{"id":6004,"date":"2011-01-20T12:59:22","date_gmt":"2011-01-20T10:59:22","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=6004"},"modified":"2011-01-20T13:01:57","modified_gmt":"2011-01-20T11:01:57","slug":"romanii-si-franta","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/romanii-si-franta\/","title":{"rendered":"Romanii si Franta"},"content":{"rendered":"

Omagiu lui Valentin Lipatti si Dan Haulica<\/strong><\/p>\n

Un francez, Jean-Yves Conrad, inginer de meserie, a publicat, \u00een 2005, o carte cu un titlu surprinzator si flatant \u201eRoumanie, capitale… Paris\u201c. Recomand cartea (a aparut si \u00een rom\u00e2neste la Junimea-Iasi, \u00een 2006, cu titlul \u201eParis, capitala …Rom\u00e2niei\u201c) celor care doresc sa scape de greata de a fi rom\u00e2ni. Francezul a investigat \u00een arhive, biblioteci, a colindat strazile la pas ca sa gaseasca oamenii care au sudat punctele de confluenta \u00eentre cele doua culturi. C\u00e2ndva,\u00a0 \u00eentelegem din reinterpretarea informatiilor lui Conrad, a existat o a doua Rom\u00e2nie la Paris. Consult\u00e2nd cartea (este simpluta ca stil), impresia cea mai puternica nu o impune numarul mare \u2013 sute, mii \u2013 de compatrioti de-ai nostri care au trait la Paris, ci satisfactia pentru calitatea lor intelectuala si umana, \u00eenaltimea obiectivelor lor, eficienta si capacitatea de exprimare \u00eentr-un stil de viata rafinat pe care \u00eel produsesera \u00een Franta secole de civilizatie, viata \u00een saloane burgheze, \u00een cluburi politice, \u00een societati si academii. Nu exista un complex al rom\u00e2nului la Paris. Ma refer la acele vremuri. Anna de Noailles era printesa Br\u00e2ncoveanu si a devenit \u00een Franta contesa Mathieu de Noailles. Martha Bibescu este si \u00een Rom\u00e2nia si \u00een Franta printesa. Ambele onorau prin prezenta lor saloanele frecventate de oameni de stat, nobili si burghezi, artisti si intelectuali de marca. Ele, ca si multi altii, nu si-au \u00eensusit ci au compatibilizat rapid\u00a0 stilul de viata boieresc de la noi cu cel al lumii rafinate a Parisului.\u00a0 Eliade se misca \u00een cercurile universitare, academice si scriitoricesti cu prestigiul notorietatii internationale pe care si-o c\u00e2stigase prin idei si carti originale. Cioran refuza premii de prestigiu. Eugen Ionescu a devenit membru al Academiei Franceze. Eduard de Max, marele tragedian, a fost societar la Comedia Franceza, Elvira Popescu a fost nu numai o celebra actrita ci si directoare la Th\u00e9atre de Paris si co-directoare la Th\u00e9atre Marigny. Multi rom\u00e2ni s-au realizat firesc \u00een interiorul culturii si societatii franceze. Este uimitor cum am putut pierde acest avantaj creat de ei. Notele mele nu pornesc de la cartea lui Conrad ci de la amaraciunea pe care mi-o provoaca \u2013 sunt la Paris \u2013 aceasta iesire a noastra din istorie.
