{"id":5907,"date":"2011-01-13T10:42:22","date_gmt":"2011-01-13T08:42:22","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=5907"},"modified":"2011-01-13T10:43:11","modified_gmt":"2011-01-13T08:43:11","slug":"nu-se-mai-poarta-patriotismul","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/nu-se-mai-poarta-patriotismul\/","title":{"rendered":"Nu se mai poarta patriotismul?"},"content":{"rendered":"

O revista re\u00eenviata sau reinventata \u00eentr-o tinuta grafica de toata frumusetea mi se pare \u201e\u00censemnari iesene\u201c, de sub redactia lui Alexandru Dobrescu. Seria a treia a revistei de cultura \u00eenfiintata la 1 ianuarie 1936 de M. Sadoveanu, G. Top\u00eerceanu si Gr. T. Popa a \u00eemplinit cu numarul din decembrie trecut doi ani. Splendide, numerele care mi-au parvenit (octombrie, noiembrie, decembrie 2010) sunt veritabile opere de arta.<\/strong><\/em><\/p>\n

Fiecare numar ofera \u00een cele 74-75 de pagini (nici mai multe nici mai putine!) o \u00eenc\u00e2ntatoare galerie de arta plastica din operele unor autori mai putin cunoscuti la noi: francezul Balthasar Klossowski de Rola, zis Balthus (1908-2001), pictorita germana Jeanne Mammen (1896-1976), cehul Frantisek Kupka (1871-1957). Un mod subtil si inspirat de a face educatia ochiului unui cititor at\u00e2t de agresat de vulgaritatea si ur\u00e2tenia \u201etabloului\u201c cotidian de la el din tara dar nu numai. Prin lux si opulenta de bun gust, e clar ca revista sfideaza programatic si ostentativ realitatea si formele ei, \u00eendeobste sarace, de reflectare. Comparatia cu alte publicatii e \u00een multe privinte zdrobitoare \u00een favoarea \u201e\u00censemnarilor iesene\u201c. Probabil ca pudibonzii filistini nu vor \u00eent\u00e2rzia sa observe ca \u201e\u00censemnari iesene\u201c este o \u201erevista de cultura editata de primaria municipiului Iasi\u201c, cum scrie chiar pe coperta I a revistei. Din colegiul de redactie fac parte acad. Viorel Barbu, acad. Valeriu D. Cotea, prof. univ. Constantin Romanescu, dar si primarul orasului, Gheorghe Nichita. E usor de presupus ca revista apare sub protectia financiara a unui Mecena reprezentat de puterea locala. Pesemne ca puristii vor cauta noduri \u00een papura, vor pune fiecare pagina (si ce h\u00e2rtie!) sub lupa spre a descoperi scrisul cu cerneala simpatica al Puterii: nu vor descoperi nimic de acest soi. Revista, excelenta prin calitatea continutului si a formei, e un bun exercitiu cultural si educativ, un \u201einstrument\u201c, cum ziceam pe vremuri, de rafinare a ochiului si al mintii. Poate gresesc, dar n-am vazut-o semnalata ori comentata \u00een alte reviste ale Uniunii Scriitorilor: \u201e\u00censemnari iesene\u201c este doar \u201emembra a Asociatiei Revistelor, Imprimeriilor si Editurilor Literare (A.R.I.E.L.)\u201c. Tema legaturii dintre puterea banului si puterea artei era la moda \u00een primii ani dupa ’90. O distinsa poeta din elita clasicilor \u00een viata se arata pe atunci extrem de indignata ca un magnat al zilei, unul din \u201eciocoii\u201c noi iviti dupa 1989 din scutecele Revolutiei oferea cu magnificenta un pian performant Ateneului Rom\u00e2n: cum se poate, se mira cu nesf\u00e2rsita pudoare cetateneasca, sa \u00eentinam scena Artei primind pe ea un instrument din clapele caruia poti auzi sunetul argintilor necurati cu care a fost cumparat? Era, dupa opinia ei, un dar otravit si nu se cuvenea sa fie primit. Naivitati! Ce-i pasa lui Beethoven ca pianul din care se revarsa magnificul sau \u201eImperial\u201c e darul \u201eotravit\u201c al unui magnat care l-a dob\u00e2ndit cu bani necurati, banii Puterii?! Naivitatile acestea au disparut, cred, din mintea elitei: sa faca bine Puterea, ca aceea de la Iasi, sa dea bani pentru cultura si arta. Restul e\u2026 literatura. \u00cen numarul din decembrie 2010, \u201eNodul gordian\u201c al revistei \u201e\u00censemnari iesene\u201c este \u201eun sentiment cazut \u00een dizgratie\u201c, cum \u00eel numeste Al. Dobrescu \u00een editorialul sau: \u201eCe mai \u00eenseamna patriotismul pentru intelectualul rom\u00e2n?