{"id":6012,"date":"2011-01-20T13:09:30","date_gmt":"2011-01-20T11:09:30","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=6012"},"modified":"2011-01-20T13:10:36","modified_gmt":"2011-01-20T11:10:36","slug":"codul-lui-cernatescu","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/codul-lui-cernatescu\/","title":{"rendered":"Codul lui Cernatescu"},"content":{"rendered":"

Radu Cernatescu, \u201eLiteratura luciferica. O istorie oculta a literaturii rom\u00e2ne\u201c<\/em>, Editura Cartea Rom\u00e2neasca, Bucuresti, 2010, 360 p.<\/strong><\/p><\/blockquote>\n

Sub un titlu mai degraba comercial dec\u00e2t ezoteric (\u201eLiteratura luciferica. O istorie oculta a literaturii rom\u00e2ne\u201c), Radu Cernatescu a publicat, la sf\u00e2rsitul anului trecut, un volum care \u00eesi propune sa elucideze raporturile unora dintre cei mai importanti scriitori rom\u00e2ni cu Masoneria. Cartea nu constituie, totusi, o istorie literara \u00een adevaratul sens al cuv\u00e2ntului, nu doar din cauza numeroaselor omisiuni din sumar, c\u00e2t mai ales din pricina parti-pris-urilor pe care autorul si le afiseaza \u00eenca de pe prima pagina, unde incrimineaza \u201eomul ateu, redus la o cultura de consum\u201c, si militeaza fatis pentru o organizatie care urmareste sa prezerve \u201egena transcendentei umane\u201c (p. 7). Avem de-a face, asadar, cu o pledoarie pro domo, care, desi \u00eesi revendica o \u201eantidogmatica a lecturii\u201c, nu o face \u2013 cum a observat deja Cosmin Ciotlos \u00een cronica sa din \u201eRom\u00e2nia literara\u201c \u2013 dec\u00e2t pentru a vehicula sub paravanul ei dogmele propriei traditii \u201eoculte\u201c.<\/strong><\/em>
\nTinta fixa: Calinescu<\/strong>
\nCare ar fi, \u00eensa, \u201edogma\u201c literara pe care Cernatescu intentioneaza s-o erodeze prin cartea sa? \u00cen general, critica noastra \u201eestetica\u201c si, \u00een particular, \u201ecalinescianismul\u201c, caruia exegetul \u00eei organizeaza un vehement proces de intentie \u00een introducerea volumului. \u00censa argumentele lui Cernatescu nu sunt deloc convingatoare. Las la o parte faptul ca, la aproape 70 de ani de la aparitia sa, \u201eIstoria\u201c calinesciana a \u00eencetat sa mai reprezinte acea infailibila tabla de legi a literaturii rom\u00e2ne pe care o ironizeaza cu exces de retorica \u201elucifericul\u201c nostru. Mai \u00eengrijorator e faptul ca prefata volumului adaposteste o serie de confuzii si de erori impardonabile, care arunca o umbra de \u00eendoiala asupra validitatii \u00eentregului demers. Nu stiu de unde o fi aflat Cernatescu ca N. Moraru, Al. I. Stefanescu si Ov. S. Crohmalniceanu ar fi fost \u201ediscipoli calinescieni\u201c (cum se afirma la p. 8; mai lipseau de pe aceasta lista I. Vitner si Leonte Rautu…), dar stiu cu siguranta ca nu autorul \u201ePrincipiilor de estetica\u201c l-a \u201edecretat\u201c pe Cosbuc drept \u201epoetul taranimii\u201c, cum pretinde exegetul la pp. 12 si 152 ale cartii sale. De altfel, nu e deloc limpede cu ce-ar fi pacatuit Calinescu. Pe aceeasi pagina, Cernatescu \u00eei reproseaza antecesorului sau ba ca si-ar fi masurat autorii \u201ecu instrumentele si criteriile unei axiologii vulgarizant de subiective\u201c, ba ca si-ar baza \u201eaparatul critic\u201c pe \u201eun instrumentar rationalist restrictiv\u201c (p. 11); dupa cum, cu acelasi elan incontinent, criticul este acuzat si ca ar fi perpetuat la noi \u201eestetica stiintifica\u201c (p. 9), si ca ar fi negat existenta oricarei \u201eestetici\u201c.