\n*
\nUn regret, o m\u00e2hnire: nu am gasit \u00een carte dec\u00e2t accidental numele lui Valentin Lipatti. Acest mare diplomat, fratele celebrului pianist Dinu Lipatti,\u00a0 a \u00eenvatat si si-a petrecut tineretea la Paris. Ar fi putut sa-si traiasca batr\u00e2netea tot acolo. A preferat sa se \u00eentoarca la Bucuresti si a sf\u00e2rsit \u00een conditii penibile. Oric\u00e2t de grele \u00eei erau zilele, a avut demnitatea sa spuna, \u00eentr-un interviu la televiziune, \u00eenainte de a pleca din lumea asta str\u00e2mba, ca este un intelectual format la Paris si, ca mai toti intelectualii francezi, a fost si va ram\u00e2ne de st\u00e2nga. Valentin Lipatti a fost ambasadorul Rom\u00e2niei la UNESCO\u00a0 p\u00e2na prin 1972 apoi negociator celebru la Conferinta pentru securitate si cooperare \u00een Europa. Era nascut pentru diplomatie. C\u00e2nd lua cuv\u00e2ntul \u00een reuniunile de la UNESCO fascina audienta prin forta rationamentului, eleganta oratorica. Dupa prima lui interventie la Conferinta de la Helsinki, ambasadorul Frantei, uluit, s-a dus la banca Rom\u00e2niei si l-a \u00eentrebat pe Lipatti: sunteti francez; unde v-ati nascut \u00een Franta? Apropiindu-l de Titulescu, pentru elocinta si forta de persuasiune, facem un gest recuperatoriu de dreptate. Am asistat la nenumarate scene c\u00e2nd lumea de pe coridoare era anuntata \u00een soapta: hei, vorbeste rom\u00e2nul si sala reuniunii se umplea rapid.
\nO alta m\u00e2hnire vine din faptul ca nu i-am vazut \u00een carte numele acad. Dan Haulica, de asemenea ambasador la UNESCO si reprezentant la Uniunea Latina. Marturisesc \u2013 i-am fost alaturi \u00een nenumarate \u00eemprejurari, ca si lui Lipatti \u2013 ca numai prezenta la o reuniune a celui pe care \u00een Rom\u00e2nia \u00eel stim doar critic de arta devenise pentru straini un privilegiu. Dan Haulica straluceste \u00een reuniuni pentru ca este o enciclopedie vie, pretios, rafinat, orgolios. \u00cen reuniunile UNESCO, ale Uniunii Latine, printre vorbitori,\u00a0 el a fost \u00eentotdeauna exceptia. Nu stiu daca \u00eesi propunea neaparat sa realizeze o distanta \u00eentre el si participantii la o reuniune, dar, \u00een final, aceasta se producea. Era efectul\u00a0 inteligentei lui sclipitoare, culturii lui vaste care \u00eei permiteau conexiuni literare, culturale, intelectuale p\u00e2na si cu cele mai aride teme puse \u00een dezbatere. Dan Haulica \u00eennobila orice adunare si, vorbind, complexa functionarimea aciuata, din pacate, prin organizatiile internationale. \u00cen noiembrie 1991, \u00een timpul conferintei\u00a0 generale UNESCO, un delegat a declansat corul de critici la adresa regimului de la Belgrad pentru razboiul consecutiv declararii independentei Croatiei. Dan Haulica a ridicat placa pe care scria Rom\u00e2nia, ceea ce \u00eensemna ca doreste sa ia cuv\u00e2ntul. Ma g\u00e2ndeam nelinistit, recunosc, ce va putea spune. Nu aveam mandat. A luat cuv\u00e2ntul si a spus, \u00een esenta: razboiul trebuie oprit; acolo, pe acel teritoriu, traiesc\u00a0 oameni si se afla un urias patrimoniu de civilizatie. Un apel valabil atunci, acum, acolo, oriunde.
\nValentin Lipatti si Dan Haulica sunt dintre ultimii rom\u00e2ni cu vocatie \u00eenalta europeana care s-au impus \u00een peisajul intelectual parizian. Prin ei, acea a doua Rom\u00e2nie din Paris a trait p\u00e2na de cur\u00e2nd.
