{"id":5923,"date":"2011-01-13T10:55:12","date_gmt":"2011-01-13T08:55:12","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=5923"},"modified":"2011-01-13T10:56:22","modified_gmt":"2011-01-13T08:56:22","slug":"parisul-in-decembrie","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/parisul-in-decembrie\/","title":{"rendered":"Parisul \u00een decembrie"},"content":{"rendered":"

Jurnal parizian<\/strong><\/em><\/p>\n


\n<\/strong><\/em><\/p>\n


\nLa Paris si \u00een nordul Frantei ninge. Sorbona este acoperita de zapada, portile Gr\u00e3dinei Luxemburg \u00eenca nu au fost deschise. Este \u00eenca prea devreme. Cartierul Latin\u00a0 se anima rapid, curiosii vin sa se aseze pe terasele cafenelelor pentru a admira un peisaj neobisnuit care se instaleaza treptat-treptat \u00een oras. Pe Bulevardul\u00a0 Saint-Germain-des-Pr\u00e9s sau pe Boul. Mich’ cum spun tinerii, din lene lingvistica, faimosului bulevard\u00a0 studentesc Saint Michel, forfota mare. Turistii cauta mese libere pentru a lua micul dejun sau o cafea. Cum este frig, unii se rasfata si cu un pahar de vodca, de gin, de rom, de coniac sau de tequila. Absint, ca pe vremea lui Toulouse-Lautrec, nu se mai vinde. \u00cencerc sa gasesc un loc la terasa cafenelei \u201eLa Flore\u201c. \u00cen zadar. Mi-ar fi placut sa \u00eent\u00e2rzii putin \u00een ambianta preferata de Cioran care se \u00eent\u00e2lnea aici cu Camus si cu alti prieteni. Nu am mai mult noroc nici alaturi la \u201eLes Deux Magots\u201c. Masa din colt preferata de Sartre si Simone de Beauvoir tocmai se ocupase. Cea mica la care se aseza Picasso este \u00een atentia unui cuplu. Trebuie sa ma multumesc cu memoria locului si \u00eemi propun sa-mi imaginez cum arata aceasta cafenea c\u00e2nd o frecventau, c\u00e2ndva, Verlaine, Rimbaud si Mallarm\u00e9, ceva mai t\u00e2rziu, floarea existentialismului, Elsa Triolet, Andr\u00e9 Gide, Jean Giraudoux, Fernand\u00a0 L\u00e9ger, Pr\u00e9vert, Hemingway si multi altii. Nu stiu daca celebrul scriitor american, care a trait aproape trei decenii \u00een Cuba, patria romului, nu este nasul preferatului rom \u201eCanarias\u201c, servit aici din vremea c\u00e2nd colinda prin cafenelele pariziene. Tot \u00een acest cartier, prin subsolurile unor bistro-uri, se adunau galagiosii suprarealisti ademeniti de autoritatea teoreticianul lor cu oarece geniu, Andr\u00e9 Breton. <\/strong><\/em>
\nFranta de atunci este acum una romantica. Dar astazi? \u00cencerc sa (re)vad sau sa (re)descopar Franta prin prisma declaratiilor si a actelor politice ale extrem de dinamicului presedinte Nicolas Sarkozy. Un personaj care iese din tiparul clasic al predecesorilor lui mai ales prin ambitie si prin vanitate. Ideea mi-a venit de la lectura cartii pe care Christine Clarc i-o consacra: \u201eCarnets intimes de Nicolas Sarkozy\u201c publicata la Editura \u201eNiL\u201c. Nu este un jurnal, cu at\u00e2t mai putin un carnet intim, cum se pretinde. Unele dintre detalii sunt\u00a0 devastatoare, iar un om politic, oric\u00e2t ar brava, nu accepta sa-i fie scoase \u00een public intimitatile si reactiile prea personale, scapate de sub control. Cartea este redactata ca un jurnal de zi pentru anii 2007-2009, primii ani ai primului mandat prezidential al lui Sarkozy. Nu stiu care \u00eei este contributia personala \u2013 oricum, a vazut manuscrisul \u00eenainte de a fi trimis la editura, si care este \u201epartea romantata\u201c pe care si-o revendica autoarea. Rezultatul socheaza si\u00a0 Sarkozy apare si \u00een aceasta carte cu un chip neobisnuit pentru un sef de stat. \u00centre altele, frapeaza un teribilism mai degraba potrivit unui adolescent care \u00eesi noteaza ambitiile sau ispravile ignor\u00e2nd aproape complet pudoarea; se poate vorbi chiar despre o pornire disproportionata spre cinism juvenil; si, \u00een orice caz, despre vanitate vazuta ca virtute, ceea ce ridica probleme c\u00e2nd e vorba de un om politic. Si, totusi, cartea lui Christine Clarc este oarecum \u201edreapta\u201c. At\u00e2t de dreapta \u00eenc\u00e2t \u00eentelegem ca i-a placut si presedintelui: \u201eElementele de viata publica si privata ale Domnului Nicolas Sarkozy retranscrise \u00een aceasta carte sunt extrase din viata reala cunoscute de public si rezulta din lucrari de investigatie ale Doamnei Christine Clarc, jurnalista. Totusi, reconstituirea lor a fost \u00een mod voluntar romantata de catre autor care \u00eemprumuta protagonistilor sentimente si vorbe, rod al includerii lor aici\u201c. O masura de precautie absolut necesara, daca ne g\u00e2ndim ca noul presedinte al Frantei arunca spre principalii lui colaboratori sau spre oameni politici cu reputatie vorbe grele. \u201ePhilippe S\u00e9guin m’emmerde\u201c; primul lui ministru, alti ministri si multi apropiati nu sunt scutiti de vorbe colocviale, ceva mai tari. \u00cen schimb, Carla, sotia lui, \u201ea facut de o mie de ori mai bine dec\u00e2t Obama, cu scurta ei alocutiune \u201eHappy Birthday, Mister Mandela\u201c (se refera la o aniversare a presedintelui sud-african). Iar despre sine? \u201eAsupra Europei eu c\u00e2stig succes dupa succes\u201c; \u201e\u00cemi petrec ultimul week-end la telefon. Medvedev, Merkel, presedintele polonez, cei ai Tarilor Baltice, Barroso, din nou Medvedev. Cu el am grija. C\u00e2nd l-am cunoscut la G-8, mi s-a parut mai t\u00e2nar dec\u00e2t mine (are 41 de ani) si modern. Vorbeste engleza si este ahtiat dupa ordinator. Nu este un produs al KGB ca Putin ci avocat, ca mine. Are nevoie de a se afirma \u00een fata adevaratilor stap\u00e2ni ai Kremlinului, de aceea joaca dur. De nenumarate ori, la telefon, mi-a spus \u201eca-l sp\u00e2nzura de testicule pe Saakachvili\u201c. Si multe, multe altele. Nu aceste verdicte sau vorbe ma intereseaza acum, ci piedestalul de pe care Sarkozy le pronunta: \u201eDe acum, eu voi fi stap\u00e2nul jocului. Nimic si nimeni nu va putea sa-mi impuna ceva, orice anume. \u00cei voi ridica pe cei care au cazut, \u00eei voi \u00eempinge la fund pe cei care s-au ridicat. Un puternic v\u00e2nt de modernizare trebuie sa bata peste aceasta tara. Trebuie \u00eenceput cu stilul. Ludovic al XIV-lea si Napoleon au \u00eenteles aceasta. Eu voi schimba stilul vestimentar, stilul Consiliului de Ministri, al calatoriilor oficiale, al receptiilor, al guvernarii. Si voi merge mai departe: voi schimba Franta. Si Europa\u201c. Aceste fraze, dispersate \u00een doua-trei locuri, sunt reproduse pe coperta a IV-a \u00eentr-un citat compact, fara indicarea ortografica a aglutinarii, tocmai pentru a da si mai multa forta cuvintelor. Ca un muschetar, el striga: \u201eA nous deux, La France!\u201c
