{"id":5950,"date":"2011-01-13T11:48:22","date_gmt":"2011-01-13T09:48:22","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=5950"},"modified":"2011-01-13T11:52:51","modified_gmt":"2011-01-13T09:52:51","slug":"muzeul-ca-inima","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/muzeul-ca-inima\/","title":{"rendered":"Muzeul ca inima"},"content":{"rendered":"

Vizitatorii marilor orase europene si americane nu au cum sa nu observe ca, adeseori, centrele istorice sunt ocupate nu doar de sedii de banci, mari magazine de lux si biserici, dar si de muzee \u2013 care par sa se extinda pe suprafete din ce \u00een ce mai mari, la concurenta cu spatiile comerciale, dar si depasind, ca \u00eentindere, zonele ocupate de alte tipuri de institutii culturale. Prin chiar specificul lor divers, muzeele se deosebesc de orice alte tipuri de locasuri de cultura. Asezarea a patru-cinci biblioteci una l\u00e2nga alta ar fi un nonsens. Alaturarea a\u00a0 patru-cinci muzee, nu. Doar teatrele si, uneori, cinematografele se aseamana cu muzeele, din acest punct de vedere. <\/strong><\/em>
\nDaca \u00een capitala Ungariei, de exemplu, pe \u00eenaltimile Budei se afla doar doua muzee, iar \u00een cartierele pragheze Hradcany si Mal\u00e1 Strana, la un loc, maximum trei, Viena deja beneficiaza de un adevarat \u201ecartier\u201c al muzeelor, MuseumsQuartier, \u00een care alaturi de cele patru muzee functioneaza un real focar de cultura t\u00e2nara, vibranta, un spatiu destinat artelor spectacolului si recreerii deopotriva. Berlinul are \u00een jurul celebrei Museumsinsel, cu ale sale cinci muzee (Alte Nationalgalerie, Altes Museum, Neues Museum, Bode Museum si Pergamon), cunoscute \u00een \u00eentreaga lume, o densa retea de alte muzee mai mici pe Unter den Linden si \u00een \u00eemprejurimi. Manhattan-ul are pe Fifth Avenue desfasurata faimoasa \u201emila a muzeelor\u201c unde, \u00eentre strazile 82 si 104, se afla nu mai putin de noua muzee \u00eentre care, bine\u00eenteles, Guggenheim si Metropolitan. Din cele douazeci de muzee care sunt subordonate prestigioasei Smithsonian Institution, nu mai putin de unsprezece sunt concentrate de-a lungul lui National Mall din Washington D.C. Si, evident, exemplele ar putea continua cu Parisul, Londra, Roma, Venetia, Milano s.a.m.d.
\n\u00cen toate aceste orase, aglomerarea muzeelor pe spatii mici constituie, \u00een ultima instanta, o sursa de dezvoltare. Acumularea unor resurse culturale pretioase atrage de la sine oameni gata sa investeasca banii pe care \u00eei au, multi sau putini, \u00een cunostinte culturale, dar si \u00een bunuri comerciale, mai mult sau mai putin scumpe. De regula, magazinele din jurul muzeelor nu sunt dintre cele mai ieftine, asa cum nu sunt nici restaurantele sau orice alte servicii aflate prin preajma. Centrul cultural al unei localitati \u00eenseamna taxe mai mari pentru orice proprietati, de la imobile de lux la panouri publicitare, de la locuri de parcare la magazine de suveniruri. Marile muzee atrag, precum un magnet, orice afacere.
\nCompar\u00e2nd stralucirea marilor muzee europene si americane, sigur ca trebuie sa recunoastem ca nu putem intra \u00een competitie cu ele. Nimeni nu va veni, vreodata, sa descopere Luvrul la Bucuresti. Dar asta nu \u00eenseamna ca trebuie sa descurajam. Oamenii \u00eenteleg ca fiecare loc are specificul sau. Nu se asteapta sa vada cele mai mari si mai bogate si mai bine \u00eentretinute muzee din lume \u00een Rom\u00e2nia. Vor veni totusi sa vada ceea ce este specific noua, ceea ce ne defineste \u00een bine si \u00een rau. Ne vor critica, poate, pentru unele lucruri si ne vor admira, poate, pentru altele. Dar vor fi interesati sa ne cunoasca. Si pentru ca tot exista aceasta oportunitate, ar fi normal si de dorit ca edilii sa profite de ea si sa \u00eencerce sa construiasca \u00een jurul acestor puncte de interes firesti, care sunt muzeele, tot ceea ce poate \u00eensemna augmentarea puterii de atractie a acestora prin mai multe mijloace.
\nPe de o parte, ar fi nevoie ca \u00een jurul muzeelor sa se creeze largi spatii de acces pietonal, \u00een care oamenii sa se plimbe liber, fara stress, dupa ce si-au parcat autoturismele \u00een mari parcari subterane. Pe de alta parte, comertul, de la cel de lux la cel de suveniruri, trebuie \u00eencurajat sa se dezvolte \u00een jurul muzeelor, la un loc cu orice alte posibilitati de loisir, de la restaurante si scene pentru spectacole \u00een aer liber p\u00e2na la gradini si locuri de joaca pentru copii.
