{"id":6008,"date":"2011-01-20T13:03:21","date_gmt":"2011-01-20T11:03:21","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=6008"},"modified":"2011-01-20T13:06:02","modified_gmt":"2011-01-20T11:06:02","slug":"teologia-perversa-a-lui-zizek-ii","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/teologia-perversa-a-lui-zizek-ii\/","title":{"rendered":"Teologia perversa a lui Zizek (II)"},"content":{"rendered":"

6. Caderea nu rezulta dintr-o strategie perversa divina<\/strong>
\n\u201eDaca este interzis sa man\u00e2nci din Pomul cunoasterii din Paradis, de ce l-a pus Dumnezeu acolo, \u00een primul r\u00e2nd? Nu pentru ca era o parte a strategiei lui de a-i seduce pe Adam si Eva sa cada, pentru ca apoi sa-i salveze? Nu ar trebui sa aplicam viziunea lui Pavel despre cum legea prohibitiva creeaza pacatul prin chiar aceasta prohibitie?1\u201c, scrie Slavoj Zizek \u00een \u201eThe Puppet and the Dwarf\u201c.<\/p>\n

***
\nDe ce a asezat Dumnezeu Pomul cunoasterii binelui si raului \u00een Paradis? Pentru a da un raspuns, trebuie sa \u00eentelegem \u00eenainte care este scopul creatiei ca atare. Crestinismul afirma ca scopul creatiei se afla \u00een bunatatea si iubirea lui Dumnezeu. Este natura iubirii sa fie \u00eempartasita. Prin urmare, finitul este chemat la existenta din neant. Dar omul nu primeste doar o fiinta, pur si simplu. Doar o creatura dotata cu libertate poate exprima fiinta, persoana si vointa divina, \u00een calitate de imago Dei. Bunatatea supraabundenta a lui Dumnezeu trebuie deci sa se reflecte \u00eentr-o fiinta libera. Dar acesta este si marele risc al creatiei. Dumnezeu nu creeaza un Matrix, el nu este autorul unui Marionettenspiel. Din acest lucru deriva bivalenta libertatii elective.
\nAsa cum am aratat \u00een prima parte a acestui eseu, cunoasterea bivalenta corespunde testarii (examenului) acestei libertati. Desi bivalenta este din principiu necesara, ca materie disponibila exercitarii oricarei libertati elective, continutul alegerii nu este predeterminat. Altfel spus, omul putea alege orice \u2013 respectarea sau nerespectarea interdictiei \u2013, \u00eensa interdictia (limita care \u00eenchide si deschide posibilitatile) trebuia formulata. Aici se vede clar, de asemenea, ca Legea preceda forma actuala, efectiva, a pacatului \u00een lume, \u00eensa nu \u00eel genereaza pur si simplu, asa cum sugereaza filosoful sloven. Se invoca mereu faptul ca prin Lege a intrat pacatul \u00een lume, \u00eensa se pierd din vedere citatele care spun:\u00a0 \u201eusque ad legem enim peccatum erat in mundo peccatum autem non imputatur cum lex non est\u201c (Romani, 5:13); \u201enam peccatum occasione accepta per mandatum seduxit me et per illud occidit\u201c (Romani 7:11); Legea este cel mult causa occasionalis, nu causa efficiens a pacatului. Putem accepta si nuanta psihanalitica: legea incita la pacat, \u00een maniera unui fruct interzis, pentru ca scopul ei este testarea, actualizarea si valorificarea regimului pozitiv al libertatii. \u00censa tot nu putem spune ca ea \u00eel genereaza pur si simplu. Din contra, e vorba de un regim potential al pacatului \u00een starea de inocenta (Unschuldigkeit), care se actualizeaza \u00een fata Legii, dar nu fara o raportare a libertatii la Lege (deci prin vointa, nu prin forta legii). Cred ca aceste consideratii sunt de ajuns pentru a elimina mitul acesta recent al anarhismului paulin, prezent la Agamben, Badiou sau Zizek.
\nMai trebuie precizat, fundamental, ca nu interdictia, ci ispita sarpelui a incitat omul la alegere. Nu Legea, ci hermeneutica serpentina a legii. Zizek camufleaza complet sarpele insidios din referatul genezic. Este aceasta hermeneutica scurt-circuitului sau a purei refulari? Omul nu a ales Pomul cunoasterii datorita interdictiei divine, ci datorita faptului ca sarpele a spus ca Dumnezeu minte.
