{"id":5984,"date":"2011-01-13T12:44:40","date_gmt":"2011-01-13T10:44:40","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=5984"},"modified":"2011-01-13T12:46:10","modified_gmt":"2011-01-13T10:46:10","slug":"sotron-cu-legionari","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/sotron-cu-legionari\/","title":{"rendered":"Sotron cu legionari"},"content":{"rendered":"

\u00cen \u201eConvorbiri literare\u201c, nr. 11\/ 2010, Sorin Lavric aduce un emotionant omagiu legionarului Mircea Nicolau, a carui cunostinta i-a inspirat nu putine pagini din cartea despre \u201eNoica si Miscarea Legionara\u201c \u2013 influenta care l-a determinat pe Nicador Zelea-Codreanu, nepot de frate al \u201eCapitanului\u201c, sa constate cu tristete prezenta unui deviationism \u201esimist\u201c \u00een cartea d-lui Lavric
\n(v. \u201eCuv\u00e2ntul legionar\u201c, 2008).<\/strong><\/em><\/p>\n

Dar iata cum evoca Sorin Lavric \u00eent\u00e2lnirea cu Mircea Nicolau: \u201e\u00cemi amintesc cum, intr\u00e2ndu-i pentru prima oara \u00een casa, Mircea Nicolau m-a poftit \u00een sufragerie. Intr\u00e2nd, am \u00eenghetat: pe pereti erau at\u00e2rnate portretele unor oameni despre care \u00eenvatasem la scoala ca erau niste criminali odiosi care facusera de rusine generatia interbelica. M-am uitat \u00eengrozit la ei si apoi m-am \u00eentors repede catre Mircea Nicolau: \u00eemi era frica sa nu ma omoare. \u00cen locul amenintarii, o privire de ardoare mistica se uita la mine cu o nedisimulata compatimire: stia ce-mi trece prin cap; stia dimensiunile masluirii istorice.
\nAu urmat apoi sutele de ore de \u00eentrebari si raspunsuri \u00een care, hartuindu-l cu cele mai absurde amanunte, am \u00eencercat sa \u00eenteleg ce s-a \u00eent\u00e2mplat cu generatia interbelica. C\u00e2nd am \u00eenteles, am intuit doua lucruri: proportiile minciunii \u00een care traiam si, \u00een al doilea r\u00e2nd, tragedia unui om ca Mircea Nicolau. Tragedia unui om inimitabil \u00een privinta glasului, a privirii si a tinutei. Un timbru taios de brici ascutit, vibr\u00e2nd sub asprimea unei trairi paroxistice, cu detaliul bizar ca raceala vocii contrasta cu caldura privirii, care se uita la tine direct, \u00eencarcata de o dogoare de patetism ideal, de aceea, c\u00e2nd te privea, licarul ochilor lui Mircea Nicolau \u00eeti sugerau prezenta unui alt plan de existenta, contamin\u00e2ndu-te cu un tonus optimist care crestea sub presiunea unei senzatii de voluptuoasa protectie sufleteasca. Nu stiu de ce, dar \u00een preajma lui Mircea Nicolau simteam cum, \u00eenconjurat de un nevazut zid de protectie, nimic rau nu mi putea \u00eent\u00e2mpla. De aici valurile de fiori placuti pe care \u00eei resimteam \u00een prezenta acestui om.\u201c<\/p>\n

Cine se \u00eentreaba care sunt revelatiile primite de Sorin Lavric de la Mircea Nicolau privind \u201emasluirea istorica\u201c de mari proportii ce ar fi impietat asupra memoriei Miscarii Legionare poate gasi mai multe date \u00een cartea lui Gabriel Stanescu \u201eConvorbiri cu Mircea Nicolau. Curajul de a sfida Moartea\u201c (Criterion Publishing, Bucuresti 2007).
\nIata ce spune Mircea Nicolau despre asasinarea lui Nicolae Iorga: \u201eIorga a fost asasinat de NKVD. Miscarea Legionara, reprezentata, evident, prin Horia Sima, nici nu se g\u00e2ndea sa se atinga de Iorga\u201c (op. cit., p. 57).
\nIata ce spune Mircea Nicolau \u00een legatura cu \u201emitul\u201c evreilor agatati \u00een c\u00e2rlige la Abator \u00een timpul rebeliunii legionare din ianuarie 1941: \u201enu evrei, ci legionari au fost agatati \u00een c\u00e2rlige\u201c (op. cit., p. 103).
\nIata ce spune Mircea Nicolau despre pogromul din 1941 de la Iasi, stimulat de \u00eentrebarea lui Gabriel Stanescu (\u201eApropo, la Iasi a existat cu adevarat \u00een anii \u201841 un pogrom \u00eendreptat \u00eempotriva populatiei evreiesti despre care vorbeste Elie Wiesel?\u201c):
\n\u201eInformatiile mele \u00een legatura cu pogromul de la Iasi \u2013 si mentionez ca ma aflam \u00een \u00eenchisoare \u2013 sunt urmatoarele: pe c\u00e2nd trupele germane traversau orasul, elemente comuniste, ascunse \u00een podurile caselor de pe Strada Stefan cel Mare au tras focuri de arma asupra lor. Fac\u00e2ndu-se cercetari asupra locurilor de unde erau atacati, trupele germane au trecut la represalii, ucig\u00e2nd oamenii gasiti acolo. (\u2026) Pentru ca elementele comuniste erau solidare cu o parte din populatia evreiasca, aceasta a fost eliminata. (\u2026) Precizez ca nu legionarii au fost implicati \u00een acest pogrom\u201c (op. cit., p. 75, subl. autorului).<\/p>\n

