Cum am mai spus, \u00een ciuda realitatii ca batr\u00e2nii stau la cozi mai rau ca \u00een ultimii ani ai Ceausestilor (acum chiar si pentru numai doua p\u00e2ini \u2013 ceea ce nu se \u00eent\u00e2mpla atunci), \u00een decembrie rom\u00e2nii petrec traditional. Se declanseaza macelul porcilor, dar se organizeaza si felurite bilanturi petrecarete. Cu \u00eencununari care, de cele mai multe ori, sfideaza realitatea. Fireste, nici fotbalul nu putea sa nu participe la aceste veritabile saturnalii devansate. Se fac, reamintesc, clasamente de tot felul. Declansate de publicatii al caror numar n-a scazut deloc, chiar daca-i criza, ba din contra, de cluburi sau de forurile conducatoare. Si eu, poate ca si altii, care am ajuns la capacitatea de a evita politicos participarea la kitsch-uri, \u00eencercam sa stam de-o parte. Dar nu-i usor, mai ales din pricina acestei terori a civilizatiei de azi, telefonul mobil. Te trezesti sunat cu obstinatie, invitat la fel de fel de nebunii ce nu dau pace spiritului, prea de multe ori necreator, al sefilor de departamente, care au ales sa-si duca traiul prin nemestesugirea vorbelor, si nu din realizarea unor fapte materiale. \u00cenainte de 1990, se initiau mult mai putine ierarhii de sf\u00e2rsit de an. Erau \u00eensa asteptate si respectate, iar premierile se faceau cu un bun-gust net superior celui de azi. Cu fast adevarat si chiar cu o consistenta simbolica a trofeelor, pe care-ti facea placere sa ti le asezi \u00een casa. Astfel, multi ani, trofeul celui mai bun fotbalist al anului, se decerna \u00eentr-un spectacol la \u201eSala Palatului\u201c, plina, si la care participau cei mai \u00een voga artisti ai momentului. Sa nu mai spun ca distinctiile ce se acordau, sculpturi sau cupe de cristal, ar fi facut astazi senzatie la cele mai renumite case de licitatie din capitala. Am dovezi incontestabile de acest fel acasa si ma cutremur g\u00e2ndind la ce-am fost si ce-am ajuns. Dar \u00eemi si revin destul de repede, reamintindu-mi versurile asupra efemerei noastre existente ale poetului Vergiliu: \u201eFugit irreparabile tempus\u201c! Totusi, \u00een ciuda confuziei ce planeaza la premiile oferite de \u201eLiga Profesionista de Fotbal\u201c, am putut sa constat ca emotionalul, care mai mereu ne dar\u00e2ma, dar ne si da forta de a rezista, a fost o idee binecuv\u00e2ntata. Pentru ca, presedintele Ligii, un adept al pacificarilor extreme, a avut o initiativa de pionerat \u00een fotbalul nostru, \u00een astfel de prilejuiri, demna de toata lauda, invit\u00e2nd pe cei ce-au mai ramas din ultimele trei generatii ale fotbalului nostru modern: antrenori, conducatori, medici (veteranul Taus, cu aproape cincizeci de ani pe banca Brasovului) si jucatori de exceptie, modele dupa care eu jinduiam \u00een copilaria mea fotbalistica. Mai mult dec\u00e2t at\u00e2t, a facut chiar gesturi financiare. Nu puteau fi dec\u00e2t… simple gesturi, la preturile halucinante ale societatii de acum. Dar faptul \u00een sine merita aplaudat.
\nCel mai emotionant aspect a fost \u00eensa acela ca, prezenta acestor monstri sacri ai jocului nostru, \u00eeti aducea \u00een fata ochilor mintii scene de neuitat. Detenta lui \u201eTop\u201c Voinescu, la \u00eencalzire, care atingea cu v\u00e2rful bocancului bara transversala a portilor; tehnica lui impecabila si justetea aprecierilor incontestabile asupra dilemelor ce fram\u00e2nta cazuistica curioasa a tribunei sau a unor ziaristi. Apoi, fairplay-ul fundasului de fier al \u201eUniversitatii Cluj\u201c, Remus C\u00e2mpeanu care, \u00eenca pe atunci, arunca out-ul, din preajma careurilor adverse, cu ambele m\u00e2ini (nu ca Lacatus, cu una singura!), ca un veritabil jucator britanic de banda. A fost prezent si unul dintre fratii Munteanu, din vremea marii echipe construita de conducatorul Ulrich, \u00eempreuna cu antrenorii Ilie Oana si Cernaianu. Despre acesti frati se spunea ca se schimbau \u00eentre ei la pauza, fara sa se prinda nici macar sefii vestiarului din legendarul stadion al \u201ePetrolului\u201c\u2026
\nA mai trecut prin fata noastra si umbra lui Vasile Suciu, portarul lui \u201eAriesul Turda\u201c, ce suprindea prin anii ’60 c\u00e2stig\u00e2nd \u201eCupa Rom\u00e2niei\u201c cu necunoscuta si neasteptata echipa de \u201eB\u201c, \u201eAriesul Turda\u201c. Iar, mai apoi, a aparat cu siguranta, buturile singurei echipe reprezentative \u2013 aceea de juniori \u2013 care a c\u00e2stigat un titlu continental, \u00een 1962, pe \u201e23 August\u201c.