\nDe asemenea, comandamentul nu trebuie citit \u00een cheie psihanalitica. Legea edenica nu este totuna cu Legea revelata. Legea edenica era o lege data unei fiinte \u00een care pacatul nu exista dec\u00e2t virtual, pe c\u00e2nd Legea revelata pe Sinai era o lege data unor fiinte \u00een care pacatul era actualizat. Ea era un fel de oglinda, un realism specular care scindeaza sensibilitatea omului corupt, ridic\u00e2nd pacatul din carne la constiinta de sine obiectivata \u00een vinovatie. \u00cen primul caz Dumnezeu deschide omului o libertate uriasa: i se ofera orice, mai putin Pomul cunoasterii binelui si raului. Asta \u00eenseamna ca omul este chemat la o libertate uriasa, paradisiaca, iar singura interdictie nu are sensul unei privatii parentale geloase. Interdictia are omul \u00een vedere, mai precis libertatea omului. Omului i se cere doar sa nu \u00eesi piarda libertatea. Poti avea orice pom, mai putin pomul liberticid al binelui si raului. Caderea este deci o cadere a libertatii. Prin cadere omul pierde libertatea edenica multivalenta (poti avea orice pom) pentru o libertate istorica bivalenta (un singur pom). Caderea echivaleaza deci cu o implozie transcendentala, cu o compresie mutilanta a libertatii edenice originare.
\n\u00cen fine, si mai important: c\u00e2nd spunem Pomul cunoasterii binelui si a raului, ce spunem de fapt? Ce este Binele? Binele este tocmai Dumnezeu. Raul este deci anti-divinul (sa repetam: \u00een crestinism raul nu este pur si simplu privatio boni, ci este inversio boni; raul nu este nefiinta, ca \u00een neoplatonism, ci este inversiunea volitiva anti-divina a unei fiinte create). Astfel, Dumnezeu nu face dec\u00e2t sa ofere libertatii extremele ei maxime: sau Dumnezeu sau anti-divinul. El indica alternativele, interzice alternativa malefica si arata ca alegerea Binelui (precizat de Lege) duce la Pomul Vietii, pe c\u00e2nd alegerea Pomului cunoasterii binelui si raului duce la moarte. Daca Dumnezeu este viata, evident ca anti-divinul este moarte. Nimic pervers aici, Dumnezeu pune totul la lumina, arat\u00e2nd prin Lege limita de fiinta a omului. Pervers este tocmai sarpele, a carui limba bifurcata simbolizeaza duplicitatea: el spune \u201eVeti fi ca El\u201c, adica veti cunoaste binele si raul, divinul si anti-divinul. Diferenta ontologica ocultata de sarpe este tocmai aceasta: Dumnezeu poate rezista acestei opozitii, El fiind infinit, superior \u00een fiinta fiintei create care i se opune. Omul \u00eensa nu poate rezista acestei opozitii, deoarece finitudinea lui nu ram\u00e2ne neafectata de cunoasterea si de contactul cu aceasta latura nocturna, contaminanta si criminala a anti-divinului. Veracitatea divinului trebuie deci opusa adevaratei perversiuni a dialecticii ofidiene.
\n7. Christos nu este Supraomul<\/strong>
\n\u201eChristos este (\u2026) \u00abmai mult dec\u00e2t om\u00bb \u2013 si de ce sa nu riscam sa ne referim la Nietzsche: el este supraomul? \u2013 exact \u00een masura \u00een care se poate spune despre el: Ecce homo, \u00een masura \u00een care el este un om\u00a0 kat’ exochen, ca atare, un om fara distinctii sau trasaturi particulare. Asta \u00eenseamna ca Christos este un singular universal (…) doua perspective asupra aceleiasi entitati; este diferenta unei entitati cu sine. Christos este om si supraom: supraom \u00een masura \u00een care el este un om sans phrase, adica ceea ce le separa este doar o schimbare de perspectiva. Cu alte cuvinte, Christos este diferenta minimala \u00eentre \u00abom\u00bb si \u00absupraom\u00bb2\u201c.<\/p>\n

***
\nAsimilarea lui Christos cu Supraomul este complet deplasata, av\u00e2nd \u00een vedere atributele acestei asteptari nietzscheene. Supraomul este depasire a omului, \u00eensa \u00eenspre un om fara transcendenta, culme a evolutiei, ca sens al pam\u00e2ntului (Sinn der Erde), ca fidelitate fata de pam\u00e2nt (fara \u201eiluzii\u201c celeste etc.). Deci, nici o legatura.