\nNici din capitolul final Calinescu nu iese mai bine. Dar nici Cernatescu, care, oprindu-se asupra motivelor pentru care autorul \u201ePrincipiilor de estetica\u201c a fost eliminat din viata publica la sf\u00e2rsitul deceniului cinci, ignora cu desav\u00e2rsire probele textuale (care arata ca micile \u201edisidente\u201c calinesciene atinsesera niste limite deja intolerabile pentru noul regim politic) si \u2013 fara a trimite la nicio sursa bibliografica! \u2013 vede \u00een evenimentul respectiv o simpla consecinta a unor frictiuni din cadrul masoneriei, care au condus la \u201erazbunarea lui Mihai Ralea\u201c: \u201eCalinescu nu a fost dec\u00e2t contextual o victima a valului de epurari, motivele campaniei de demascare sunt \u00eensa cu mult mai personale si tin de ranchiuna unor \u201eprieteni\u201c care, odata ajunsi \u00een v\u00e2rful piramidei decizionale \u00een noul partid-stat, aveau de platit vechi polite argutului coleg de loja.\u201c (p. 339) Desigur, ati intuit deja ca Ralea n-ar fi putut sa coaca de unul singur un complot de o asemenea anvergura; a fost nevoie sa puna putintel umarul si evreii, altminteri eterna conspiratie mondiala iudeo-masonica si-ar fi stirbit reputatia…
\nCum arata adevarul
\n\u201eantidogmatic\u201c<\/strong>
\nCu toate acestea, nu am intentia sa bagatelizez importanta temei lui Radu Cernatescu. Dimpotriva, sunt convins ca, cel putin din epoca pasoptista p\u00e2na la instaurarea comunismului, Masoneria a jucat un rol deloc neglijabil nu doar \u00een edificarea statului rom\u00e2n modern, ci si a institutiilor noastre literare. Prin urmare, gasesc cu totul justificata o istorie institutionala a Masoneriei literare autohtone, una care sa evidentieze conexiunile dintre ideologie, politica si literatura. Problema e ca ma astept ca o asemenea istorie sa fie scrisa \u201ecu cartile pe masa\u201c si nu cu artificii conspirationiste de duzina. Or, tocmai asta face adeseori Radu Cernatescu, care, desi \u00eesi cheltuieste energiile pentru a \u201edocumenta\u201c ireprosabil aspecte secundare sau de-a dreptul irelevante \u00een raport cu subiectul cercetarii sale, lanseaza apoi cu nonsalanta aberatii dintre cele mai vesele. Astfel, \u00eentr-un capitol intitulat emfatic \u201eAdevarul despre nasul Spatarului Milescu\u201c, autorul divagheaza pe 20 de pagini despre verzi si uscate, dupa care \u00een ultima secventa a studiului \u00eel contrazice subit cu Miron Costin, care pusese lifting-ul aplicat de Voda boierului moldovean pe seama a niscaiva \u00eenclinatii complotistice. \u00cen replica, Cernatescu \u00eentrevede \u201eo alta explicatie, poate ss.m.t cu mult mai credibila\u201c, desi lipsita de orice suport istoriografic: \u201edaca Spatarul era posesorul titlului de Imperator, de initiat adica, mentionarea lui \u00een vreo misiva adresata \u00cemparatului Nicolae Milescu putea trezi stupefactia profanului Voda Ilias. Ne\u00eentelegerea unui orgoliu noetic, rezultatul acelei transmutari interioare ireversibile care transcende lumea scundelor vanitati princiare, iata posibila ss.m.t cauza a crestarii nasului nevinovatului spatar si nu complotul uzurpator care se pedepsea, de regula, cu moartea.\u201c (p. 49-50) Ergo, adevarul \u201eantidogmatic\u201c rezulta din \u201edaca\u201c, \u201epoate\u201c si \u201eposibil\u201c…