\nBine\u00eenteles ca au fost si multi absenti, colegi de generatie cu P\u00e2rcalab si Fratila, buni de gura, dar si creatori de fapte minunate pe teren. \u00cen frunte cu Nelu Nunweiller, retras la tara, la Albota, si prins \u00een zapezile, parca, de altadata. Atunci c\u00e2nd vorbesti de Dinamo trebuie, obligatoriu, sa recunosti ca el conducea reduta inexpugnabila, care a adus at\u00e2tea trofee dupa anii ’60. As fi vrut sa-l vad si pe colegul meu de la debutul \u00een nationala, Bebe Barbu, de la \u201eF.C. Argesul\u201c lui Puiu Rapaport, Misu Gaiseanu si Florin Halagian. Si el, poate, blocat de timp sau de vremuri. Au mai fost si multi altii, pilduitori prin prezenta, dar si prea multi absenti, prin implacabilul trecerii \u00een vesnicie. C\u00e2teva clipe a scaparat pe l\u00e2nga noi si inegalabilul condei al lui nea \u201eJohnny\u201c Cupen. Mai talentat, cu siguranta (risc ce mi-l asum) \u00een metafora si adevar, \u00een scris fotbalistic, dec\u00e2t at\u00e2t de des amintitul, chiar si acum, Ioan Chirila. Om retras \u00een precautia oricum plina de arabescuri literare si pentru ca \u201efluierase\u201c \u00een iadul (nu biserica!) anilor ’50\u2026 Frica intr\u00e2ndu-i apoi \u00een comportamentul cotidian, ca o retragere dintr-o lume deceptionanta.
\nPoate tocmai de aceea stihurile lui Vergiliu, de care aminteam, ar fi trebuit sa fie asezate pe frontispiciul acestei serbari. Sau una dintre expresiile rostite de cur\u00e2nd de prietenul meu, ziaristul Dan Dumitrescu: \u201eMurim at\u00e2t de des si ne nastem din ce \u00een ce mai rar\u201c. \u00cemi permit sa-l completez, reamintind cum sunt laureatii tineri din fotbalul de acum: multi jucatori, dar… din ce \u00een ce mai putini fotbalisti. Ca sa nu mai amintesc si de caractere… At\u00e2t de \u00eendoielnice si atrase sa apara, majoritatea dintre ele, mai mult \u00een paginile presei monden-obscene, care ne-a napadit, intoxic\u00e2ndu-ne g\u00e2ndurile si comportamentul. Astfel, pasul \u00een derizoriu este deja facut.
\nAr mai fi o reflectie ce merita mentionata \u00een legatura cu periplul generatiilor la care am asistat. Fotbalul, jocul \u00een sine, este ca viata. Ataci, te aperi, \u00eencerci sa clatini adversarul prin stratageme surprinzatoare tactice, pasezi si esti pasat. Si \u00eencerci sa treci peste toate, \u00eenvingator, chiar falnic. Atunci c\u00e2nd poti. Totul se ia, \u00een acest joc, mereu de la \u00eenceput, ca \u00eentr-un ciclu inevitabil. Daca poti sa te pastrezi, \u00eenvins sau \u00eenvingator, falnic si neatins de mizeriile vietii de acum, jos palaria!
\n\u201eLa Multi Ani cu sanatate!\u201c, iubiti si pretuiti cititori, partasi ai visului meu de a ajunge la o normalitate onorabila\u2026<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
Cum am mai spus, \u00een ciuda realitatii ca batr\u00e2nii stau la cozi mai rau ca \u00een ultimii ani ai Ceausestilor (acum chiar si pentru numai doua p\u00e2ini \u2013 ceea ce nu se \u00eent\u00e2mpla atunci), \u00een decembrie rom\u00e2nii petrec traditional. Se declanseaza macelul porcilor, dar se organizeaza si felurite bilanturi petrecarete. Cu \u00eencununari care, de cele… Cite\u0219te mai mult »\u201eFugit irreparabile tempus\u201c!<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[1],"tags":[4479,2538,3487],"class_list":["post-5973","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-mozaic","tag-liga-profesionista-de-fotbal","tag-cornel-dinu","tag-fotbalul-romanesc"],"views":4300,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/5973","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=5973"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/5973\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=5973"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=5973"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=5973"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}