\u00cen preajma Sfintelor Sarbatori ale Craciunului, pipaind cu sufletul pragul dintre ani, s-ar cuveni sa las pornirile belicoase la o parte. Nu e crestineste sa te g\u00e2ndesti rau la semeni, chiar daca unii dintre d\u00e2nsii n-au avut feed-back-ul cuvenit, ba dimpotriva. Uciga-l Toaca \u00eesi v\u00e2ra \u00eensa codita exact c\u00e2nd lumea mi-e mai draga. Or fi sfinte sarbatorile (eu iubesc Craciunul mai dihai dec\u00e2t orice alt ritual comunitar!), doar ca subsemnatul e ateu, deci prezumtia de diafana crestinatate nu i se aplica. Pe urma, nefiind religios, n-am nici un fel de comert cu inepta strigatura biblica \u201e\u00eentoarce si celalalt obraz\u201c! Nu stiu altii cum sunt, dar eu nu am chef sa uit si nici sa iert \u2013 dec\u00e2t celor care \u00een chip masiv si autentic merita asa ceva…
\nPrin urmare, dorindu-va, dragi prieteni (sau dusmani) sanatate, prosperitate si speranta, adica apel\u00e2nd la ultimele resurse ale g\u00e2ndirii magice de care dispun, \u00eemi doresc si mie, familiei mele si prietenilor (c\u00e2ti mai sunt) o \u00eent\u00e2mplare fericita \u2013 la modul unei schimbari de regim politic. \u00cemi doresc, mie, familiei si apropiatilor, sa supravietuim fizic si sufleteste unui regim de exterminare bl\u00e2nda, implicita si cotidiana. N-am nici o \u00eendoiala ca istoria evolueaza ciclic, ca ea nu este liniara, absolut progresiva ori regresiva, ci se misca pe o spirala, cunosc\u00e2nd reveniri si caderi, urcusuri si \u00eenaintari. Si mai stiu ca istoria este repetitiva, deci nimic nu e inedit \u00eentr-\u00eensa. Ne-or calca \u00een picioare si ne-or toca marunt distinsii domni \u201ereformisti\u201c de culoare oranj, dar nu ne pot elimina pe toti, pentru totdeauna. Va veni o zi c\u00e2nd actuala caricatura de sef al statului se va transforma \u00eentr-o amintire ur\u00e2ta, c\u00e2nd membrii camarilei politice si economice se vor \u00eenghesui sa dea cu subsemnatul la Parchet, c\u00e2nd trepadusii mediatici si metafizici ce-au intonat imnuri acestei puteri bezmetice si antinationale vor fi \u201escrisi\u201c \u00een cartile de istorie drept niste sarmani oportunisti lipsiti de spirit. Nu stiu c\u00e2nd se va petrece acea zi \u2013 dar stiu sigur ca ea o sa vina.
\nP\u00e2na atunci, \u00een aceste c\u00e2teva r\u00e2nduri ma voi multumi sa recapitulez cele mai importante evenimente tenisistice ale anului, asa cum le-am consemnat \u00een paginile revistei \u201eCultura\u201c. \u00cent\u00e2i, sunt multumit ca mi-am tinut promisiunea, adica am scris exclusiv despre tenis \u00eentr-o publicatie dintr-o tara \u00een care politic, economic si cultural, lucrurile au luat-o rau de tot razna. A fost cea mai nobila si mai sanitara forma de evazionism la care am avut acces. Nu-mi pare rau. \u00cen fond, \u00eentr-o lume iesita din t\u00e2t\u00e2ni doar pasiunea te poate m\u00e2ntui…
\n\u00cen cele dint\u00e2i luni ale lui 2010 am repovestit monumentala autobiografie a lui Andre Agassi, \u201eOpen\u201c. O adevarata saga, o marturisire de sine impresionanta facuta de unul dintre cei mai spectaculosi campioni din istoria sportului alb. Apoi, am avut sansa de a mai vizita \u00eenca o data (probabil pentru cea din ultima oara!) templul tenisului \u201erosu\u201c, Roland Garros-ul. Acolo am trait cosmicul orgasm al unui scurt dialog oficial cu Roger Federer, am stat la un metru distanta de idolul meu, Rafael Nadal, la a carui victorie stralucita am asistat. Un triumf, al cincilea, echivalent cu o sacra razbunare, caci atletul din Baleare l-a zdrobit \u00een trei manse fara istoric pe cel care, anul trecut, provoca un adevarat cutremur la Paris, elimin\u00e2ndu-l \u00eenca din optimile de finala: Robin S\u00f6derling.
