{"id":5884,"date":"2010-12-24T07:19:20","date_gmt":"2010-12-24T05:19:20","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=5884"},"modified":"2010-12-24T07:22:17","modified_gmt":"2010-12-24T05:22:17","slug":"a-comemora-sau-a-celebra","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/a-comemora-sau-a-celebra\/","title":{"rendered":"A comemora sau a celebra?"},"content":{"rendered":"

Ambiguitatile istoriei recente si autoperceptiilor legate de Revolutia din Decembrie 1989<\/strong><\/p>\n

\u00cen aceste saptam\u00e2ni de iarna \u00eentunecata, am vazut ca unele persoane publice folosesc frecvent, cu referire la diverse celebrari (Ziua Nationala a Rom\u00e2niei, Revolutia din Decembrie 1989), cuv\u00e2ntul \u201ecomemorare\u201c1. Ba, mai mult, un lider PD-L ne-a \u00eendemnat, de la un post de televiziune, ca \u201ede 1 Decembrie sa ne reculegem \u00een familie\u201c. Si ne mai suparam pe europarlamentarul L\u00e1szl\u00f3 T\u00f6k\u00e9s deoarece acesta a declarat ca, pentru maghiarii din Transilvania, aniversarea unirii Ardealului cu Rom\u00e2nia este o zi de doliu! \u00cen Rom\u00e2nia, rating-ul media este realizat, mai ales, cu prilejul \u00eenmorm\u00e2ntarilor actorilor, poetilor, sinucigasilor, parastaselor, caci moartea Celuilalt te face mai bun. Mortul e inofensiv, e un artefact glorificat postum; uneori aceste clipe de celebrare (am scris bine!) sunt mai intense dec\u00e2t orice \u201eslava\u201c individuala, deoarece aceasta onorare este \u00eempartasita mediatic; dupa \u00eenmorm\u00e2ntare, mortul devine cu adevarat un deseu si poate fi desnudat de glorie… oricum, ce mai tura-vura, rom\u00e2nilor le plac comemorarile si nu aniversarile. \u00cen parte, este explicabil. Rom\u00e2nul, mai ales cel postcomunist, supravietuitor al noilor \u201einstitutii de durere\u201c, anxios, fatalist si traditionalist, era\/este obisnuit cu comemorarile grandioase, cu toate spectacolele care au cochetat cu morbideta (de la cele legionare, staliniste, la cele postcomuniste). Or, daca se sarbatoreste ceva, desigur aceasta este supravietuirea; rom\u00e2nul pare ca nu progreseaza, ci doar supravietuieste. E o finalitate meschina. Si astfel, si aici, se aplica o lege nescrisa, de sursa mai mult sau mai putin spirituala \u2013 cu c\u00e2t ceri mai putin, cu at\u00e2t ti se va da si mai putin. E valabil at\u00e2t pentru indivizi, c\u00e2t si pentru comunitati.<\/strong><\/em>
\nAstfel, nu-i de mirare faptul ca \u00een constiinta rom\u00e2nilor si Revolutia a devenit o nebuloasa, un eveniment confuz, ocult si ocultat, doar o comemorare a celor morti si a sperantelor2, un eveniment ne\u00eencheiat. Am observat c\u00e2nd realizam interviuri cu participanti\/martori la episoadele semnificative ale evenimentului, ca de multe ori, c\u00e2nd acestia relatau despre zilele din Decembrie 1989, ridicau des din umeri, repetau miscarea aceea automata pe care o face oricine c\u00e2nd are nedumeriri, oricine care a ramas cu nedumeriri, cu nedumerirea ca o povara.