Sorin Lavric semneaza un exercitiu de admiratie si \u00een nr. 49-50\/ 2010 din \u201eRom\u00e2nia literara\u201c, revista al carei colaborator saptam\u00e2nal este, de data aceasta \u00een cadrul unei anchete numite chiar \u201eExercitiu de admiratie\u201c. Dl Lavric \u00eesi exprim\u00e3 admiratia (si) pentru Gabriel Liiceanu: \u201eOmul sub fascinatia caruia mi-am petrecut tineretea a fost Gabriel Liiceanu. Prima oara c\u00e2nd l-am \u00eent\u00e2lnit (pe culoarul Facultatii de Drept, \u00een 1990), am fost at\u00e2t de emotionat, \u00eenc\u00e2t, \u00eentinz\u00e2ndu-i o carte pentru autograf, am simtit cum m\u00e2inile \u00eemi tremurau la propriu. Pentru generatia celor care au facut filozofie imediat dupa \u201889, Gabriel Liiceanu a fost simbolul initierii \u00een arcanele speculatiei\u201c.
\n\u00cen acelasi numar din \u201eRom\u00e2nia literara\u201c dl Liiceanu se bucura si de atentia lui Nicolae Manolescu, care \u00eel cearta ca s-a solidarizat cu Eugenia Voda, \u00een a carei emisiune TV Ion Cristoiu a laudat puritatea morala a lui Zelea-Codreanu. \u201eMa asteptam la mai multa logica din partea prietenului meu Gabriel Liiceanu\u201c, marturiseste dl Manolescu, care crede totusi ca filozoful care a ratat ocazia de a tacea nu a vazut emisiunea cu pricina (\u00een Bucuresti receptia postului TVR1 fiind ceva mai precara dec\u00e2t la Paris). \u201eGabriel, te rog, recunoaste ca n-ai vazut-o!\u201c, se roaga Nicolae Manolescu.
\nCu un numar \u00eenainte, adica \u00een numarul 48 din \u201eRom\u00e2nia literara\u201c, autorul trilogiei \u201eArca lui Noe\u201c declarase, pe acelasi subiect,\u00a0 ca Ion Cristoiu \u201enu e\u00a0 scriitor\u201c (desi, conform unor revelari publicate prompt de Stefan Agopian \u00een \u201eAcademia Catavencu\u201c, Ion Cristoiu fusese primit\u00a0 relativ recent \u00een Uniunea Scriitorilor, peste r\u00e2nd, la recomandarea expresa a presedintelui acestei institutii, nimeni altul dec\u00e2t dl Manolescu).
\nEste cu totul ciudat \u00eensa de ce dl Manolescu nu-i permite dlui Liiceanu sa ia apararea Eugeniei Voda, \u00een virtutea aceleiasi libertati de opinie invocate de dl Manolescu \u00een 1998, c\u00e2nd i-a luat apararea negationistului Roger Garaudy (isprava consemnata si \u00een \u201eRaportul Final\u201c al Comisiei Wiesel, la pag. 368 si 382-383 \u2013 am \u00een vedere, fireste, editia de la Polirom).<\/p>\n

Tot \u00een legatura cu Elie Wiesel si cu afirmatiile sale absurde se pronunta Alex Stefanescu, care, \u00een cadrul acelorasi \u201eexercitii de admiratie\u201c din \u201eRom\u00e2nia literara\u201c pomenite mai \u00eenainte, povesteste o \u00eent\u00e2mplare cu t\u00e2lc av\u00e2nd-o ca personaj pe Domnita Stefanescu, sotia distinsului critic literar si obiectul exercitiului de admiratie rezolvat de acesta:
\n\u201eUn moment de maxima admiratie fata de ea sDomnitat l-am trait \u00een urma cu c\u00e2tiva ani, la lansarea unui nou volum din \u00abDictionarul victimelor comunismului\u00bb, editat cu sacrificii de Domnita. Cu o zi \u00eenainte, Elie Wiesel, care tocmai facuse impolitetea ca, aflat la Sighet, sa refuze sa viziteze Memorialul Victimelor Comunismului si al rezistentei, i-a culpabilizat \u00eenca o data pe rom\u00e2ni (omit\u00e2nd sa depl\u00e2nga si tragedia pe care au trait-o ei \u00eensisi, \u00een timpul comunismului): \u00abRom\u00e2nii sa nu uite: au ucis, au ucis, au ucis\u00bb.<\/p>\n

\u00cen fata a sute de oameni veniti la lansare, Domnita a spus \u00een replica:
\n\u2013 Elie Wiesel sa nu uite: rom\u00e2nii au fost ucisi, au fost ucisi, au fost ucisi!\u201c.<\/p>\n

\u00centr-adevar; e suficient sa ne g\u00e2ndim la legionarii agatati \u00een c\u00e2rlige, la Abator.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

\u00cen \u201eConvorbiri literare\u201c, nr. 11\/ 2010, Sorin Lavric aduce un emotionant omagiu legionarului Mircea Nicolau, a carui cunostinta i-a inspirat nu putine pagini din cartea despre \u201eNoica si Miscarea Legionara\u201c \u2013 influenta care l-a determinat pe Nicador Zelea-Codreanu, nepot de frate al \u201eCapitanului\u201c, sa constate cu tristete prezenta unui deviationism \u201esimist\u201c \u00een cartea d-lui Lavric… Cite\u0219te mai mult »Sotron cu legionari<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[17],"tags":[4484,4483,2461,735,4482,124,1381],"class_list":["post-5984","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-ideilor","tag-cuvantul-legionar","tag-noica-si-miscarea-legionara","tag-romania-literara","tag-gabriel-liiceanu","tag-mircea-nicolau","tag-nicolae-manolescu","tag-sorin-lavric"],"views":5537,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/5984","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=5984"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/5984\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=5984"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=5984"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=5984"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}