\nRasfoiesc ziarele. \u201eLe Figaro\u201c deschide o noua serie de dezbateri pe teme de interes: \u201ePerspectivele lui 2011\u201c. Primul care se pronunta, Joseph Stiglitz, premiul Nobel pentru economie \u00een 2001, nu menajeaza pe nimeni: \u201etendintele sunt aproape \u00eengrijoratoare, posibilitatea de reluare a cresterii economice este mica, \u00een multe tari declinul va continua\u201c. Planurile de economii au ajuns la moda \u00een lume. Dar p\u00e2na ca acestea sa dea roade, unii dintre bogatii americani, Bill Gates sau Warren Buffett, de exemplu, fac acte de filantropie renunt\u00e2nd la c\u00e2teva miliarde din multele pe care le-au dob\u00e2ndit. Cum sta Franta, recunoscuta pentru preferinta ei \u00een materii de politici sociale, la acest capitol? \u201eLes Echos\u201c anunta ca unii dintre bancherii francezi au \u00eenceput, dupa moda americana, sa faca acte de caritate oferind sume importante \u00een cercetarea stiintifica pentru sustinerea domeniilor de interes public. \u201eLa Lib\u00e9ration\u201c, ziar de st\u00e2nga, a facut un sondaj propriu si sustine ca miliardarilor francezi nu le pasa de suferintele altora. Redau titlul generic \u2013 \u201eFran\u00e7ais, riches et radins\u201c, ceea ce se traduce prin \u201eFrancezi bogati si zg\u00e2rciti\u201c \u2013 si, pentru ca este oarecum vulgar, renunt la subtitlu, cel care sintetizeaza ideea articolului. Pentru politicieni, o tema mai aprinsa o declanseaza avatarurile prin care trece Europa. Este un subiect care merita sa nu fie expediat aici.
\n\u00cenainte de sarbatori, Parisul pare calm. O toamna \u00eentreaga demonstratiile de strada se tinusera lant. Este adevarat, ceva mai putin violente dec\u00e2t miscarile studentesti de la Londra sau de la Roma. Reformele, altfel imperative, \u00een privinta salariilor si a sistemului de sanatate nu au putut fi luate cu usurinta de catre guvernantii de la Paris. Cea a pensiilor, scoasa de guvern cu forcepsul, a iritat cel mai mult. \u201eLe Figaro\u201c anunta ca francezii sunt, \u00een general, multumiti de sistemul de sanatate. Putin pentru un popor de demonstranti si grevisti cu traditie! Imigratia clandestina,\u00a0 inclusiv cea a tiganilor din Rom\u00e2nia, a adus un plus de nervozitate iar masurile de expulzare, camuflate o vreme, asumate cu ceva curaj mai t\u00e2rziu, au atras Frantei destule critici. Cele venite din birourile functionarilor de la Bruxelles si Strasbourg au fost cele mai ambarasante. De acolo, lumea se vede prin prisma aburita a principiilor si criteriilor. Lumea aceea de tehnocrati nu are un nume bun la Paris. Totusi, guvernul francez\u00a0 a simtit ca ceva trebuie sa schimbe. O prima remaniere\u00a0 guvernamentala a condus la reducerea numarului de ministere. \u00centre altele,\u00a0 Ministerul identitatii, \u00eenfiintat de Sarkozy pentru a urmari mai bine osmoza nationala a Frantei de azi, a fost sacrificat. Experienta de aproape doi ani a fost, probabil, edificatoare. Ministrul de stat \u00eensarcinat cu problemele europene a fost si el \u00eenlocuit. Franta are problemele ei. Peste toate, \u00eenca se mai simte v\u00e2ntul rece al dezastrului financiar care a scuturat Europa \u00een ultimii doi ani. Grecia si Irlanda au determinat luarea unor masuri care pot salva cele doua tari si care pareau sa aduca un plus de\u00a0 autoritate nucleului germano-francez. De acum, nu mai este nici o \u00eendoiala, spun francezii, Uniunea Europeana va ar\u00e3ta asa cum o vor impune Berlinul si Parisul. Opinie pe care nu o \u00eempartaseste toata lumea.