\nIar Christos este singularitatea absoluta a Persoanei divine care asuma, pe l\u00e2nga natura ei infinita, si natura finita a umanitatii. In acest sens El este simultan, unit si nedespartit, Persoana divina a Treimii, deci lumina din lumina, Dumnezeu adevarat din Dumnezeu adevarat si om transcendental, Macroanthropos, \u00een care el recapituleaza \u00eentreaga umanitate. \u00cen acest sens el este si Noul Adam, fara a \u00eenceta sa fie Persoana divina. Zizek umanizeaza figura lui Christos, si, desi diferentiaza \u00eentre singularitatea individuala si universalitatea adamica, el pierde complet latura divina. Astfel Zizek vorbeste despre altceva dec\u00e2t despre crestinism. Consecinta acestei christologii pur transcendentale (decapitata de latura transcendenta) va fi imposibilitatea de a explica alte trasaturi dificile ale crestinismului.
\nPrin urmare, exista trei dimensiuni \u00een Christos : 1. natura transcendenta (Fiul lui Dumnezeu, Persoana infinita din Treime, cu fiinta infinita); 2. natura transcendentala (Fiul Omului, natura umana recapitulata). Acestea se intersecteaza cu 3. timpul istoric, \u00een singularitatea lui Iisus. Pentru Zizek nu exista dec\u00e2t dimensiunea a doua si a treia, si \u00een plus filosoful identifica eronat natura transcendentala a Fiului Omului (ca Nou Adam, ce recapituleaza \u00eentreaga umanitate) cu un overman foarte vag determinat, \u201eomul ca atare\u201c. De asemenea, Christos nu este, \u00een mod alternativ, c\u00e2nd om, c\u00e2nd supraom, \u00een functie de perspectiva. Ci El este simultan Dumnezeu si om, natura divina si natura umana, Fiul lui Dumnezeu si Fiul Omului, cu precizarea ca \u00een calitate de individ uman El concentreaza \u00een sine si toata umanitatea, fiind deci si individual si universal (si empiric si transcendental) \u2013 fara sa uitam niciodata dimensiunea transcendenta, eterna.
\n8. Dumnezeu nu este subversiv<\/strong>
\n\u201eDaca ateii ar fi sa-si aleaga un zeu, ei vor gasi o singura divinitate care le-a rostit izolarea, o singura religie \u00een care Dumnezeu a parut pentru un moment sa fie un ateu (…) crestinismul este teribil de revolutionar. Ca un om bun poate fi pus cu spatele la zid, stiam. Dar ca Dumnezeu poate fi pus cu spatele la zid, este un semn pentru toti insurgentii pentru totdeauna. Crestinismul este singura religie care a simtit ca omnipotenta \u00eel face pe Dumnezeu incomplet. Crestinismul singur a simtit ca Dumnezeu, pentru a fi complet Dumnezeu, trebuie sa fie si rebel si rege.\u201c3.<\/p>\n

***
\nOmnipotenta nu \u00eel face pe Dumnezeu incomplet. Faptul ca Dumnezeu este crucificat nu are loc datorita unei fracturi \u00een omnipotenta divinitatii. Deoarece si \u00centruparea, si Patimile au loc prin vointa, nu prin fiinta (prin libertate, nu prin necesitate). Christos nu este un rebel, nu este un revolutionar. Oric\u00e2te omologii formale pot fi invocate aici, ram\u00e2ne o \u201ediferenta ontologica\u201c insurmontabila. Christos nu este Barabas, \u00eemparatia Lui nu este din lumea aceasta. Christos nu moare pentru a schimba ordinea sociala. El nu moare nici macar pentru a schimba\/suprima pur si simplu, \u00een sens anarhic, Legea metafizica.