\u201c Raspund la aceasta veche si mereu alta \u00eentrebare Alexandru Zub, Irina Petras, Constantin Cublesan, Adrian Dinu Rachieru, Eugen Simion si, \u00eentr-un serial \u00eentins pe mai multe numere, Nicolae Breban cu eseul \u201eIstoria dramatica a prezentului. Aventurierii politicii rom\u00e2nesti\u201c. Despre patriotism nu se mai discuta azi sub pretextul ca respectivul sentiment ar fi fost compromis prin supralicitare de regimul comunist. Ca si cum exaltarea dizgratioasa la care a fost supus \u00een respectivul regim i-ar fi dezvatat pe oameni sa iubeasca, sa urasca, sa viseze, sa spere, sa-si iubeasca neamul, rudele respect\u00e2ndu-i pe altii si sa-si \u00eengrijeasca florile din gradina. \u201eNu se mai poarta patriotismul\u201c \u2013 observa Alexandru Dobrescu. E un sentiment demodat \u00eentr-o lume care a \u00eencetat sa mai fie insulara: traim \u00een satul planetar, amestecati, de-a valma, fara deosebiri de clasa, rasa, natiune, judet sau tinut. Barbatii politici \u00eel scot de la naftalina o data pe an, de 1 Decembrie, c\u00e2nd ei \u00abmotiveaza jefuirea tarii prin apararea interesului national\u00bb! Oamenii de r\u00e2nd n-au timp sa faca declaratii de patriotism si nu tremura de m\u00e2ndrie patriotica pe seama \u00abvechimii\u00bb lor si a peticului de pam\u00e2nt pe care traiesc. Cu mult bun-simt, acesti oameni de r\u00e2nd nu vad un merit special \u00een faptul de a se fi nascut, absolut \u00eent\u00e2mplator (chiar \u00ab\u00eent\u00e2mplator\u00bb?!) aici, acolo sau dincolo. Te trezesti aici si nu \u00een alta parte tot asa cum, privindu-te \u00een oglinda, vezi \u00een fiecare dimineata ca ai ochi albastri, verzi sau caprui. Te nasti rom\u00e2n \u00een Rom\u00e2nia, tot asa cum te nasti cu ochi albastri \u2013 zicea un mare intelectual rom\u00e2n. E constatarea unei fatalitati, ce nu se poate transforma \u00eentr-o judecata de valoare si atribuire de merite \u00een plus \u00een raport cu alti beneficiari mai vechi sau mai noi ai pam\u00e2ntului natal. \u201eSunt patrioti \u00eentocmai cum respira, man\u00e2nca, iubesc, muncesc. Mut \u00een viata de toate zilele si graitor doar \u00een ceasurile de cumpana \u2013 scrie Al. Dobrescu \u2013 patriotismul cuprinde si respectul fata de lucrarea \u00eenaintasilor, si m\u00e2ndria de a fi mostenitori legitimi, si nazuinta de a nu-i dezamagi.\u201c Autorul editorialului vorbeste despre un \u201ev\u00e2nt internationalist\u201c care de c\u00e2tiva ani bate pe plaiurile mioritice: ni se da de \u00eenteles ca a iubi si chiar exalta valorile nationale \u201ereprezinta o flagranta discriminare fata de alte neamuri\u201c! Azi, Stefan cel Mare nu mai e din nou chiar at\u00e2t de mare, nici Mihai Viteazul at\u00e2t de viteaz, nici Alexandru cel Bun chiar at\u00e2t de bun pe c\u00e2t fusese odata, nici Eminescu, nici Sadoveanu, nici Arghezi, nici Blaga: \u00een democratia \u201epoliticii corecte\u201c nivelarea, turtirea, egalizarea valorilor nationale ce sar din r\u00e2nd e de rigoare, ba chiar obligatorie. Multi se conformeaza acestui nou comandament planetar, inclusiv o revista ce-si spune \u201eHistoria\u201c, care de cur\u00e2nd \u00eel da jos de pe cal si de pe tron pe Stefan cel Mare, care-a fost mai mic (o spune si cronicarul!) si nu de dragul apararii crestinatatii s-a batut el cu turcii. N-a fost, cum zicea Sixt al VI-lea, un atlet al crestinatatii: \u201eManualele de istorie, cartile si studiile stiintifice, precum si filmele dedicate marelui nostru domnitor ne prezinta \u00een unanimitate aceasta imagine eroica de aparator al crestinatatii. Figura lui Stefan cel Mare a devenit sinonima cu epopeea poporului rom\u00e2n care s-a sacrificat pe altarul credintei crestine \u00eempotriva necredinciosilor turci\u201c. Si cu asta l-am denuntat pe Stefan cel Mare, prinz\u00e2ndu-l pe el si pe laudatorii lui \u00een flagrant delict de supralicitare: n-a fost nici \u201emare\u201c, nici \u201eatlet\u201c, mai degraba a fost un soi de\u2026 mercenar de lux r\u00e2vnitor de bani si diplome papale. \u201eDesigur ca Papa \u2013 scrie un istoric \u00een \u00abHistoria\u00bb \u2013 se bucura de orice succes \u00eempotriva turcilor. Victoria lui Stefan cel Marte a fost privita ca un triumf al crestinatatii \u00eempotriva pag\u00e2nilor. Numindu-l pe Stefan \u00abatlet al credintei crestine\u00bb, Papa copia o figura de stil des \u00eent\u00e2lnita \u00een documentele epocii\u2026 De cele mai multe ori, absenta banilor era suplinita cu laude si metafore care trebuiau sa \u00eei \u00eencurajeze pe comandantii crestini sa lupte \u00eempotriva pag\u00e2nilor. Aceste figuri de stil nu suplineau \u00eensa necesitatile militare si, mai ales, financiare ale campaniilor antiotomane. \u00cen schimb, astazi, peste secole, metaforele retoricii medievale antiotomane s-au transformat \u00een \u201ecertitudini\u201c. Pe scurt, Stefan si alti principi crestini luptau contra pag\u00e2nilor ca sa primeasca \u201elaude si metafore\u201c din partea Papei devenind, asa, celebri si \u00eenaltati \u00een ochii prostimii: imagine ce s-a perpetuat si marit \u00een ochii generatiilor urmatoare p\u00e2na la fals istoric si impostura nationalista\u2026 Asta se \u00eentelege din \u201eHistoria\u201c. Referitor la patrie si patriotism, Alexandru Zub scrie \u00een \u201e\u00censemnari iesene\u201c despre urgenta restituirii \u201edemnitatii valorilor\u201c precum cele de mai sus: \u201eAdeptii globalizarii cu orice pret nu ezitau sa condamne, sub acuza de nationalism, pe cei care insistau ca integrarea euroatlantica sa aiba loc fara a se distruge valorile proprii. Critica \u00abexceptionalismului rom\u00e2nesc\u00bb nu motiveaza autodenigrarea. Notele de exces sunt practic inevitabile. Dar nu scuza discursul autodenigrant\u201c. \u201eNumai un neam deloc \u00eempacat cu propriul trecut \u2013 scrie si Irina Petras \u2013 poate cheltui at\u00e2ta energie neagra pentru a demola tot ce-l \u00eenconjoara\u201c, iar Eugen Simion divulga falsitatea si ipocrizia globalistilor autodenigranti: \u201eCine poate sa-i creada ca pentru a fi un bun cetatean european trebuie sa te lepezi de miturile si limba ta? Eu, unul, nu-i cred\u2026\u201c. Cum poate fi, azi, patriot un intelectual? O lectie de \u00eenalt patriotism ofera Grete Tartler \u00een numarul din decembrie 2010 al \u201e\u00censemnarilor iesene\u201c, unde semneaza, la rubrica \u201eDelicatese culturale\u201c un studiu dens, plin de informatii si idei recuperatoare: \u201eUn orientalist de talie europeana: Timotei Cipariu\u201c. E un studiu exemplar pentru efortul intelectualilor autentici de a restitui \u00eenaintasilor ceea ce Al. Zub considera o urgenta a miscarii intelectuale actuale: \u201erestituirea demnitatii valorilor\u201c. C\u00e2t de mare si european putea fi un canonic din Blaj \u2013 \u201emica Roma\u201c a lui Eminescu \u2013, dintr-un mic oras transilvanean de la mijlocul secolului al XIX-lea \u2013 secolul nationalitatilor \u2013 rezulta din imaginea unei Europe culturale pe care canonicul acesta patriot si cu spirit romantic a str\u00e2ns-o si a gazduit-o \u00een propria lui biblioteca:\u201eO scurta privire asupra cartilor si imprimatelor pe care Cipariu izbutise sa si le procure \u00een micul oras transilvan datorita contactelor cu carturari din cele mai importante centre orientale si occidentale (nu numai cu librarii pomeniti mai sus, ci si cu personalitati din lumea diplomatica, precum \u00c9mile Picot, fost consul francez la Timisoara, care a continuat sa-i trimita carti si manuscrise din Paris, ori cu profesori universitari, de pilda arabistul Fleischer din Leipzig), dovedeste ca biblioteca sa devenise grabnic nepretuita.
\nEditiile care soseau pe adresa filologului din Blaj \u00eendata dupa aparitie lipsesc din orice alt fond de orientalistica din Rom\u00e2nia, asa \u00eenc\u00e2t scrierile aflate acum la Biblioteca Academiei din Cluj sunt consultate si \u00een ziua de astazi.