\n\u00centr-un registru similar se construiesc si cele doua capitole care discuta \u00eenregimentarea ideologica a lui Mihail Sadoveanu, \u00een contextul \u00een care prozatorul dob\u00e2ndise \u201econvingerea dezavuarii si a iminentei lui \u00eendepartari de la conducerea Masoneriei\u201c. Un prim semn \u00een acest sens ar fi venit pe 1 septembrie 1944, c\u00e2nd, la alegerile pentru presedintia S.S.R., Sadoveanu \u201eeste \u00eenfr\u00e2nt de Victor Eftimiu si de grupul lui numeros de sustinatori francofili, \u00eentre care E. Lovinescu si Cincinat Pavelescu\u201c (p. 288). C\u00e2t de bun manager de campanie al lui Eftimiu o fi fost Lovinescu nu-mi pot da seama, dat fiind ca, dupa stiinta mea, criticul trecuse \u00een lumea celor drepti \u00eenca din 16 iulie 1943; dar poate ca, cine stie?, \u00een lumea \u201etranscendentelor oculte\u201c \u2013 \u00een care, vorba prozatorului francmason, \u201emortii poruncesc celor vii\u201c \u2013 un asemenea teleghidaj transmundan sa fie ceva firesc… \u00cen orice caz, cu adevarat sideranta e concluzia lui Cernatescu: \u201eRamas pe toate liniile fara \u201ecoledzi\u201c, Sadoveanu a apelat \u00eentr-un moment c\u00e2nd acest fapt nu avea \u00eenca nicio circumstanta ssict, la agentul N.K.V.D. responsabil cu mediile intelectualitatii rom\u00e2nesti, Mihai Ralea, cu care Sadoveanu se cunoscuse la \u201eViata rom\u00e2neasca\u201c. Se spune ca Ralea i-ar fi cerut prozatorului sa-i dezvaluie tot secretul masonic \u00een schimbul recomandarii prozatorului la Moscova. Cert este ca aceasta recomandare a fost obtinuta de vreme ce Sadoveanu calatoreste la Moscova \u00een anul urmator s1945 \u2013 n.m.t, iar numele lui va apare ssict pe lista Blocului Partidelor Democrate, prosovietice, la alegerile din 1946.\u201c Pe ce baza afirma, totusi, Cernatescu ca Ralea ar fi fost \u201eagent N.K.V.D.\u201c (si, pe deasupra, si \u201eresponsabil cu mediile intelectualitatii rom\u00e2nesti\u201c)? Si cine \u201espune\u201c, apoi, ca lui Sadoveanu i s-ar fi cerut sa dezvaluie sovieticilor \u201etot secretul masonic\u201c? Se prea poate ca, dupa cum afirma Cornel Ungureanu pe ultima coperta a cartii, autorul sa-si fi procurat datele de la \u201edetinatori de secrete importante\u201c, adica din chiar interiorul Masoneriei. \u00censa, \u00een lipsa unor surse care sa le faca \u201efalsificabile\u201c (adica verificabile), asemenea afirmatii peremptorii ram\u00e2n simple speculatii calomnioase care apropie \u201ehermeneutica\u201c lui Radu Cernatescu de bubulismele unui Pavel Corut.