\nFireste, n-a fost doar Grand Slam-ul de la Porte d’Auteuil. Au mai fost, caz unic \u00een istorie, si cele trei Masters Series-uri pe zgura, Monte-Carlo, Roma si Madrid, c\u00e2stigate la pas de Rafa Nadal. Ba \u00eenca pe coasta monegasca pustiul unchiului Tony a mai stabilit un record absolut: sase trofee la r\u00e2nd \u00eentr-un turneu important. A urmat Wimbledon-ul, cu un parcurs perfect pentru maiorchin, care si-a recapatat cupa, dar si fotoliul de lider mondial. Disputa finala cu cehul Berdych n-a lasat nici o clipa loc celei mai marunte \u00eendoieli legate de cine va c\u00e2stiga trofeul londonez. \u00censa editia Wimbledon 2010 a mai consemnat un eveniment memorabil: meciul de peste unsprezece ore desfasurat \u00eentre americanul John Isner si francezul Nicolas Mahut. Dupa o batalie desfasurata pe perioada a doua zile, de cinci manse, \u00een care setul final a consemnat un scor de 70-68, contabiliz\u00e2nd nu mai putin de 12 noi recorduri \u00een diferite registre, ce-ar mai fi de spus? Cred ca p\u00e2na si zeii ar pastra tacerea…
\n\u00cen urma caderii din 2009, Nadal parea sa-si fi \u00eencheiat cariera de prim-plan \u00een tenisul pro. Ei bine, n-a fost deloc asa, el practic\u00e2nd un joc perfect adaptat suprafetelor rapide, cu progrese remarcabile \u00eenregistrate c\u00e2t priveste loviturile specifice ofensivei, serviciul si voleul. O singura \u00eentrebare se mai punea dupa Wimbledon: va c\u00e2stiga Rafa si US Open-ul, singurul Mare Slem care-i lipsea din panoplia personala si asa foarte bogata? A raspuns singur si \u00eentr-o maniera lipsita de echivoc, domin\u00e2ndu-l \u00een finala copios pe Nole Djokovici, \u00eenvingatorul lui Federer. Asa si-a adjudecat spaniolul cel de-al noualea titlu de Grand Slam al carierei, la doar 24 de ani. Dupa Flushing Meadows, omul din Porto Cristo avea mai bine de cinci mii de puncte avans \u00een raport cu supercampionul din Tara Cantoanelor, Roger Federer. Singura lui provocare \u2013 Turneul Campionilor din frumoasa sala albastra O2 de la Londra.
\nAnul trecut Nadal fusese ciuca batailor, pierz\u00e2nd fara a c\u00e2stiga vreun set toate cele trei meciuri din Round Robin. Este lucru stiut, indoor-ul nu-i convine deloc ibericului, el av\u00e2nd un singur titlu pe aceasta suprafata antipatica, cucerit \u00een 2005, la Madrid. La Londra Rafa s-a autodepasit, domin\u00e2ndu-i succesiv pe Roddick, Djokovici si Berdych. \u00cen semifinala Nadal nu era tocmai favorit, Andy Murray simtindu-se ca pestele \u00een apa pe suprafata rapida din sala. \u00cen plus, britanicul juca acasa, \u00een fata propriului public. A rezultat o adevarata ciocnire a titanilor, un meci de trei ceasuri, extrem de spectaculos, \u00eentre cei mai buni \u201eaparatori\u201c din circuitul ATP, meci decretat de specialisti \u201epartida anului\u201c, c\u00e2stigata in extremis de liderul mondial: 7-6, 3-6, 7-6. Finala ne-a aratat un Federer perfect, la fel ca pe parcursul \u00eentregii saptam\u00e2ni londoneze, Rafa neput\u00e2nd sa-i rapeasca Dumnezeului tenisistic dec\u00e2t un set, singurul de altfel pierdut de elvetian \u00een Masters-ul Masters-urilor. Nu mi-a parut rau ca a c\u00e2stigat Roger, caci, vorba lui Cioran, \u201eil n’est pas d’ici\u201c. Dimpotriva, desi \u00eel idolatrizez pe Rafa, afirm sus si raspicat ca o sa ram\u00e2n pe veci neconsolat atunci c\u00e2nd Federer se va retrage, deoarece desav\u00e2rsirea tenisului practicat de marele campion nu are cum sa fie egalata vreodata de un alt jucator. Poate ca recordurile federeriene vor cadea c\u00e2ndva, poate ca statistica lor va fi depasita, dar frumusetea jocului sau e sigur ca nu va mai fi atinsa de nimeni altcineva…
\n\u00cen fine, \u00eencep\u00e2nd de pe la sf\u00e2rsitul verii am publicat \u00een \u201eCultura\u201c un serial pornind de la senzationala carte semnata de Fabrice Santoro, \u201eA deux mains\u201c. Daca \u201eOpen\u201c-ul lui Agassi este un adevarat Bildungsroman, opul lui Santoro tine de specia pretentioasa a memoriilor. Iar daca acela care consemneaza este si inteligent, si analitic, si empatic, si \u00eentelept, daca sufletul lui este o pasta moale pe care s-au \u00eentiparit eroii si istoriile tenisului, atunci exista premize solide pentru o arheologica tenisistica de anvergura. Cine vrea sa \u00eenteleaga ce \u00eenseamna fenomenul tenisului pro din ultimul sfert de veac, acela nu s-ar cuveni sa ocoleasca volumul lui Battling Fab, \u201eCu doua m\u00eeini\u201c.
\nUr\u00e2ndu-va \u201eLa multi ani\u201c si \u201etoate cele bune\u201c, sper sa ne re\u00eent\u00e2lnim \u00een 2011 pe niste coordonate mai putin evazioniste dec\u00e2t \u00een anul ce se petrece. Desi nu sunt deloc optimist…<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
\u00cen preajma Sfintelor Sarbatori ale Craciunului, pipaind cu sufletul pragul dintre ani, s-ar cuveni sa las pornirile belicoase la o parte. Nu e crestineste sa te g\u00e2ndesti rau la semeni, chiar daca unii dintre d\u00e2nsii n-au avut feed-back-ul cuvenit, ba dimpotriva. Uciga-l Toaca \u00eesi v\u00e2ra \u00eensa codita exact c\u00e2nd lumea mi-e mai draga. Or fi… Cite\u0219te mai mult »Bilantul unui an tenisis(evazionis)tic<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[1],"tags":[4415,898],"class_list":["post-5893","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-mozaic","tag-bilant-2010-tenis","tag-tenis"],"views":2292,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/5893","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=5893"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/5893\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=5893"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=5893"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=5893"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}