\n*
\n\u00cen cartea sa, Conrad merge pe urmele rom\u00e2nilor celebri care au ajuns la Paris.\u00a0 Marturisirea lui de \u00eenceput merita sa fie retinuta: \u201eMulti cititori, francezi sau rom\u00e2ni, vor fi fara \u00eendoiala surprinsi sa descopere at\u00e2tea nume marcante pentru cultura noastra (franceza, n.n.). si aceasta se \u00eent\u00e2mpla cu siguranta, din cauza ca francezii ignora iar rom\u00e2nii nu dau importanta diversitatii si calitatii acestor femei si barbati actori, artisti, pictori, sculptori, literati, muzicieni, c\u00e2ntareti, juristi, oameni de stiinta si politicieni care au lasat o urma de nesters \u00een capitala noastra\u201c. Este usor de depistat diferenta de optica si de perceptie a autorului: rom\u00e2nii nu dau importanta iar francezii ignora realitati care ar pune carne pe scheletul relatiilor lor istorice. Primii se complac \u00een ignoranta, ceilalti traiesc \u00een autosuficienta, uneori narcisistica. Nu se poate spune\u00a0 ca lucrurile stau \u00eentotdeauna asa, dar se poate afirma ca opinia, greu de digerat, este uneori \u00eendreptatita. Nu este \u00een intentia mea sa prezint cartea lui Conrad. Ma preocupa cu totul altceva.
\n*
\nBalcescu a locuit la Paris, pe strada Solferino, la nr. 94. Aici \u00eesi primea compatriotii, membri ai Societatii studentilor rom\u00e2ni din Paris \u00eentre care se aflau si prietenii lui, pictorii Rosenthal si Iscovescu. \u00cen noaptea revelionului 1847\/48, Balcescu a citit \u00een fata acestora programul revolutiei pasoptistilor nostri\u00a0 \u201ePrivire generala asupra starii prezente, asupra trecutului si viitorului patriei\u201c. Revolutionarul rom\u00e2n \u00eesi alesese ca deviza: \u201ePatrie, Fraternitate, Libertate\u201c. Daca vom compara aceasta deviza cu cea a parizienilor \u201eEgalitate, Fraternitate, Libertate\u201c vom descoperi ca pasoptistii rom\u00e2ni aveau aceleasi fram\u00e2ntari cu francezii, dar nu si scopuri identice. Francezii urmareau obiective preponderent sociale, rom\u00e2nii exclusiv politice: patria nu o aveau \u00eenca, fraternitatea era necesara unirii provinciilor istorice, libertatea presupunea c\u00e2stigarea independentei. \u00cemplinite \u00een etape diferite, la 1859, 1877, 1918, vizionarul Balcescu si revolutionarii rom\u00e2ni vedeau altfel\u00a0 imperativul istoric al miscarii lor. Numai flacara era aprinsa la Paris! Alegerea era\u00a0 corecta. Ea reflecta decalajul istoric \u00een care se aflau rom\u00e2nii fata de francezi. Un decalaj pe care, din pacate, nu reusim sa-l depasim nici astazi. Sa o spunem franc: printre suratele ei din Uniunea Europeana, Rom\u00e2nia este o tara de rang inferior. Diferenta aceasta o suporti greu c\u00e2nd te afli la Paris. Efectul reperelor (pasoptistii, sprijinul Frantei pentru Unirea Principatelor, pentru victoria \u00een primul razboi mondial, disponibilitatea si interesul Parisului de a fi garant pentru securitatea noastra) functioneaza permanent \u00een favoarea Frantei. Radio France Internationale, care poate fi urmarit acum si \u00een rom\u00e2na, m-a surprins adesea cu o reclama pe care o rezum astfel: intrati pe situl Ambasadei Frantei de la Bucuresti si veti avea informatii la zi despre schimburile dintre cele doua tari; Franta investeste masiv \u00een Rom\u00e2nia, Rom\u00e2nia trimite bursieri \u00een Franta. Suntem, deci, aproape de nivelul decalajului din 1848.
