\u201c a exegezei \u00eel scoate \u00een fata pe autor, a carui viata, fie si \u201edependenta de valoarea sau prestigiul operei\u201c, \u201eofera o materie epica deseori spectaculoasa, ce are o valoare \u00een sine\u201c. Gelu Ionescu nu are \u00een vedere at\u00e2t tipul de exegeza ce reconstituie biografiile, c\u00e2t exegezele ce se reclama dinlauntrul operei si care-l cauta pe autor \u00een opera, nu \u00een afara ei, deoarece \u201eniciunde nu-l putem afla mai complet dec\u00e2t \u00een propria-i opera\u201c. Gustul pentru epic, pentru \u201eromanesc\u201c face \u00eensa ca \u201etehnica de atac, interpretare si stratificare a valorilor, motivelor, obsesiilor si temelor\u201c sa se dispuna de la sine \u00eentr-un sens epic. Exegeza moderna uzeaza spontan de un dispozitiv epic iar acesta i-a devenit constitutiv. \u201eLectura (…) \u00eesi concepe un fel de roman al ei, sustras din text, sprijinit pe el\u201c, iar acest tip de scenariu interpretativ transcende metodele si perspectivele, unific\u00e2ndu-le \u00eentr-un proiect epicizant. \u201eFiii romanului\u201c, cititorii si expertii de literatura se \u00eempartasesc deopotriva din fascinatia si substanta acestuia. Eseurile care \u00eentregesc volumul nu fac neaparat cauza comuna cu teoria initiala, dar nici nu se dezic de ea. Ele sunt interpretari autonome, desi atrase de regula de \u201ecazuri\u201c: Urmuz, poeziile lui Vinea, povestirile lui Voiculescu. Sumarul e \u201edeschis\u201c, merg\u00e2nd de la Marin Preda la M\u00e0rquez si etal\u00e2nd abilitati \u201euniversaliste\u201c.
\n\u201eCritic de idei, spirit analitic si speculativ, eseist subtil, interpret ingenios al unor capodopere\u201c, dupa cum \u00eel caracterizeaza, \u00een totul just, Mircea Zaciu, Gelu Ionescu procedeaza la fel de metodic si \u00een \u201eOrizontul traducerii\u201c, \u201ecartea care \u2013 zice el \u00eensusi \u2013 ma multumeste si azi\u201c. Cele \u201eC\u00e2teva repere\u201c care deschid suita de comentarii dedicate traducerilor (suita dispusa cronologic, pe mari capitole ale literaturii universale) constituie o dezbatere substantiala despre rostul si locul traducerilor \u00eentr-o literatura. Premisa favorabila de aici e ca nici \u201eo istorie a literaturii rom\u00e2ne contemporane (…) nu va putea ignora locul si rolul traducerilor\u201c. Traducerile (fenomen masiv \u00een contemporaneitate) determina chiar si \u201emodul cum literatura rom\u00e2na (…) se concepe pe sine at\u00e2t \u00een acest dialog, c\u00e2t si \u00een structurile cele mai ad\u00e2nci ale originalitatii sale\u201c. Impactul lor fiind at\u00e2t de profund si de intim \u00eenc\u00e2t determina chimia \u00eensasi a literaturii nationale, ele nu mai pot fi disociate de istoria acesteia iar \u201eproblema care se pune este aceea a unei metodologii\u201c care sa le faca locul cuvenit. Perspectiva propusa de Ionescu uneste \u201eistoria operelor si curentelor\u201c cu \u201eistoria lecturii\u201c, relu\u00e2nd firul militant pentru estetica receptarii. Traducerile actioneaza \u00eenca de la determinarea orizontului de asteptare, conlucr\u00e2nd \u00een configurarea acestuia cu productiile originale. Configurat astfel, prin convergenta celor doua fenomene, acest orizont se \u00eentoarce si asupra clasicilor literaturii nationale, \u201erelev\u00e2nd (…) alte fete ale originalitatii scriitorilor nostri din trecut\u201c. \u00cen general, \u201econcurenta traducerilor potenteaza valorile literaturii nationale, chiar daca sileste la anumite revizuiri de \u00eentelegere\u201c \u2013 si mai ales de situare. Receptarea traducerilor nu trebuie sa urmareasca doar eventualele influente determinate de acestea, ci si sa le evidentieze valoarea ca \u201eact de creativitate\u201c, \u00eentruc\u00e2t traducerile \u201e\u00eempam\u00e2ntenesc\u201c noi forme de narare si sintaxe cu o expresivitate originala. Pledoaria lui Ionescu se \u00eentregeste cu un mic excurs \u00een istoria traducerilor rom\u00e2nesti (marc\u00e2nd si aici vocatia \u201edocumentara\u201c a scrupulozitatii lui Gelu Ionescu), insist\u00e2nd asupra fenomenului contemporan (calitativ si cantitativ coplesitor fata de trecut). Suita de comentarii care urmeaza (si care ia \u00een discutie 40 de titluri) nu reprezinta simple cronici ale traducerilor; e vorba, de fapt, de interpretari actuale (\u201emodernizatoare\u201c, zice Ionescu) si originale ale unor capodopere transpuse \u00een rom\u00e2neste (de la antichitate p\u00e2na \u00een contemporaneitatea stricta, de la \u201eArgonauticele\u201c la Genette, travers\u00e2nd toate genurile).
\nAr fi alcatuit \u2013 si e \u00eenca de asteptat \u2013 o carte si comentariile dedicate \u201eintegralei Shakespeare\u201c, realizata de BBC si difuzata de televiziunea rom\u00e2na, si publicate \u00een \u201eRom\u00e2nia literara\u201c; specializat si \u00een critica de film, care i-a marcat \u00eenceputurile, si \u00een teatru, Gelu Ionescu a urmarit suita shakespeareana din tripla perspectiva, contopind interpretarea literara cu observatii specifice despre viziunea regizorala si jocul actorilor. Va fi, cu siguranta (c\u00e2nd va fi), un moment semnificativ pentru shakespeareologia rom\u00e2neasca; si nu doar unul cu valente documentare.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
\u00cen capitolul \u201eCartile\u201c, inclus \u00een ambele volume de memorialistica, Gelu Ionescu reface, cu o extrema decenta si sobrietate, \u201eistoria\u201c editoriala (si receptiva) a cartilor publicate. Daca lucrurile ar fi avut un curs c\u00e2t de c\u00e2t normal, el ar fi trebuit sa debuteze cu \u201eAnatomia unei negatii\u201c, initial teza de doctorat si parte a unui proiect… Cite\u0219te mai mult »Gelu Ionescu memorialistul<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[8],"tags":[4517,1539,4518,4519],"class_list":["post-6017","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara","tag-gelu-ionescu","tag-jurnal","tag-memorialistica","tag-sinceritatea-in-literatura"],"views":2078,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/6017","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=6017"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/6017\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=6017"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=6017"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=6017"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}