{"id":5931,"date":"2011-01-13T11:11:41","date_gmt":"2011-01-13T09:11:41","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=5931"},"modified":"2011-01-13T11:12:03","modified_gmt":"2011-01-13T09:12:03","slug":"cui-i-e-frica-de-decembrie-89","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/cui-i-e-frica-de-decembrie-89\/","title":{"rendered":"Cui i-e frica de Decembrie &#8217;89?"},"content":{"rendered":"<blockquote><p><strong>Bogdan Suceava, <em>Noaptea c\u00e2nd cineva a murit pentru tine,<\/em> Polirom, Iasi, 304 p<\/strong><\/p><\/blockquote>\n<p><em><strong><br \/>\n<\/strong><\/em><\/p>\n<p><em><strong> <\/strong><\/em><\/p>\n<p><em><strong>Nu ca ar fi neaparat obligatoriu, \u00eensa e destul de greu de \u00eenteles de ce scriitorii rom\u00e2ni din ultimele doua decenii n-au prea fost atrasi de transpunerea \u00een fictiune a Revolutiei din &#8217;89. Daca avem destule romane ale tranzitiei, at\u00e2t \u00een cheie realista, c\u00e2t si \u00een nota ludic-fantastica, \u00een schimb, climaxul emotional al istoriei recente lipseste aproape cu desav\u00e2rsire din imaginarul prozei de azi. Ce-i drept, la o adica se pot gasi si explicatii, de la cele de ordin psihologic p\u00e2na la ratiuni de arta poetica: pe l\u00e2nga sentimentul legitim ca realitatea bate \u00een acest caz fictiunea si ca o emotie\u00a0 at\u00e2t de intensa \u2013 deopotriva colectiva si individuala \u2013 e aproape imposibil de recreat \u00een laborator, probabil ca decisiva a fost reticenta fata de modelul grandilocvent-eroic impus, vr\u00e2nd-nevr\u00e2nd, de o asemenea tematica. E posibil ca scriitorii actuali sa ocoleasca subiectul Revolutiei propriu-zise \u00een masura \u00een care se tem de literatura proasta la care el s-ar preta. <\/strong><\/em><\/p>\n<p>Fara un control sever al tonalitatii, literatura de aventuri si\/sau melodramatica \u00eencolteste subiectul din toate unghiurile. Dintre putinele exceptii ale ultimilor ani, trebuie amintite macar doua, la fel de simbolice, \u00eensa opuse ca tehnica. \u00cen ultimul volum din \u201eOrbitor\u201c, lentilele caricaturale ale lui Mircea Cartarescu transforma Revolutia \u00eentr-o femeie gigantica, violata, pe strazile Bucurestiului, de pitici fesenisti. Din pacate \u00eensa scenariul previzibil, satira fara perdea, ironiile cu bataie scurta rastoarna alonja vizionara \u00een curat kitsch. Mai reusita e, \u00een schimb, reinterpretarea Revolutiei din romanele lui Radu Aldulescu prin binecunoscutul filtru mizerabilist si marginal: \u00een \u201eMirii nemuririi\u201c, actorii principali ai evenimentelor din Decembrie &#8217;89 sunt copiii scapati de la orfelinat \u00eentr-un acces de furie. \u00cen viziunea apocrifa a prozatorului (o mica genealogie a Raului tranzitiei), nu impulsul spre libertate sau av\u00e2ntul democratic, ci semi-salbaticia, irationalul, setea instinctiva de distrugere sunt motoarele care au condus la \u00eenlaturarea dictaturii. De observat totusi ca ambele romane surprind turnura istorica doar episodic si secundar, ca fundal de evolutie a personajelor.<br \/>\n<strong>Butaforia militara<\/strong><br \/>\n\u00cen schimb, prin ultimul sau roman, Bogdan Suceava, cunoscut cititorilor prin \u201eVenea din timpul diez\u201c drept cel mai bun specialist al mitologiilor tranzitiei \u2013 \u00een concurenta doar cu Petru Cimpoesu \u2013 face c\u00e2tiva pasi \u00eenapoi \u00een timp pentru a focaliza \u00een \u00eentregime asupra evenimentelor din &#8217;89. Cel putin \u00een punctul de pornire, \u201eNoaptea c\u00e2nd cineva a murit pentru tine\u201c e un tensionat jurnal de campanie \u00een care personajul narator \u00eenregistreaza, la firul ierbii, \u00eent\u00e2mplarile ce dau consistenta c\u00e2torva ore dintre 25 si 26 Decembrie. Departe de a \u00eenregistra, \u00eensa, sec, evenimentele, prozatorul are stiinta constructiei \u00een relief. \u00centregul efect al romanului rezida \u00een suprapunerea permanenta dintre instantaneele Revolutiei, extrem de fierbinti (cu focurile din Piata Universitatii, cu filtrele de trafic, cu baricadarile \u00een cladiri), si \u00eent\u00e2mplari petrecute cu putin timp \u00een urma, \u00een realitatea