\n*
\n\u00cen amintirea noastra momentul refacerii armatei rom\u00e2ne cu sprijinul misiunii militare franceze condusa de generalul Berthelot si victoria din finalul primului razboi mondial ram\u00e2n memorabile. Cu toate acestea, este curios faptul ca cele mai multe carti despre rom\u00e2ni si istoria lor le datoram anglo-americanilor (S. Watson, Upton Clark, W.A. Craige, A.R. Wright) si nu francezilor. Este o ciudatenie pentru ca Parisul nu a ramas indiferent la soarta noastra \u00een istorie. Capitala Frantei a fost o gazda primitoare pentru emigratia politica si intelectuala rom\u00e2neasca. \u00cen conditiile delicate ale \u00eenfr\u00e2ngerii armatei rom\u00e2ne \u00een prima parte a razboiului, \u00een Franta, ca si \u00een Anglia, Italia, Elvetia, au fost trimise misiuni rom\u00e2nesti pentru sensibilizarea mediilor politice fata de imperativul istoric al momentului: realizarea statului unitar rom\u00e2n. \u00cen 1916-1917 \u00een capitala Frantei se aflau \u00een astfel de misiuni 30 de universitari si 40 de parlamentari. Pe Avenue de l’Op\u00e9ra, la nr. 22, revad placa memoriala care aminteste ca acolo, \u00een apropierea celebrei Op\u00e9ra Garnier, si-a avut\u00a0 sediul, \u00eentre ianuarie 1917- iunie 1919, Comitetul National al Unitatii Rom\u00e2ne. \u00cen timp ce recitesc textul, ma \u00eentreb de ce Ambasada Rom\u00e2niei la Paris nu depune coroane de flori la 14 iulie si la 1 Decembrie \u00een acest loc memorabil al solidaritatii politice si intelectuale rom\u00e2no-franceze. Ar merita cu prisosinta pentru ca, dupa cum rezulta din text, francezii au recunoscut anticipat realizarea Rom\u00e2niei Mari. Este bine sa se stie! Iata textul gravat pe placa memoriala: \u201eDans cet \u00abH\u00f4tel des Deux Monde\u00bb si\u00e9gea depuis Janvier jusqa’en Juin \u00abLe Comit\u00e9 National de l’Unit\u00e9 Roumaine\u00bb pr\u00e9sid\u00e9 par le grand homme d’Etat Take Jonesco et reconnu officiellement par le Gouvernement de la R\u00e9publique Fran\u00e7aise le 12 Octobre 1918, Victor Antonesco \u00e9tant Ministre de Roumanie en France. Ce Comit\u00e9 National r\u00e9unissait: Une Mission parlementaire pr\u00e9sid\u00e9e par Thomas Stelian, ancien ministre ; Une Mission universitaire \u00e0 la t\u00eate de laquelle se trouvaient les professeurs Nicolas Titulesco, Ministre de Finances et signataire du Trait\u00e9 de Trianon; Georges G. Mironesco, ancien Pr\u00e9sident du Conseil; Ermile Pangrati, ancien Ministre; Une Mission des Roumains de Transylvanie pr\u00e9sid\u00e9 par le R.P. Basile Lucaci. Son organe officiel \u00e9tait le journal \u00abLa Roumanie\u00bb, fond\u00e9 par le grand roumain Pavel Bratashano et dirig\u00e9 par Const. Banu, Const. Mille et Emile D. Fagure. En souvenir de l’action patriotique poursuivie en France par ce Comit\u00e9, cette plaque a \u00e9t\u00e9 appos\u00e9e le 27 F\u00e9vrier 1936. M. Jean Chiappe \u00e9tant Pr\u00e9sident du Conseil Municipal\u00a0 de la Ville de Paris et Dinu Cesiano Ministre de la Roumanie en France\u201c.