\nDin contra: sacrificiul christic are tocmai sensul ca pretul Legii este platit, justitia divina este respectata, nu sfidata sau abrogata. Daca Legea ar fi fost doar suprimata, abrogata, atunci sacrificiul nu ar mai fi avut sens. Pavel spune tocmai asta: crucificarea este platirea pretului \u2013 jertfa este substitutionara. Dumnezeu nu este deci anarhic pentru ca el este tocmai Principiul Legii. Daca Christos ajunge sub forta legii este doar pentru ca a vrut sa plateasca pretul pentru noi, pret pe care umanitate nu putea sa \u00eel plateasca. Altfel spus: pedeapsa pacatului a fost moartea, asa cum am vazut. Moartea a derivat din alegerea Pomului cunoasterii binelui si raului, adica a cunoasterii bivalente. Christos moare nu pentru ca Dumnezeu nu este omnipotent, ci pentru ca Dumnezeu a iubit at\u00e2t de mult libertatea omului \u00eenc\u00e2t a dat pe Fiul sau ca pret de rascumparare pentru catastrofa trascendentala produsa de uzul eronat al acestei libertati. Christos nu este deci rebel si rege: el nu moare pentru ca a \u00eencalcat legea. El este doar rege, oamenii sunt rebelii. El este regele care moare pentru ca rebelii sa fie salvati.
\n9. Iuda nu este un erou<\/strong>
\n\u201eO ambiguitate la fel de obscura \u00eenconjoara rolul lui Iuda \u00een moartea lui Christos:\u00a0 devreme ce tradarea lui era necesara misiunii sale (sa salveze umanitatea prin moartea pe cruce), nu avea Christos nevoie de ea? Nu sunt cuvintele sale din timpul Cinei de Taina o porunca secreta catre Iuda ca sa-l tradeze? Nu este Iuda atunci adevaratul erou al Noului Testament, cel care a fost gata sa \u00eesi piarda sufletul si sa accepte damnatia eterna pentru ca planul divin sa fie \u00eemplinit? \u00cen toate celelalte religii Dumnezeu cere discipolilor sa-i ram\u00e2na credinciosi \u2013 doar Christos le cere discipolilor sa \u00eel tradeze pentru ca sa-si \u00eemplineasca misiunea (…) Christos dadea, printre r\u00e2nduri, porunca lui Iuda sa-l tradeze, cer\u00e2ndu-i supremul sacrificiu \u2013 sacrificarea nu doar a vietii sale, ci si a celei de-a doua vieti, a reputatiei sale postume. Nodul etic negru al acestei afaceri\u00a0 nu este deci Iuda, ci Christos: pentru a-si \u00eemplini misiunea, a fost obligat sa recurga la astfel de manipulare obscura, arhi-stalinista\u201c4.
\n***
\n\u00cen primul r\u00e2nd, aceasta viziune conspirationista nu rezulta de nicaieri: ca Christos ar fi \u201ecomandat\u201c lui Iuda sa-l tradeze. Christos pre-stia ca va fi tradat, datorita omniscientei sale, \u00eensa de aici nu deriva ca el ar fi pre-determinat vointa lui Iuda. De asemenea, putem sa presupunem ca tradarea lui Iuda nu are legatura cu un interes meschin, si anume cei 30 de arginti (desi poate despre asta a fost vorba), independent de momentul ulterior al regretului. Nu putem, altfel, sa presupunem ca Iuda avea \u00een vedere planul divin al m\u00e2ntuirii si stia ca \u00eemplinirea acestui plan tine de el anume. La limita putem presupune multe. Christos nu cere discipolilor sai sa \u00eel tradeze (nu am reusit sa descopar nicaieri aceasta cerinta, nu l-am psihanalizat pe Isus). Aceasta nu este deci dec\u00e2t o fictiune suspicioasa: aceasta \u201esecret injunction\u201c este at\u00e2t de secreta \u00eenc\u00e2t a o accepta macar \u00een discutia filosofica ar echivala cu a-l pune \u00eentr-un dialog pe Toma d’Aquino sau pe Hegel cu\u2026 Dan Brown. Prin urmare, lectura perversa a acestui episod nu se impune, pur si simplu, q.e.d.
\n10. Caderea nu coincide
\ncu m\u00e2ntuirea<\/strong>
\n\u201eAceasta \u00eenseamna ca, propriu zis, m\u00e2ntuirea crestina nu este pur si simplu desfacerea Caderii, ci stricto sensu repetitia ei. Cheia la teologia paulina este repetitia: Christos ca si repetitie redemptiva a lui Adam. Adam a cazut, Christos a \u00eenviat. Christos este, deci\u201a \u201eultimul Adam\u201c (1 Corinteni, 15: 45-49). Dar caderea lui Adam (si instaurarea ulterioara a Legii) a fost o simpla contingenta \u2013 adica, daca Adam ar fi ales sa se supuna lui Dumnezeu, nu ar mai fi existat pacat si lege: dar nici iubire. Prima alegere a lui Adam a fost astfel fortata: prima alegere\u00a0 trebuie sa fie cea a pacatului\u201c5.