recent disparuta a unei cazarme comuniste. Le uneste perspectiva naratorului, fost militar \u00een plutonul cu termen redus, devenit acum student \u00een anul I la Matematica. Cele 300 de pagini descriu odiseea unui t\u00e2nar plecat \u00een dimineata de 25 Decembrie pentru a participa la sedinta Ligii Studentilor si deviat din drum de cursul mare al istoriei. Ritmul romanului de actiune, cu imens potential senzationalist, e \u00eencetinit de rememorarea aproape obsesiva a celor doisprezece luni de pregatire militara. \u00cen mintea t\u00e2narului revolutionar, fiecare gest actual \u00eesi gaseste ecou \u00eentr-un eveniment din trecutul apropiat. Soldatul pus acum \u00een slujba Revolutiei reactiveaza reflexe ale soldatului pregatit sa apere \u201eidealurile\u201c lumii socialiste.<br \/>\nCeea ce nu-i tocmai bine nici pentru cauza Revolutiei, nici pentru raportarea individului la ea. Caci stagiul militar din timpul comunismului, asa cum \u00eel vede Bogdan Suceava \u00een romanul sau, e, prin excelenta, un spatiu al arbitrarului si al simulacrului. Pagini remarcabile, \u00een care umorul negru se amesteca p\u00e2na la indistinctie cu absurdul si cu burlescul, scrie prozatorul despre \u201emisiunile\u201c la care sunt supusi viitorii st\u00e2lpi ai valorilor ceausiste. C\u00e2nd nu sunt obligati sa faca menajul unitatii sau sa aduca servicii personale superiorilor (antologice scenele despre curatarea zapezii cu un motor de avion, despre repetitiile pentru participarea la galeria diverselor echipe de fotbal, sau despre curatenia de la Muzeul Armei), tinerii participa la actiuni militare butaforice: se mobilizeaza \u00eempotriva unor dusmani nevazuti sau \u00eel \u201eprotejeaza\u201c pe Gorbaciov aflat \u00een vizita la Bucuresti fara arme \u00een dotare.<br \/>\n<strong>Revolutionarul fara Revolutie<\/strong><br \/>\nDe fapt, at\u00e2t de ingenios suprapune Bogdan Suceava planurile, \u00eenc\u00e2t realitatea cazarmei, activata brusc \u00een mintea t\u00e2narului student, tinde sa confiste total evenimentele din prezent. Improvizatia, non-sensul, gesturile inutile, pur propagandistice, domina asupra Revolutiei \u201ereale\u201c asa cum dominasera asupra instructiei militare de odinioara. Filtrele din centrul Bucurestiului la care participa nou constituita Liga a Studentilor (printr-o hotar\u00e2re ad hoc) nu fac dec\u00e2t sporeasca sentimentul de panica si sa amplifice haosul general. La comanda arbitrara a unui superior, personajul central \u2013 caruia nu-i aflam numele de-a lungul \u00eentregului roman \u2013 se expune pazind toata noaptea, \u00eempreuna cu doi fosti camarazi, o fereastra din cladirea Universitatii. Desi aflat \u00een inima evenimentelor, t\u00e2narul nu le poate experimenta pe propria piele: \u201eO participare tardiva la revolutie, o participare care nu \u00eenseamna nimic. N-am facut nimic zilele acestea. Doar m-am expus inutil, inutila carne de tun \u00eentr-o revolutie care s-ar fi facut foarte bine si fara mine\u201c. Astfel \u00eenc\u00e2t cronica angajarii totale se transforma, treptat, \u00een marturia imposibilitatii de a lua parte, propriu-zis, la Revolutie. Mai mult dec\u00e2t orice, \u201eNoaptea c\u00e2nd cineva a murit pentru tine\u201c e romanul deziluziei descoperite \u00een interiorul entuziasmului general. Jurnalul de campanie ce dadea tonul cartii lui Suceava cedeaza \u00een fata unui adevarat divan al Revolutiei. \u00cen mod semnificativ, scena centrala a romanului nu e slalomul t\u00e2narului prin fata gloantelor, ci garda inutila, dar periculoasa, de la Universitate, \u00een care cei trei prieteni dezbat ratiunile superioare ale evenimentelor. Daca drama centrala a personajului principal e de a \u201eparticipa\u201c la rasturnarea istorica doar din pozitia de martor, romanul de actiune devine roman de idei. Cine se \u00eenfrunta cu cine din moment ce gloantele n-au nici destinatari precisi, nici expeditori vizibili? Care sunt fortele favorabile libertatii si democratiei, de vreme ce mai marii armatei nu sunt dec\u00e2t niste politruci caraghiosi de teapa locotenentului Cojocaru, a maiorului Balcan sau a caporalului Masca, at\u00e2t de