\n*
\nOric\u00e2t ar fi de dezgustat de propria lui tara, cum se forteaza televiziunile noastre sa ne convinga, rom\u00e2nul ajuns la modernul Centre Pompidou nu poate sa nu tresara \u00een fata \u201eAtelierului Br\u00e2ncusi\u201c reconstituit de francezi cu o acribie impresionanta. Am vazut la sf\u00e2rsitul anilor 60 operele sculptorului rom\u00e2n \u00een Muzeul de arta moderna de pe malul Senei. Expunerea \u00een muzeu lasa o impresie diferita \u2013 mai putin revelatoare pentru valoarea operelor \u2013 de cea din Atelier. Br\u00e2ncusi nu a mai sculptat \u00een ultima parte a vietii. Nu voia nici sa mai v\u00e2nda; daca vindea, totusi, realiza imediat copii, de obicei \u00een gips. Ajunsese la concluzia, pe care o \u00eempartasesc multi acum, ca valoarea operelor lui este corect sesizata numai daca sunt adunate \u00een acelasi spatiu! \u00cempreuna \u00eentr-un spatiu determinat, fiecare sculptura \u00eesi are locul ei \u00een raport cu celelalte si toate fac opera. Sculptorul avea sp\u00e2nzurat de o grinda un scripete cu care ridica sculpturile si le muta p\u00e2na gasea\u00a0 locul potrivit fiecareia. Grija lui de a realiza\u00a0 acest ultim act al creatiei,\u00a0 adica asezarea\u00a0 \u00een spatiu, egala fram\u00e2ntarile proprii creatiei artistice. La Beaubourg, \u00een Atelier, sculpturile lui B\u00e2ncusi (fragmente de Coloana, Madame Pogany, Foca, Pasarea, Leda, Sarutul, Pasarea \u00een spatiu, Mica piramida, Muza adormita, Tors etc. etc.) sunt alaturi de sculele de lucru (fierastraie, ciocane, dalti etc.) si de obiectele casnice (pirostriile, ceaunul, ceainicul, ibricul etc.) de care s-a folosit si care trimite la un mod anume de viata. Ei bine, \u00een aceasta formula, obiectele de lucru si cele casnice taranesti, de care Br\u00e2ncusi nu s-a despartit niciodata, contribuie surprinzator la realizarea unui spatiu de rafinament total. Sculpturile si obiectele astfel asezate devin ele \u00eensele creatie.
\n*
\nUnii \u00eesi pun \u00eentrebarea daca francezii l-au asimilat total, l-au facut francez adica, pe rom\u00e2nul Br\u00e2ncusi. Am ascultat bocete pe aceasta tema chiar \u00een septembrie trecut, l\u00e2nga Coloana fara sf\u00e2rsit. \u00centrebare fara rost pentru ca Br\u00e2ncusi, prin geniul lui, este universal. Francezii sunt m\u00e2ndri ca acest geniu s-a afirmat la Paris, rom\u00e2nii trebuie sa ram\u00e2na m\u00e2ndri ca s-a nascut \u00een Rom\u00e2nia. Desi nimeni nu-i neaga originea, dorind sa-l facem numai rom\u00e2n noi cu ce ne alegem? \u00centre altele nu-i putem pune \u00een valoare opera at\u00e2t c\u00e2t exista \u00een tara. Muzeul National de la Bucuresti are putini vizitatori iar ca sa ajungi la Tg. Jiu, pe drumurile noastre este o aventura. Mai este ceva: eram la Muzeul National din Bucuresti cu niste straini, \u00een salile Br\u00e2ncusi, si acestia au vrut sa\u00a0 fotografieze. Ars, supraveghetorul de sala a strigat ca nu este voie; strainul nu prea \u00eentelegea; a venit un sef si i-a explicat ca trebuie sa aiba aprobari si sa plateasca! Acum, la Paris, domnilor manageri rom\u00e2ni, miile de vizitatori asteapta la r\u00e2nd nu numai sa vada ci si sa faca o poza cu Gioconda! Iata si aici diferenta de care vorbeam mai sus.\u00a0 Asta ca sa simplificam lucrurile. \u00cen cazul lui Br\u00e2ncusi, daca este ceva de regretat, apoi este faptul ca noi am ratat sansa de a avea macar o parte din patrimoniul aflat \u00een atelierul sculptorului. si am avut posibilitatea. Artistul a avut chiar initiativa unor discutii, numai ca autoritatile rom\u00e2ne nu au manifestat interes! Ca si la recenta licitatie cu c\u00e2teva opere ale rom\u00e2nului Br\u00e2ncusi. Avem at\u00e2tea sa ne reprosam! Pentru ca \u201enu dam importanta\u201c cum spunea Jean-Yves Conrad, iar acesta este un pacat mai mare dec\u00e2t cel al francezilor c\u00e2nd ne ignora.