\nDaca ar fi sa ne referim doar la poezia araba: nu-i lipseau lui Timotei Cipariu divanul poetului Muhiyy ad-Din ibn ‘Arabi al-Andalusi, Cairo, 1271 h.; antologia hudaylita editata si prefatata de Kosegarten (Londra, 1854); opera vestitului poet abbasid Al-Mutanabbi, cu o prefata \u00een latina de F. Dieterici, 1861; versurile celor mai citati poeti preislamici, \u00eentre care Labid (editat la Viena \u00een 1880), Hatem at-Ta’yi (editat la Londra \u00een 1872), An-Nabiga (Cairo, 1283 h.) s.a.; culegerea de \u201eC\u00e2ntece de vitejie\u201c ale beduinilor, alcatuita de Abu Tammam si publicata la Calcutta \u00een 1856, sau culegerea contin\u00e2nd cele mai frumoase c\u00e2ntece de lauda a vinului si v\u00e2natorii scrise de poetul Abu Nuwas, editata de Ahlwardt la Greifswald \u00een 1866; dar si literatura secundara a vremii, de pilda un studiu al lui H. Thorbecke despre \u201eAntara, ein vorislamischer Dichter\u201c (\u00abAntara, un poet preislamic\u00bb), Leipzig 1867, sau literatura \u201emoderna\u201c, precum o editie araba a operei lui Nasif al-Yazigiyy (autor din \u201erenasterea\u201c libaneza a secolului al XIX-lea), aparuta la Beirut \u00een 1853. Primise ne\u00eentrerupt, \u00eentre anii 1838-1840, \u201eZeitschrift f\u00fcr din Kunde des Morgenlandes\u201c (\u00abRevista pentru Cunoasterea Orientului\u00bb) din G\u00f6ttingen si, \u00eentre 1846-1859, precum si, asa cum am amintit deja, \u201eZeitschrift der Deutschen Morgenl\u00e4ndischen Gesellschaft\u201c (\u00abRevista Societatii Germane pentru Orient\u00bb), din Leipzig, publicatie pe care nu doar ca o citea, dar si colabora activ la informarea ei: de pilda, \u00eentr-o scrisoare \u00een germana din 1843, Timotei Cipariu anunta redactia despre aparitia a 46 de noi lucrari arabe imprimate la Cairo, \u201ecu ample observatii privind aceste lucrari si editarile lor\u201c.
\nSe afla, de asemenea, \u00een posesia celor mai recente carti ale unor exegeti europeni, precum cea a lui Theodor N\u00f6ldeke, \u201eBeitr\u00e4ge zur Kenntniss de Poesie der alten Araber\u201c (\u00abContributii la cunoasterea poeziei vechilor arabi\u00bb), Hannover 1864, cu studii despre manuscrisele de poezie araba din Leyden, Gotha si Berlin, cu trecerea \u00een revista a principalelor teme din poezia preislamica si ample comentarii despre mu’allaqat.
\nDaca Cipariu poate fi numit \u201e\u00eenaintasul arabistilor din Rom\u00e2nia\u201c sau primul pasionat exeget rom\u00e2n al poeziei arabe clasice, nu trebuie uitat ca preocuparile sale au atins acelasi nivel si \u00een alte domenii ale orientalisticii, cum ar fi literatura, filologia, istoria si dreptul din clasicismul persan, din cel turc, chinez sau tibetan. Cu adevarat o personalitate uimitoare, cercetator autentic, departe de orice amatorism, documentat cu acribie la cel mai precis nivel academic al timpului; \u00een acelasi timp, spirit romantic plin de har, cu aspiratii datorita carora cultura rom\u00e2na a trecut \u201eproba Orientului\u201c la cea mai \u00eenalta stacheta europeana.\u201c
\nUriasa eruditie a canonicului este o forma de patriotism. Retorica, \u00eentrebarea din titlul acestei dari de seama pretinde un raspuns. Nu se mai poarta patriotismul? Ba se mai poarta: la \u201e\u00censemnari iesene\u201c\u2026<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

O revista re\u00eenviata sau reinventata \u00eentr-o tinuta grafica de toata frumusetea mi se pare \u201e\u00censemnari iesene\u201c, de sub redactia lui Alexandru Dobrescu. Seria a treia a revistei de cultura \u00eenfiintata la 1 ianuarie 1936 de M. Sadoveanu, G. Top\u00eerceanu si Gr. T. Popa a \u00eemplinit cu numarul din decembrie trecut doi ani. Splendide, numerele care… Cite\u0219te mai mult »Nu se mai poarta patriotismul?<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[8],"tags":[4422,4423,4424],"class_list":["post-5907","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara","tag-insemnari-iesene","tag-alexandru-dobrescu","tag-reviste-de-cultura-din-romania"],"views":2519,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/5907","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=5907"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/5907\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=5907"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=5907"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=5907"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}