\nO ziarista germana de la \u201eAllgemeine Zeitung\u201c, Michaela Weigel, este de parere ca ambitiosul presedinte francez a facut c\u00e2teva erori, mai ales cu doi ani \u00een urma, c\u00e2nd sustinea grabit reformarea sistemului financiar international. Ei bine, scrie jurnalista din Frankfurt, criza din zona euro a adus brusc Franta la rangul de a doua putere europeana. \u201eSarkozy nu mai poate astazi sa se sustraga caietului de sarcini al Berlinului. De asemenea, contrar a ceea ce a promis \u00een campania electorala, el a reformat \u00een graba sistemul de pensii, a pus bazele unui buget de austeritate si a anuntat alte reforme cu intentia de a se ajunge la o armonizare a fiscalitatii europene. Nu trebuie subestimat acest tur de forta politica; dar el ar putea sa-l coste la alegerile prezidentiale din 2012. Sa citam, din memorie, continua ziarista germana, ideea diminuarii impozitelor, din 2007, la care Berlinul a ridicat nedumerit din spr\u00e2ncene, sau marele \u00eemprumut de stat pe care l-a cerut Sarkozy, ceea ce \u00eensemna ca Franta sa-si asigure viabilitatea prin credite…. Influentat de Angela Merkel, Sarkozy a renuntat la aceste experiente catastrofale pentru finantele Frantei\u201c. Poate este prea severa judecata ziaristei germane. Sa amintesc, \u00een acest punct, teza lui Sarkozy, sustinuta de multe publicatii franceze, potrivit careia este confirmata relansarea economiei franceze. Iar Europa nu o duce prea bine. Exista voci care cred ca nu pot fi excluse reculuri ale Uniunii Europene. Cineva a avut ideea sa lanseze scenariul abandonarii monedei unice, euro. Pentru Franta ar \u00eensemna o mare complicatie, costurile la revenirea la francul francez ar fi uriase. Expertii considera ca \u00eentr-o astfel de situatie, \u00een trei ani, productia franceza ar scadea cu 10% iar somajul ar ajunge la 13,8%. Presedintele francez a replicat dur si a calificat scenariul abandonarii euro drept \u201eiresponsabil, catastrofal pentru tara noastra\u201c.<\/p>\n

Totusi, cartezieni, adica dubitativi si iscoditori \u00een acelasi timp, francezii se \u00eentreaba tot mai des care va fi viitorul lor \u00een Europa, eclectica \u00een aspiratii si din ce \u00een ce mai nesigura \u00een idei. Fram\u00e2ntarea nu este neaparat o surpriza. Sa ne aducem aminte ca mai mult de jumatate dintre francezi nu au votat proiectul primei Constitutii europene pe care l-au considerat prea \u00eendatorat neo-liberalismului. Idealurile Revolutiei de la 1789 \u00eei str\u00e2ngeau pe francezi \u00een jurul fraternitatii, egalitatii si libertatii. Acum, urmasii lor resimt chingile politicilor concurentiale. \u00cen vremuri de criza, Europa le da bataie de cap. Unii simt ca patria lor nu poate fi un conglomerat de popoare sau de natiuni. Sentimentul este greu de definit.<\/p>\n

Daca lui Sarkozy \u00eei reuseste sa schimbe Franta, si Europa s-ar putea ca \u00een viitor sa arate altfel. Deocamdata, Parisul are multe griji. Sarbatorile de la sf\u00e2rsit de an \u00eei pun pe francezi la cheltuieli mari iar iarna grea\u00a0 le epuizeaza vertiginos rezervele.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Jurnal parizian La Paris si \u00een nordul Frantei ninge. Sorbona este acoperita de zapada, portile Gr\u00e3dinei Luxemburg \u00eenca nu au fost deschise. Este \u00eenca prea devreme. Cartierul Latin\u00a0 se anima rapid, curiosii vin sa se aseze pe terasele cafenelelor pentru a admira un peisaj neobisnuit care se instaleaza treptat-treptat \u00een oras. Pe Bulevardul\u00a0 Saint-Germain-des-Pr\u00e9s sau… Cite\u0219te mai mult »Parisul \u00een decembrie<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[3],"tags":[4442,4439,3804,4440,4443,4441],"class_list":["post-5923","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-politica","tag-grevele-din-franta","tag-jurnal-parizian","tag-nicolas-sarkozy","tag-parisul-azi","tag-politica-in-franta","tag-societatea-franceza-actuala"],"views":1547,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/5923","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=5923"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/5923\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=5923"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=5923"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=5923"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}