{"id":5915,"date":"2011-01-13T10:47:33","date_gmt":"2011-01-13T08:47:33","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=5915"},"modified":"2011-01-13T10:49:08","modified_gmt":"2011-01-13T08:49:08","slug":"taifunul-wikileaks-ce-va-urma","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/taifunul-wikileaks-ce-va-urma\/","title":{"rendered":"Taifunul WikiLeaks&#8230; Ce va urma?"},"content":{"rendered":"<p><em><strong><br \/>\nCitind titlul, cineva neavertizat si-ar \u00eenchipui ca 2010 a avut at\u00e2ta amar de cicloane \u00eenc\u00eet s-a ajuns cu numele lor p\u00e2na la litera W. Nu e asa defel, \u00eensa un singur ciclon politic si mediatic precum WikiLeaks este cu asupra de masura pentru mai bine de un an! Acum, c\u00e2nd lucrurile se mai linistesc (probabil doar ca sa intre cur\u00e2nd \u00eentr-o vrie si mai mare, cum e rostul acestor cataclisme!), sa \u00eencercam sa deslusim pe scurt ce se \u00eent\u00e2mpla de fapt.<br \/>\nUn fenomen ca acesta ne face, \u00een primul r\u00e2nd, sa reflectam la ce mai \u00eenseamna informatie, putere si democratie \u00een era Internetului. <\/strong><\/em><br \/>\nInternetul, ajuns \u00een zilele noastre la forta sa maxima, este instrumentul folosit de WikiLeaks (o organizatie internationala non-profit pentru difuzarea stirilor) ca sa dinamiteze bunkerele bine pazite ale diplomatiei americane, \u00een principal dar nu numai,\u00a0 si sa disemineze public secrete ce privesc practic \u00eentreg mapamondul, de la Orientul Mijlociu la China, de la Europa la Coreea. E firesc sa ne \u00eentrebam, \u00een acest context, c\u00e2t de vulnerabile sunt secretele de stat? Aici e necesara o distinctie clara. \u00cen mod evident tarile democrate \u2013 si, \u00eentre ele, mai cu seama Statele Unite ale Americii \u2013 sunt mult mai expuse la infiltrare dec\u00eet cele \u00eenchise, izolate si blocate cum sunt dictaturile. Si asta, pe de o parte, din pricina libertatii mediilor de informare, a libertatii si diversitatii opiniilor sociale, pe de alta parte, datorita unui \u00eentreg complex de reguli care cer comunicarea explicita si schimbul intern de date \u00eentre aliati si competitori. \u00cen principiu, de statutul strict secret se bucura, \u00een aceste state, doar informatiile legate de securitatea nationala care, \u00een cele mai multe cazuri, implica si alte state, democrate sau nu. Dar esential aici mi se pare faptul ca democratiile se \u00eendreapta tot mai mult spre un principiu al transparentei si informatiei publice (\u00een unele tari chiar legiferat ca atare). Aceasta produce un efect-domino de partea publicului. Cetateanul, informat cu rapiditate maxima de media moderna, adesea nu mai vrea sa fie doar un simplu spectator sau comentator al situatiilor, ci un participant activ la luarea deciziilor care privesc societatea. Putem spune ca, \u00een ultimii ani, politica e tot mai expusa public si diferenta \u00eentre scena si culise adesea dispare total. Constatam astfel ca aceasta media ubicua, rapida, pluriforma si invaziva produce o fundamentala schimbare a \u00eensesi conceptelor de secret si transparenta. Ce mai \u00eenseamna protestul ofuscat al unui ambasador sau al altui \u00eenalt functionar oficial ca i s-au dat pe fata opiniile intime \u00eentr-o problema sau alta, despre un sef de stat sau altul, c\u00e2nd \u00eentreaga banca de date senzitive, protejate ale unei supraputeri poate aparea, m\u00e2ine-poim\u00e2ine pe Internet? Iar transparenta, alteori at\u00eet de invocata, e practic aneantizata de accesul direct al cetateanului la secrete prezente, trecute \u2013 at\u00eetea arhive au fost date la iveala! \u2013 dar, vai, si viitoare!<br \/>\nPe de alta parte, cetateanul, care e tot mai informat si s-a \u00eenvatat cu toate aceste canale, vrea sa stie si mai mult. El nu se mai multumeste cu ceea ce \u00eei da televizorul, el vrea ca fluxul de informatie sa fie total si continuu, \u00een asa fel \u00eenc\u00eet sa participe parca \u00een direct la felul \u00een care se face istoria. \u00censa capacitatea de \u00eentelegere umana nu poate tine pasul cu ritmul nebun al acestui flux de news. 250 de mii de file-uri \u00eenseamna probabil peste 250 de milioane de cuvinte. Si aici intervine rolul presei, caci a auzi nu \u00eenseamna \u00eentotdeauna si a pricepe, dupa cum a privi nu \u00eenseamna cu necesitate a vedea. Nu e \u00eent\u00e2mplator ca Julian Assange a apelat la ziaristi