\n*
\nMartha Bibescu s-a bucurat de admiratia si de prietenia lui Claudel (\u201eaceasta doamna este un mare scriitor francez\u201c), Proust (\u201eopera sa se adreseaza \u00een egala masura tuturor sensurilor, st\u00e2rneste\u00a0 chiar si inteligenta filosofica\u201c), Cocteau (\u201eea are tactul sublimului, claritatea misterelor, evidenta inegalabilului\u201c) sau Mauriac (\u201eceea ce este unic \u2013 si ma minuneaza \u2013 este maniera \u00een care scriitoarea aplica o arta frantuzeasca at\u00e2t de subtila la o materie bogata si tulburatoare\u201c). Un rom\u00e2n bogat, Georges de Bellio (Bellu, cel pe banii caruia s-a facut cimitirul din Bucuresti) a fost mecena pentru artistii impresionisti. Rom\u00e2nul George Georgescu a fost, dupa 1924, dirijorul Orchestrei Conservatorului din Paris. Reputatia actritei Elvira Popescu a fost at\u00e2t de mare \u00eenc\u00e2t la funeraliile din 14 decembrie 1993 au participat fostul presedinte Val\u00e9ry Giscard d’Estaing. C\u00e2t de mult ne mai intereseaza astfel de informatii? Acesti mari creatori si c\u00e2ti altii \u00eenca apartin patrimoniului national. Nu exista rom\u00e2ni din tara si rom\u00e2ni din afara. Exista rom\u00e2ni. Problema nu tine de sensibilitatea pentru trecut, la care noi suntem din ce \u00een ce mai deficitari, ci de grija pentru conservarea memoriei.
\n*
\nO chestiune adiacenta este una de imagine cum se zice mai nou. \u00cen istorie, noi, romanii, cum \u00eei privim pe francezi? Ceea ce s-a \u00eent\u00e2mplat \u00een ultimii ani ma face sa cred ca ne-am \u00eendepartat destul de mult de ei, fara nici un beneficiu. si nu cred ca cineva poate sustine ca ne-am fi gasit prieteni noi mai buni dec\u00e2t francezii. Refuzul Parisului de a ne da acordul pentru intrarea Rom\u00e2niei \u00een spatiul Schengen ne irita. Pe buna dreptate, daca vedem lucrurile numai prin prisma intereselor noastre. Dar, obiectiv vorbind, este si nedrept? Greu de demonstrat. Nedumirirea vine c\u00e2nd \u00eeti pui \u00eentrebarea fireasca: de ce apar astfel de schimbari de atitudine la prietenii sau partenerii nostri? Sa se fi plictisit francezii sa ne mai aiba alaturi de ei? Nu mai au rabdare cu noi, ei care ne-au adus \u00een Uniunea Europeana \u00een ciuda rezervelor altora! Cine este de vina ca noi iesim din c\u00e2nd \u00een c\u00e2nd din istorie sacrific\u00e2nd esentialul? O facem cu lejeritate si cu pretul tulburarii perspectivelor\u00a0 pe care, cum se vede, le abandonam \u00eenainte de a le fixa. Suntem ciudati! \u00cen substanta legaturilor noastre cu Franta s-au amestecat ingrediente de tot felul. Grigore Gafencu, si el unul dintre cei care au faurit acea Rom\u00e2nie la Paris, consemna \u00een Jurnalul lui un episod de raceala petrecut prin iunie 1931: \u201esovaieli \u00een politica noastra externa. Un \u201emalaise\u201c\u00a0 \u00een relatiile cu Franta. Comentariile presei franceze cu prilejul formarii noului guvern au suparat cercurile oficiale si, mai ales, Curtea (regala de la Bucuresti, n.n.). Nae Ionescu, oficiosul Palatului, razbuna onoarea prietenilor atac\u00e2nd Franta. Tema lui Nae: Nu avem datorii de recunostinta fata de