{"id":5946,"date":"2011-01-13T11:45:35","date_gmt":"2011-01-13T09:45:35","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=5946"},"modified":"2011-01-13T11:46:55","modified_gmt":"2011-01-13T09:46:55","slug":"balciul-lumii-lui-caragiale-si-nu-numai-al-ei","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/balciul-lumii-lui-caragiale-si-nu-numai-al-ei\/","title":{"rendered":"Balciul lumii lui Caragiale,  si nu numai al ei&#8230;"},"content":{"rendered":"<p><strong>Lumea aceasta se aseamana cu un vast b\u00e2lci \u00een care totul e improvizat, totul trecator, nimic \u00eenfiintat de-a binelea, nimic durabil.<br \/>\n<\/strong><em><strong>(I. L. Caragiale)<\/strong><br \/>\n<\/em><\/p>\n<p><em><strong>Teatrul National a iesit \u00een strada, odata cu inaugurarea grupului statuar \u201eCaragialiana\u201c, realizat de sculptorul Ioan Bolborea. Si va ram\u00e2ne \u00een strada, \u00een lumea at\u00e2t de actuala a lui Conu Iancu, pentru ca monumentul de for public este turnat \u00een bronz, astfel vesnicind efemerul spectacol teatral. Este lumea personajelor nemuritoare, personae, necontenit \u00een miscare, dialog\u00e2nd fiecare cu toti ceilalti, este lumea fara masca a caraghiozl\u00e2curilor\u00a0 trecute si (din pacate!), at\u00e2t de actuale.<\/strong><\/em><br \/>\nCadrul paralelipipedic \u00eenchipuie o caruta cu coviltir, garnisita cu tampoane de vagoane si biele uriesesti, pentru ca lumea lui Caragiale traieste \u00een gari provinciale, \u00een berarii aflate-n strada, pe caldura mare, iar seara la \u201eIunion\u201c; lumea lui Caragiale petrece \u00een carnavaluri histrionice mult mai vii dec\u00e2t balurile de cristal postdecembriste, \u00een campanii electorale cu scrisori pierdute (sau biletele galbene contemporane), cu farfurizi autentici, nu iliescieni de ieri; \u00een \u201elinistea\u201c casei lui conu Leonida se naste reactiunea si din ascunzisurile noptii furtunoase apare eternul amorez \u00eengenunchind \u00een fata lui \u201eangel radios\u201c.<br \/>\n\u201eMasinaria\u201c suprarealista izvor\u00e2ta metaforic din\u00a0 caruta cu actori \u00eesi dezvaluie structura: barele \u00eenchipuind podeaua \/ scena \/ locul sunt colorate \u00een rosu permanent; anticariile din recuzita sunt subliniate prin cromatizarea \u00een auriu; ici si colo pete cromatice de albastru stins, \u00een ansamblul culorii bronzului patinat. Suprafetele vibrate plastic prin suprapuneri capteaza lumina \u00een mod diferentiat si \u00eesi schimba aparenta \u00een functie de traiectoria soarelui.<br \/>\nDesi adunate sub acelasi cort \/ tren \/ caruta deschise, personajele nu se \u00eenghesuie, ci se misca lejer, fiecare \u00eesi recita partitura proprie, iar dialogul \u00een grup se creeaza coerent prin limbajul gesticulatiei, post\u00farii, \u00eenclinarii corpurilor ori sugerarii mersului. M\u00e2inile sunt mereu supradimensionate si extrem de sugestive prin alungire, flexibilitate, directie imprimata si corespondente.<br \/>\nComicul \u00een stare pura, jocul teatral, chipurile actorilor maestri si-au pus amprenta pe deformarile plastice ale siluetelor turnate \u00een bronz de Bolborea. O lume zgomotoasa, nuda, h\u00e2tra, ilara, snoaba, superficiala, \u00eempestritata si (vai!) at\u00e2t de familiara noua, cei de acum.<br \/>\nSculptorul l-a distantat pe Conu Iancu de lumea de el creata, \u00eenchipuindu-l savur\u00e2ndu-si lucrarea \u00een solitudine si amaraciune, retrag\u00e2ndu-se \u00een exil dupa ce le-a dat rom\u00e2nilor TEATRUL pe masura. (C\u00e2ti mai stiu ca, odata cu directoratul de un an al lui Caragiale la Teatrul National \u2013 aflat atunci pe Calea Victoriei, pe locul evocat arhitectonic \u00een vremurile noastre, ca o recuperare a teatrului distrus la bombardamentul din 1944 \u2013 au fost stinse luminile \u00een stal si loji pe durata reprezentatiei, astfel \u00eenc\u00e2t principala preocupare a publicului sa devina participarea la jocul actoricesc, si nu schimbul de mondenitati si cochetarii.)<br \/>\nRecunoastem interpretarile celebre ale scenei si filmului din ultimele decenii, recunoastem tipurile caragialesti din comediile jucate ori momentele si schitele ecranizate; vesmintele de epoca veche sau mai noua construiesc corpurile p\u00e2na la detaliu: melon\/joben\/palarie, lavaliera, cravata ori papillon, costumele barbatesti \u201emit Stock\u201c (de unde deriva prea des folositul \u00een argou \u201emisto\u201c), pantofii mai degraba inspirati de filmele lui Chaplin, rochiile cu corset si malacov, pantofii cu toc etc. Printre elementele de recuzita scenografica se numara: gramofonul cu p\u00e2lnie, trompetele, farfuria cu ceasca ei, lornionul, umbrela, tigaretul lung, havana, bastonul etc..