colorat caricaturizati de fostul soldat? Nici macar tipologia eroica nu mai sta \u00een picioare, caci Cristi, prietenul cel mai bun al naratorului, moare si el stupid, respect\u00e2nd ordinul unui astfel de comandant. Reflectiile cu adevarat profunde ale lui Bogdan Suceava vizeaza, \u00eensa, ideea de comunitate. Esecul participarii personajului central la Revolutie \u2013 desi se afla \u00een miezul ei fierbinte \u2013 e de regasit \u00een imposibilitatea identificarii totale cu normele unei colectivitati. \u201eBeat de ideea de a apartine\u201c, cum se exprima la un moment dat, t\u00e2narul e exclus pe r\u00e2nd at\u00e2t din grupul militarilor sau al revolutionarilor activi, c\u00e2t si din cel \u2013 mai apropiat de vocatia sa \u2013 al matematicienilor. \u00cen absenta \u201evisului comun\u201c, adeziunea \u201erevolutionarului anonim\u201c devine simplu gest de ratacire, iar eroismele lui \u2013 entuziasme adolescentine, de moment. \u201eNoaptea c\u00e2nd cineva a murit pentru tine\u201c propune, asadar, tipologia paradoxala a revolutionarului fara Revolutie.<br \/>\nPacat doar ca tipologia abstracta a romanului tinde sa puna \u00een umbra verosimilul psihologic. Preocupat de a ajunge pe scurtatura la Idee, scriitorul-matematician sare etape ale complexitatii caracterologice. Destule personaje, de la Cristi, Fata sau Tudor (cu care naratorul compune \u201ecareul de asi al noptilor boeme din cazarma\u201c), p\u00e2na la Cristina, colega misterioasa \u00eent\u00e2lnita la Universitate, sunt \u201eumbre\u201c ale personalitatii naratorului, fara psihologie proprie. \u00cen ciuda naturii meditative a personajului central, interioritatea acestuia din urma pare si ea absenta, cam tezist disputata \u00eentre aspiratia abstracta pentru matematici si impulsul spre actiunea propriu-zisa \u2013 dilema nu mai putin schematic rezolvata prim modelul matematicianului Bernhard Riemann, activ \u00een Revolutia din 1848. Cartea lui Suceava ar fi avut de c\u00e2stigat, apoi, din renuntarea la titlul absolut \u00eendoielnic, de un patetism nejustificat, oglindit \u00een subtitluri de capitole bombastic-liricoide: \u201eMostenirea lui Riemann s-a preschimbat \u00een labirint, iar timpul circular curge \u00een cadente abstracte\u201c; \u201eSeara se deschide launtric, iar timpul se \u00eentoarce \u00eenapoi cu o masura fecunda\u201c; \u201e\u00cen spatele fiecarei victorii se afla oameni care nu au dorit-o. Timpanul diagonal al noptii. Lipsa din lumea veche aprinde lumea noua. Un peisaj demn de contemplatie: apocalipsa cazuta peste saracie\u201c. Sunt convins ca toate acestea ar putea fi nuantate\/ \u00eenlaturate \u2013 fara a-i periclita valoarea \u2013 la o eventuala editie a II-a a celui mai taios si mai problematizant roman rom\u00e2nesc despre caderea comunismului.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"<p>Bogdan Suceava, Noaptea c\u00e2nd cineva a murit pentru tine, Polirom, Iasi, 304 p Nu ca ar fi neaparat obligatoriu, \u00eensa e destul de greu de \u00eenteles de ce scriitorii rom\u00e2ni din ultimele doua decenii n-au prea fost atrasi de transpunerea \u00een fictiune a Revolutiei din &#8217;89. Daca avem destule romane ale tranzitiei, at\u00e2t \u00een cheie&hellip;&nbsp;<a href=\"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/cui-i-e-frica-de-decembrie-89\/\" rel=\"bookmark\">Cite\u0219te mai mult &raquo;<span class=\"screen-reader-text\">Cui i-e frica de Decembrie &#8217;89?<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[8],"tags":[4451,4452,3859,4453],"class_list":["post-5931","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara","tag-bogdan-suceava","tag-noaptea-cand-cineva-a-murit-pentru-tine","tag-polirom","tag-revolutionarii-in-litaratura"],"views":1746,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/5931","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=5931"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/5931\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=5931"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=5931"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=5931"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}