\nHermetism si hermeneutica<\/strong>
\nDefectul major al cartii lui Cernatescu nu vine, totusi, din documentarea insuficienta, ci din arbitrarul manierei sale de interpretare. Sigur ca, \u00een principiu, nu putem nega posibilitatea ca unii scriitori rom\u00e2ni sa fi codificat \u00een operele lor simboluri si mituri masonice. \u00centrebarea este, \u00eensa, cum le putem delimita pe acestea din urma de simbolurile si miturile \u201eculturale\u201c \u00een sensul larg al termenului, adica de acele topos-uri de provenienta religioasa sau livresca ce caracterizeaza alte coduri culturale sau care nu pot fi reduse la o doctrina anume. Un exemplu concludent \u00een aceasta privinta \u00eel constituie analiza \u201eTiganiadei\u201c, pe care Cernatescu o citeste \u2013 cum altfel?… \u2013 \u00een cheie masonica, adica politica si mistica. Despre lectura politica, care \u00eel transforma pe Budai-Deleanu \u00eentr-un iacobin anarhic, nu sunt prea multe de spus, c\u00e2ta vreme ea e sustinuta cu argumente specioase de tipul identificarii lui Rom\u00e2ndor cu… Napoleon Bonaparte, pe baza amanuntului ca eroul \u201eTiganiadei\u201c \u201ea fost initial, aluzie la cariera \u00eemparatului francez s???t, un simplu ostean din \u201esiragurile ostirii\u201c lui Vlad Voda\u201c (p. 79). Ceva mai elaborata pare a fi interpretarea \u00een grila mistica, ce porneste de la constatarea ca, \u00een esenta, \u201ecosmologia masonica se structureaza si azi \u00een jurul a doua serii de fenomene opozitive, dar indisolubil corelate \u00een ansamblul lor, prin care se ordoneaza \u00eentregul simbolism masonic: lumina-Rasarit-primavara-zi-foc-dreapta etc., sinonimii ale beneficului, ale sufletului si ale vietii, aflate \u00een opozitie cu analogiile maleficului, ale trupului si ale mortii: \u00eentuneric-Apus-toamna-apa-st\u00e2nga etc.\u201c (p. 80). Un astfel de \u201emaniheism esential\u201c descopera Radu Cernatescu si \u00een epopeea lui Budai Deleanu, mai exact \u00een particularitatea ca \u201erazboiul ostirii celeste cu hoardele lui Savaot apare continuu ilustrat de parasimboluri violent opozitive, maniheic ordonate dupa binomul esential lumina-\u00eentuneric\u201c (p. 81). Dar oare numai \u00een \u201ecosmologia masonica\u201c \u00eent\u00e2lnim un asemenea maniheism? La urma urmei, \u201eparasimboluri violent opozitive\u201c de tipul lumina-\u00eentuneric se gasesc si \u00een predicile \u00ce.P.S. Patriarhul Daniel, \u00een ciclul vampiros al lui Stephenie Meyer sau \u00een declaratiile de presa ale lui Jiji Becali. Sa \u00eentelegem ca toate aceste artefacte verbale disimuleaza si ele o \u201ecosmologie masonica\u201c?
\nDe altfel, aceasta e eroarea fundamentala a cartii lui Radu Cernatescu: desi recomanda, ca alternativa la \u201ecritica estetica\u201c, perspectiva \u201ehermeneutica\u201c, autorul \u201eLiteraturii luciferice\u201c ignora tocmai principiul definitoriu al acestei traditii de interpretare, si anume cunoscutul \u201ecerc\u201c care presupune corelatia partilor cu \u00eentregul si invers. Or, \u201einterpretarile\u201c lui Cernatescu se opresc, de obicei, asupra unor \u201eparti\u201c detasate de \u00eentreg, pe care autorul \u00eencearca sa le impuna apoi, \u00een mod fortat, ca \u201e\u00eentreguri\u201c autonome. Cu alte cuvinte, \u00een opozitie cu cercul hermeneutic, \u201ecodul lui Cernatescu\u201c nu este dec\u00e2t un vicios cerc \u201ehermetic\u201c const\u00e2nd \u00een asocierea simbolurilor cu niste semnificatii prelevate \u00een mod aleatoriu din traditia Masoneriei, si nu \u00een degajarea functiilor pe care respectivele simboluri le contracteaza \u00een contextul specific al unui text anume. Asa se \u00eent\u00e2mpla, bunaoara, cu interpretarea liricii bacoviene, unde izomorfismul noapte \u2013 pustiu \u2013 melancolie \u2013 toamna \u2013 renastere \u2013 plumb -negru \u2013 agat \u00eei apare autorului cartii drept o retea de \u201enoduri semantice preluate dintr-o fenomenologie oculta\u201c, \u201ecare \u00eenca marturisesc despre cunoasterea magica a naturii de catre omul saturnian\u201c si care transmit astfel \u201eardoarea \u00eencrederii \u00eentr-o oculta armonie a unei lumi \u00een care fiecare lucru se afla sub atractia tuturor celorlalte, ca \u00eentr-un veritabil corpus mundi supus atractiei Absolutului\u201c (p. 177). Se prea poate, nu zic, ca Bacovia sa fi \u00eemprumutat toate aceste \u201enoduri semantice\u201c de la Agrippa von Nettesheim, de la Robert Burton sau de la Novalis; numai ca, pentru a vedea daca, \u00een cazul poetului rom\u00e2n, toata aceasta constelatie simbolica sugereaza sau nu \u201e\u00eencrederea \u00eentr-o oculta armonie a lumii\u201c, va trebui sa chestionam poezia lui Bacovia, si nu scrierile lui Nettesheim, Burton sau Novalis, asa cum procedeaza \u00een chip predilect Cernatescu; iar, pentru a obtine raspunsuri verosimile la \u00eentrebarile noastre, e necesar sa interogam texte si contexte, si nu simboluri sau versuri izolate pe care sa le asociem, pe baze pur analogice, cu alte simboluri sau versuri din infinitul traditiei culturale. Nu de alta, dar, dupa cum avertiza Umberto Eco \u00eentr-o acida critica a acestui tip de \u201esemioza hermetica\u201c, \u201edintr-un anume punct de vedere, fiece lucru are raporturi de analogie, de continuitate si asemanare cu oricare alt lucru\u201c.