<br \/>\nGama larga de portrete ale personajelor prea bine cunoscute este pregnant individualizata; fiecare chip are expresia sintetica a tipului creat de Caragiale prin dialog; talentul lui Bolborea a conferit miscare libera interpretilor \u00eenchipuiti cu duiosie; sculptorul a reusit sa faca bronzul sa vorbeasca, sa trancaneasca: \u201eOcupatia cea mai rasp\u00e2ndita \u00een lumea lui Caragiale e statul de vorba. Au, n-au treaba, acesti oameni abia asteapta un prilej ori un pretext sa-nceapa o discutiune&#8230; De fapt, treaba lor nici nu este alta. Vorbitul este chiar viata lor\u201c, cum spune Mircea Iorgulescu \u00een \u201eMarea trancaneala\u201c.\u00a0 Cei doi domnul Goe suspendati trimit la excesul de rasfat al clasei suficiente siesi doar prin bunastare materiala provinciala (din nou, un mesaj teribil de actual, aluziv la beizadelele \u201edes nouveaux riches\u201c de azi&#8230;) Unitatea ansamblului este data si de umor, compasiune, retraire a momentelor evocate. Parol !<br \/>\nMiticismul \u2013 componenta tragi-comica a culturii veacului al XIX-lea, veac definit dihotomic de oscilarea \u00eentre lirismul eminescian si comicul caragialian \u2013 miticismul de ieri si de azi ne sare \u00een ochi prin monumentalitatea si plasticitatea grupului creat ad-hoc.<br \/>\nConditia sociala a personajelor de acu\u2019 150 de ani aseamana, din nou, vremurile trecute cu cele prezente: parvenitismul, eludarea treptelor educatiei si scolii, incultura, rasfatul adult si adulterin, cheful, moftul rom\u00e2n, \u201edescurcareala\u201c indivizilor proveniti de jos, din mahalaua urbana, aroganta proaspat urcatilor \u00een ierarhia sociala, financiara si implicit politica \u2013 ne fac sa ne-ntrebam \u00een ce zile traim acum (a urcat periferia \u00een parlament? dar numararea voturilor din 4 \u00een 4 ani? b\u00e2tele batausilor tocmiti si aburiti de alcool au fost \u00eenlocuite cu autobuze cu votanti? dar\u00a0 marea vorbareala din presa scrisa si audiovizuala?)<br \/>\nLudicul pur, marea demascare, perenitatea superficialitatii si imposturii rom\u00e2nesti au capatat un nume (parafraz\u00e2nd marinsorescian): Caruta cu paiate a lui Bolborea. O floare pentru conu Iancu, din tata grec constantinopolitan si mama grecoaica de Brasov, pictor dramatic al conditiei rom\u00e2nesti \u00een vremuri tulburi; o floare \u00een buzunarul de la piept, pentru ca ne-a dat teatrul nostru cel de toate zilele, de la Cotroceni si p\u00e2na-n strada televiziunilor g\u00e2lcevei publice.<br \/>\nPersonajele chemate la rampa de autorul grupului statuar \u00eesi traiesc \u00een continuare dramele pasionale, plictisul, amaraciunea, vanitatea. Ele ne apar cu replicile \u00eencremenite, replici care au fost preluate de limbajul cotidian. Mereu invocata actualitate a lumii lui Caragiale ram\u00e2ne, de acum \u00eenainte, \u00een fata ochilor nostri, \u00een punctul fierbinte al capitalei, la kilometrul zero al libertatii. Arcul \u00een timp istoric \u00eendeamna oare la reflectie asupra starii morale a natiunii? (&#8230; e proasta,&#8230; ma-ntelegi,&#8230; monser&#8230;)<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"<p>Lumea aceasta se aseamana cu un vast b\u00e2lci \u00een care totul e improvizat, totul trecator, nimic \u00eenfiintat de-a binelea, nimic durabil. (I. L. Caragiale) Teatrul National a iesit \u00een strada, odata cu inaugurarea grupului statuar \u201eCaragialiana\u201c, realizat de sculptorul Ioan Bolborea. Si va ram\u00e2ne \u00een strada, \u00een lumea at\u00e2t de actuala a lui Conu Iancu,&hellip;&nbsp;<a href=\"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/balciul-lumii-lui-caragiale-si-nu-numai-al-ei\/\" rel=\"bookmark\">Cite\u0219te mai mult &raquo;<span class=\"screen-reader-text\">Balciul lumii lui Caragiale,  si nu numai al ei&#8230;<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[66],"tags":[4462,4461,3101],"class_list":["post-5946","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-arte-media","tag-personajele-lui-caragiale","tag-spectacol-de-strada","tag-teatrul-national"],"views":2501,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/5946","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=5946"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/5946\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=5946"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=5946"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=5946"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}