\n\u201eCaderea \u00een sine este deja propria ei auto-depasire (si conservare), rana \u00een sine este propria ei vindecare, astfel ca perceptia ca avem de-a face cu o cadere este de fapt eronata, un efect al perspectivei noastre distorsionate\u2013 tot ce trebuie sa facem este sa \u00eemplinim miscarea de la \u00een-sine la pentru-sine, adica sa schimbam perspectiva si sa recunoastem cum mult asteptata rasturnare era deja operativa \u00een ceea ce se \u00eent\u00e2mpla de multa vreme. (\u2026) Ne ridicam din cadere nu prin desfacerea efectelor ei, ci prin recunoasterea asteptatei eliberari \u00een caderea \u00eensasi. (…) pentru crestinism, caderea nu e cu adevarat o cadere, ci, \u00een sine, tocmai opusul, geneza libertatii (\u2026) Problema cu Caderea este ca nu este \u00een sine o cadere, ci, tocmai, ca, \u00een sine, este tocmai o Salvare pe care o recunoastem eronat ca pe o Cadere. \u00cen consecinta, Salvarea consta nu \u00een re\u00eentoarcerea directiei caderii, ci \u00een recunoasterea Salvarii \u00een Caderea \u00eensasi. Lucrurile nu sunt asa: ca au mers rau cu Adam, dar au fost restaurate cu Christos. Ci: Adam si Christos ar fi unul si acelasi (Christos este Adam \u2013 poate aceasta e judecata speculativa suprema) (…) Adam este Christos \u00een sine, iar Redemptia lui Christos nu este negarea Caderii, ci \u00eemplinirea ei\u201c6.
\n***
\nUn munte de torsiuni mentale anti-teologice si anti-coerente ne asteapta la ultimul punct, probabil cel mai halucinant si mai creativ \u00een termeni de perversiuni hermeneutice,\u00a0 at\u00e2t prin \u201esuspiciunea\u201c formulata, c\u00e2t si prin \u201esolutia\u201c data.
\na) Redemptia nu ar fi negarea Caderii, ci repetitia ei\u2026 Asta e absurd, pentru ca ar \u00eensemna ca \u00centruparea echivaleaza cu o noua cadere adamica (= o noua alegere transgresiva, o noua izgonire din Paradis, un nou blestem).
\nb) Se spune Caderea adamica si instaurarea ulterioara a Legii: Zizek confunda aici Legea cu Blestemul. Legea a fost data deja \u00eenainte de cadere, sub forma interdictiei de a gusta din Pomul cunoasterii.
\nc) Chiar daca Adam nu ar fi cazut, Legea si pacatul nu ar fi existat, dar nici iubirea. Am aratat ca Legea exista si fara cadere, caderea nefiind altceva dec\u00e2t alegerea devianta \u00een raport cu Legea din Paradis. Caderea nici macar nu poate fi definita \u00een absenta unei legi care sa fie transgresate. Si cum nu ar fi existat iubirea fara pacat, de vreme ce Dumnezeu \u00eensusi este iubire (acesta este misterul Trinitatii, si de aceea un monoteism pur nu explica iubirea)? Iubirea este mai ad\u00e2nca dec\u00e2t Legea, deoarece Dumnezeu este iubire cu sau fara lume, dar Legea apare doar ca structura a lumii.
\nd) Caderea nu ar fi fost contingenta, ci fortata: prima alegere trebuia sa fie pacatul. De ce ? Nu putem face pentru o clipa exercitiul mental de a ne \u00eenchipui cum ar fi aratat o istorie alternativa (adica o devenire a lui Adam universal) fara izgonirea din paradis, fara blestem si fara pacat? Am fi avut o alta Fenomenologie a Spiritului infinit mai glorioasa, si neafectata de contrapunct malefic, fara orbire contemplativa,\u00a0 slabiciune volitiva, moarte si blestem (fara munca, deci fara marxism).
\nSunt interpretari teologice care spun ca Christos s-ar fi \u00eentrupat chiar si fara caderea omului, deoarece \u00centruparea presupune doua aspecte: restaurativ si transfigurativ. Daca omul nu ar fi cazut, el tot nu ar fi fost \u00eenca transfigurat, printr-o participare la umanitatea transfigurata prin intrarea lui Dumnezeu \u00een firea umana \u00eensasi, c\u00e2nd oamenii devin frati cu Christos.