\nExista, ce-i drept, \u00een \u201eLiteratura luciferica\u201c si situatii c\u00e2nd Radu Cernatescu furnizeaza date demne de interes pentru criticul si istoricul literar. E cazul amplului eseu despre \u201eCraii de Curtea-Veche\u201c (unde autorul avanseaza o serie de \u201emodele\u201c istorice pentru personajele romanului: Papura Jilava \u2013 Bucura Dumbrava, Poponel \u2013 Claymoor, Gore Pirgu \u2013 Pantazi Ghica, Pena Corcodusa \u2013 \u201eDomnica\u201c, familia Pantazi \u2013 dinastia Cantacuzinestilor, Pasadia \u2013 Georges Soutzo) sau al primului studiu consacrat lui Sadoveanu (\u00een care Cernatescu identifica, de aceasta data convingator, o suita de simboluri masonice \u00eencastrate \u00een textura romanelor \u201eBaltagul\u201c si \u201eCreanga de aur\u201c). \u00censa aceste mostre de eruditie ram\u00e2n simple \u201econtributii documentare\u201c, care nu disloca interpretarile anterioare (Vasile Lovinescu si Alexandru Paleologu) si care, \u00een cazul prozatorului fascinat de genealogii, risca sa transforme \u201eCraii de Curtea-Veche\u201c \u00eentr-un \u201eLetopiset cantacuzinesc\u201c pentru uzul secolului XX. Si oricum, speculatiile nefundamentate, reductionismele interpretative, mania de a desparti prin virgula subiectul de predicat si mostrele de umor involuntar (de tipul \u201eprimii nostri romantici s-au sincronizat perfect cu av\u00e2ntul occidental de sacralizare a Alpilor\u201c \u2013 p. 97) fac din \u201eLiteratura luciferica\u201c una dintre cele mai proaste carti ale anului abia \u00eencheiat.<\/p>\n

andreiterian@yahoo.com<\/em><\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Radu Cernatescu, \u201eLiteratura luciferica. O istorie oculta a literaturii rom\u00e2ne\u201c, Editura Cartea Rom\u00e2neasca, Bucuresti, 2010, 360 p. Sub un titlu mai degraba comercial dec\u00e2t ezoteric (\u201eLiteratura luciferica. O istorie oculta a literaturii rom\u00e2ne\u201c), Radu Cernatescu a publicat, la sf\u00e2rsitul anului trecut, un volum care \u00eesi propune sa elucideze raporturile unora dintre cei mai importanti scriitori… Cite\u0219te mai mult »Codul lui Cernatescu<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[8],"tags":[4514,3051,4516,4515,4513],"class_list":["post-6012","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara","tag-literatura-luciferica-o-istorie-oculta-a-literaturii-romane","tag-editura-cartea-romaneasca","tag-hermeneutica","tag-hermetism","tag-radu-cernatescu"],"views":2733,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/6012","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=6012"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/6012\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=6012"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=6012"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=6012"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}