si la jurnalism, \u00eencredint\u00e2ndu-le toata masa de informatie sustrasa puterii numai el stie cum, si cer\u00e2ndu-le sa o faca inteligibila, coerenta, semnificativa. Dar presa \u00eesi foloseste puterea doar \u00eentre anumite limite, si asa a procedat si de data asta. Dreptul cetateanului de a cunoaste si a fi informat este unul fundamental, \u00eensa el nu poate si nu trebuie sa fie aplicat orbeste. WikiLeaks a postat pe websitul sau doar 960 din cele 251.297 mesaje diplomatice pe care le are \u00een posesie. Aproape fiecare dintre aceste mesaje a fost mai \u00eent\u00e2i publicat \u00eentr-un cotidian de autoritate (\u201eThe Guardian\u201c, \u201eThe New York Times\u201c, \u201eEl Pais\u201c, \u201eLe Monde\u201c, \u201eDer Spiegel\u201c). Mai mult dec\u00e2t at\u00e2t, publicarea s-a facut adesea numai dupa editare, cu omiterea unor \u00eemprejurari sau nume de persoane care ar fi putut pune \u00een pericol oameni nevinovati. De asemenea, at\u00e2t Casa Alba, Departamentul de Stat american c\u00e2t si guvernul britanic au fost consultate asupra unor pasaje dubioase, sau ori de c\u00e2te ori presa avea suspiciunea ca anume informatii ar putea produce violenta si conflicte. Cel mai recent e cazul publicatiei engleze \u201eThe Guardian\u201c, care a decis unilateral sa nu publice lista de infrastructuri occidentale pe care USA le considera ca posibile tinte ale atacurilor teroriste.<br \/>\nAsadar, presa ca mediator si procesor al informatiei, si-a facut \u00een mod echilibrat datoria. Dupa cum afirma Bill Keller, directorul lui \u201eThe New York Times\u201c, \u201ea pune \u00een lumina obiectivele, succesele, dar si compromisurile si frustrarile diplomatiei unei tari este un lucru de interes public\u201c. \u00cen fond, tot acest Cablegate nu a produs, slava Domnului, p\u00e2na acum dec\u00eet o mare st\u00e2njeneala \u00een lumea diplomatica, dar nimic mai mult. Si, p\u00e2na la urma, nici la Tripoli nu s-a facut prea mare v\u00e2lva pentru ca Gaddafi e considerat un egomaniac ipohondru care \u00eesi ia infirmiera peste tot, nici la Berlin pentru ca Angela Merkel e numita \u00een mediile diplomatice americane Madam Teflon (rezistenta si respingatoare), ori la Paris fiindca Nicolas Sarkozy ar fi un monarh impulsiv pe care nu-l asculta nimeni, iar Madridul nu s-a clatinat doar pentru ca Zapatero ar fi siret ca o felina&#8230; Singurul scandal politic de proportii s-a declansat \u00een Italia lui Berlusconi \u2013 dar acolo mediul e foarte obisnuit cu scandalurile!<br \/>\nTaifunul, at\u00e2t de temut la \u00eenceput, a fost, cel putin p\u00e2na acum, o furtuna \u00eentr-un pahar cu apa. Pericolul \u00eensa ram\u00e2ne, caci nu sunt \u00eenca perfect cunoscute toate sursele si strategiile lui Julian Assange, acest personaj at\u00e2t de controversat, pe care unii l-ar dori \u00een spatele gratiilor pe c\u00e2ta vreme altii l-au propus la Premiul Nobel pentru pace! Si, se pare ca urmatoarea tinta sunt bancile, marea finanta. Unii deja tremura. Sa vedem ce urmeaza!<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"<p>Citind titlul, cineva neavertizat si-ar \u00eenchipui ca 2010 a avut at\u00e2ta amar de cicloane \u00eenc\u00eet s-a ajuns cu numele lor p\u00e2na la litera W. Nu e asa defel, \u00eensa un singur ciclon politic si mediatic precum WikiLeaks este cu asupra de masura pentru mai bine de un an! Acum, c\u00e2nd lucrurile se mai linistesc (probabil&hellip;&nbsp;<a href=\"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/taifunul-wikileaks-ce-va-urma\/\" rel=\"bookmark\">Cite\u0219te mai mult &raquo;<span class=\"screen-reader-text\">Taifunul WikiLeaks&#8230; Ce va urma?<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[3],"tags":[4431,4429,4430,4434,4433,567,4432],"class_list":["post-5915","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-politica","tag-democratia-informatiei","tag-era-internetului","tag-informatie","tag-libertatea-informatiei","tag-medii-de-informare","tag-putere","tag-wikileaks"],"views":2029,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/5915","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=5915"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/5915\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=5915"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=5915"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=5915"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}