\ne) \u00een fine, pretentia unei identitati a Caderii cu M\u00e2ntuirea este cu totul absurda. \u00cen caderea \u00eensasi ar lucra deja, automat si imanent, m\u00e2ntuirea. Desi se vorbeste despre blestem, Zizek vrea sa vedem eliberarea ascunsa si operativa chiar \u00een cadere. Caderea nu ar fi deci cadere, ci tocmai opusul ei, \u00eenaltare. Salvarea nu este restaurarea omului cazut, ci recunoasterea eliberarii \u00een cadere, deci tocmai \u00een blestem, izgonire, suferinta si moarte (?). Christos si Adam ar fi (horribile dictu!) unul si acelasi, iar m\u00e2ntuirea nu este restaurarea omului cazut, ci \u00eemplinirea caderii. Se ignora aici pe de-a-ntregul diferenta esentiala dintre Adam cel Vechi si Adam cel Nou, dintre Adam natural, care a cazut \u00een robie, si Adam supranatural, transfigurat si recapitulat \u00een Dumnezeu prin Christos. Aceste diferente sunt prea mici pentru Zizek, Infinitul si finitul, Dumnezeu si omul fiind probabil totuna.
\nDar iata ce consecinte deriva din aceasta veritabila utopie transcendentala babilonica, din acest pelagianism ateologic: m\u00e2ntuirea omului prin el \u00eensusi, prin pacat. Omul se m\u00e2ntuie tocmai prin \u00eencalcarea legii! Anarhia este m\u00e2ntuirea, infractiunea este salvarea. Iata ca solutia propusa de Zizek la interpretare asa-zis perversa a crestinismului este ea \u00eensasi arhi-perversa. Omul nu se m\u00e2ntuie prin Dumnezeu si prin alegerea binelui, ci prin sine \u00eensusi si prin alegerea raului. Adam caz\u00e2nd s-a ridicat. Fiind blestemat, el a fost eliberat. Fiind izgonit din paradis el a intrat \u00een paradis. Moartea este viata. Raul este binele. Albul este negrul, iar cercul este patrat, iar \u00een acest delir al perversiunii p\u00e2na si Adam ajunge sa fie Christos.
\nIata judecatile \u201especulative\u201c ale lui Zizek, sau mai degraba judecatile lui speculante, specula \u00eensemn\u00e2nd aici tocmai scoaterea frauduloasa a fiintei din neant, a infinitului din finit, auto-producerea omului de sine, auto-divinizarea titanica a omului.
\nAceasta cascada de contradictii culmineaza cu urmatorul corolar, ce rezuma de fapt nu nucleul subversiv al crestinismului, ci nucleul subversiv al lui Zizek: de vreme ce sarpele este instigatorul al caderii, el este autorul din umbra al salvarii. Ingineria transcendentala demonica ar fi proiectat \u00een culise arhitectura planetara a redemptiunii. Dumnezeu a disparut din diagrama ontologica. Sub asistenta luciferica de \u00eenalta calificare, omul a devenit propriul lui Christos. A fost doar o chestiune de schimbare a perspectivei pentru ca limitele lui obiective ontologice, suferinta, ignoranta si moartea sa dispara. Istoria este tocmai paradisul, totul este bine asa cum este, omului nu \u00eei mai ram\u00e2ne dec\u00e2t sa se \u00eenchine consilierului sau transcendental demonic si sa-i ofere \u00eentreaga lui gratitudine pentru aceasta m\u00e2ntuire imanenta mincinoasa.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

6. Caderea nu rezulta dintr-o strategie perversa divina \u201eDaca este interzis sa man\u00e2nci din Pomul cunoasterii din Paradis, de ce l-a pus Dumnezeu acolo, \u00een primul r\u00e2nd? Nu pentru ca era o parte a strategiei lui de a-i seduce pe Adam si Eva sa cada, pentru ca apoi sa-i salveze? Nu ar trebui sa aplicam… Cite\u0219te mai mult »Teologia perversa a lui Zizek (II)<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[1],"tags":[4511,4510,4508,4504,4506,4507,4509,4505,2802,4512],"class_list":["post-6008","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-mozaic","tag-ultimul-adam","tag-adam","tag-caderea","tag-christos","tag-dumnezeu","tag-iuda","tag-mantuirea","tag-supraomul","tag-teologie","tag-zizek"],"views":2066,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/6008","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=6008"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/6008\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=6008"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=6008"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=6008"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}