Franta, am fost ajutati, am ajutat, suntem chit. Nu avem, de asemeni obligatia de a pastra totdeauna o alianta, daca nu mai corespunde realitatilor\u201c. Cum \u00eent\u00e2mplarea de atunci seamana cumva cu cele prin care trecem astazi, \u00eemi \u00eengadui sa citez \u00een continuare din Gafencu: \u201e\u00cen ce priveste politica noastra externa nu poate fi un moment mai rau ales dec\u00e2t cel de azi c\u00e2nd, \u00een afara de Franta, \u00eentreaga Europa e \u00een primejdie de a se prabusi, pentru a ataca sistemul nostru de aliante si pentru a slabi sentimentul de raspundere al Frantei fata de noi. E o inconstienta\u201c.
\n*
\n\u00cemi vine \u00een memorie Emil Cioran cu o remarca at\u00e2t de surprinzatoare \u00eenc\u00e2t nu are rost sa ma \u00eentreb daca este si corecta: \u201eNu cred ca as tine la francezi, daca nu s-ar fi plictisit at\u00e2t de mult \u00een decursul istoriei\u201c. Reflectia o gasesc \u00een\u00a0 \u201eDe la France\u201c, (Ed. L’Herne, 2009) si, ciudat, nu mi se pare neaparat deplasata. Surprinzatoare da, deplasata parca nu daca \u00eei sunt surprinse subtilitatile. Unde Cioran nu are dreptate este c\u00e2nd arunca vorbe grele. Nu le reproduc.\u00a0 Cei care au avut o contributie uriasa la primenirea ideilor Europei nu pot fi socotiti un peuple de cafard, bolnav de \u201eplictiseala psihologica sau viscerala\u201c. Dar, de dragul rationamentelor surprinzatoare si fermecatoare estetic \u00een acelasi timp, cu cine nu a fost nedrept concetateanul nostru intrat \u00een cultura si civilizatia Frantei?<\/p>\n

*
\nParis. Ninge. Dumnezeu pune o\u00a0 tusa de geometru peste splendoarea arhitecturii celebrului oras. \u00cencerc sa descifrez pe frontispiciul Bibliotecii Sainte Genevi\u00e8ve numele lui Dimitrie Cantemir, sapat alaturi de cele ale marilor savanti ai Europei din vremea lui. Nu reusesc. Ninge.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Omagiu lui Valentin Lipatti si Dan Haulica Un francez, Jean-Yves Conrad, inginer de meserie, a publicat, \u00een 2005, o carte cu un titlu surprinzator si flatant \u201eRoumanie, capitale… Paris\u201c. Recomand cartea (a aparut si \u00een rom\u00e2neste la Junimea-Iasi, \u00een 2006, cu titlul \u201eParis, capitala …Rom\u00e2niei\u201c) celor care doresc sa scape de greata de a fi… Cite\u0219te mai mult »Romanii si Franta<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[3],"tags":[4497,4499,4498,4503,4501,273,4496,4500,4502],"class_list":["post-6004","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-politica","tag-roumanie","tag-anna-de-noailles","tag-capitale-paris","tag-dan-haulica","tag-elvira-popescu","tag-eugen-ionescu","tag-jean-yves-conrad","tag-martha-bibescu","tag-valentin-lipatti"],"views":5007,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/6004","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=6004"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/6004\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=6004"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=6004"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=6004"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}