\nDesigur, nu este usor de realizat asa ceva, \u00eentr-un oras asa cum este Bucuresti. Totusi, nu este imposibil ca starea actuala de lucruri sa se \u00eembunatateasca. Exista si \u00een Capitala noastra o axa a muzeelor. Aceasta pleaca de la Aeroportul Baneasa, unde se afla (si sper ca se va mai afla acolo, multa vreme, \u00een pofida dorintei unor investitori cu bune relatii \u00een Guvern de a matura muzeul de pe fata pam\u00e2ntului) Muzeul Aviatiei, trec\u00e2nd pe la muzeele Minovici, pe la Muzeul Satului, Muzeul Taranului, Muzeul de Geologie, Muzeul Antipa si, mai departe, pe Calea Victoriei, pe la Muzeul Enescu, Muzeul Colectiilor, Muzeul de Arta si Muzeul de Istorie. Pe parcursul acestui traseu, \u00een jur, se mai afla si alte muzee si case memoriale, de la Zambaccian, p\u00e2na la Muzeul Municipiului. Aceasta axa ar putea fi pusa \u00een valoare, cu conditia ca toate autoritatile care administreaza muzeele \u00een cauza, de la Ministerul Apararii, cel al Educatiei si cel al Culturii, p\u00e2na la Academie si Municipalitate, sa \u00eenteleaga care este interesul comun si sa stabileasca un fel de master plan de dezvoltare a muzeelor. Este nevoie nu doar de o signalistica aparte si de o corelare a programelor, de o sincronizare a proiectelor culturale, astfel \u00eenc\u00e2t publicul sa nu fie nevoit sa aleaga \u00eentre doua manifestari care se adreseaza exact aceluiasi segment, si nu doar de ajungerea la un stadiu de complementaritate a proiectelor culturale. Este nevoie de o implicare a Consiliului General si a consiliilor de sector, pentru ca investitiile realizate de acum \u00eenainte sa aiba \u00een vedere punerea \u00een valoare a acestor muzee, adevarate generatoare de prosperitate pentru comunitatile din jurul lor.
\nAm sa dau un exemplu de ceea ce s-ar putea face doar \u00eentr-un singur loc din acest traseu, si anume, \u00een zona Pietei Victoriei. Acesta este un spatiu \u00een care principalul pol de interes, pentru publicul larg, nu este sediul Guvernului, asa dupa cum poate si-ar mai imagina unii dintre salariatii de acolo, ci ansamblul celor trei muzee: Muzeul National de Istorie Naturala \u201eGrigore Antipa\u201c, Muzeul National al Taranului Rom\u00e2n si Muzeul National de Geologie. De altfel, directorii celor trei muzee au \u00eenteles care este interesul lor comun si de vreun deceniu \u00eencoace au imaginat diverse proiecte comune (prea putine, p\u00e2na acum, dar este limpede ca lucrurile vor evolua spre bine). Dar este nevoie de mai mult dec\u00e2t at\u00e2t. Zona nu beneficiaza, de fapt, de nici o parcare adecvata. De fiecare data c\u00e2nd sunt zile de t\u00e2rg, de exemplu, la Muzeul Taranului sau la cel de Geologie sau cu ocazia Noptii Muzeelor sau a Zilei Muzeelor (ambele manifestari au loc la mijlocul lunii mai), pentru orice vizitator gasirea unui loc de parcare este un cosmar. Nu oricine doreste sau poate sa foloseasca transportul \u00een comun si atunci, uneori, unii dintre vizitatori renunta sa mai vina la muzee dec\u00e2t sa piarda un sfert de ora \u00een cautarea unui loc de parcare si sa fie nevoiti sa mituiasca paznicii de la firmele din jur pentru a-si parca autoturismul. O asemenea parcare s-ar putea construi \u00een subteranul Pietei. Tot pe acolo ar putea circula, eventual, automobilele pentru a transforma Piata Victoriei \u00eentr-o uriasa zona pietonala. Accesul \u00een cele trei muzee s-ar putea face at\u00e2t de la suprafata, c\u00e2t si din subteran, unde s-ar putea amenaja mai multe spatii de primire pentru cele trei muzee, administrate \u00een comun. Chiar daca administrarea spatiilor dintre muzee ar ram\u00e2ne \u00een sarcina actualilor proprietari (Primaria sectorului 1, pe de o parte, si cele trei muzee, pe de alta parte), principalii beneficiari ai administrarii acestora ar trebui sa fie chiar muzeele. \u00cen jurul acestora, ar putea \u00eenflori mai multe activitati dedicate divertismentului. Toata lumea ar avea de c\u00e2stigat: publicul, comerciantii, administratia publica si, bine\u00eenteles, muzeele. Dar asta, numai daca se va \u00eentelege ca \u00een tot acest proiect trebuie sa se porneasca de la muzee, ca de la o inima care pompeaza s\u00e2ngele vital \u00een \u00eentregul tesut urban.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Vizitatorii marilor orase europene si americane nu au cum sa nu observe ca, adeseori, centrele istorice sunt ocupate nu doar de sedii de banci, mari magazine de lux si biserici, dar si de muzee \u2013 care par sa se extinda pe suprafete din ce \u00een ce mai mari, la concurenta cu spatiile comerciale, dar si… Cite\u0219te mai mult »Muzeul ca inima<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[1],"tags":[],"class_list":["post-5950","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-mozaic"],"views":1599,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/5950","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=5950"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/5950\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=5950"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=5950"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=5950"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}