\nDupa ce au trecut cei 20 de ani de la Decembrie 1989, ani sarbatoriti, mai mult sau mai putin, cu scandalurile publice aferente si cu frustrari, am ajuns, cu c\u00e2teva prilejuri (evenimente festive, lansari de carte), la \u00eent\u00e2lniri cu revolutionarii reputati. Desi au si acum, cei mai multi, o energie electrizanta care te uimeste, fostii lideri par cov\u00e2rsiti de relatia incontrolabila existenta \u00eentre asteptarile lor si concretizarea acestora \u2013 realitatea postcomunista. Unii revolutionari, precum Claudiu Iordache, erau obsedati de problema legitimitatii, de perversitatile Puterii, de faptul ca fostii luptatori sunt ignorati si marginalizati, de secesiunile nedeclarate, de conspiratiile si longevitatea (de facto) a Securitatii; doar parintele Streza din Rasinari a ramas paternal si ne\u00eenfr\u00e2nt, exploziv. Ceilalti erau anarhici si autisti, vorbeau amestecat, expun\u00e2ndu-si imaginata rana a marginalizarii, dar si viziunea patrimoniala asupra evenimentului. Parca existenta lor, anonima \u00eenainte de Revolutie si re\u00eentoarsa \u00een anonimat dupa aceea, este semnificativa doar \u00een relatie cu evenimentul controversat. Acesta (Revolutia) este Referinta; \u00eei afectau contestarea caracterului revolutionar al miscarii, deoarece aceasta i-ar delegitima, precum si periferizarea socio-politica; multi sperau ca vor fi consultati cu referire la analiza trecutului recent, cu privire la perspectivele tarii.
\n\u00cen rest, revolutia reconstituita de multi dintre ei pare un puzzel sucit si personalizat, un breviar cu cronologii \u00eencalecate, un film voalat pe secventele esentiale. Ori, nici ei, nici altii nu am \u00eenvatat ca revolutiile, o alta condensare problematica a timpului istoric, \u00eesi devoreaza copii. De regula, marile miscari sociale sunt aprinse de radicali, sunt animate de inocenti si de fiarele conjuncturale; beneficiarii sunt \u00eentotdeauna oportunistii, cei care asteapta. Ceilalti, dupa consumarea evenimentului, nu mai exista. Un oarecare noroc au doar mortii, ei devin eroi si intra \u00een panteonul evenimentului, \u00eentr-o mitologie oarecum statornica. Cu adevarat, \u201eun sfat al batr\u00e2nilor\u201c nu a existat vreodata. E cel mult un cliseu istoriografic.
\nInterviuri cu doi participanti care nu stiu daca au fost revolutionari<\/strong>
\n\u00cen vara acestui an, doi studenti au realizat intervuri cu participanti la evenimentele din Decembrie 1989. Au povestit un sibian si un bucurestean. Ambii au afirmat ca nu au fost revolutionari si ca nu au revendicat acest statut. Cei doi sunt, \u00een schimb, tipici pentru paradoxalul rom\u00e2n postcomunist ramas confuz \u00een mijlocul tranzitiei, al democratiei formale. Asa ca sunt totodata anticomunisti preocupati de exercitarea libertatii de expresie, dar si nostalgici dupa centura de siguranta, dupa deresponsabilizarile oferite de comunism. \u00cen plus, simptomatic este faptul ca nu au vorbit, \u00een maniera directa, despre prezent, desi defetismul lor este rezultatul dezamagirii, aceasta din urma fiind, la r\u00e2ndul ei, indusa de actuala epoca a acumularii primitive de capital.
\n1. Experienta t\u00e2narului prins \u00een multime si \u00een capcana istoriei<\/strong>
\nUrmatoarea relatare apartine unui profesor, experienta didactica a acestuia oferind o anumita coerenta specifica textului prelucrat de noi. Pentru profesorul Dorin Nemes, evenimentele au fost un fel de \u201etinerete revolutionara\u201c3, caci p\u00e2na atunci traise parca \u00eentr-un soi de crisalida:
\n\u201e\u00cen 1989, eram student \u00een primul an la Universitatea Babes-Bolyai din Cluj-Napoca, la Facultatea de Filozofie-Istorie, sectia Filozofie-Istorie, si aveam doar 20 de ani. \u00cen acel moment, stiam putine despre regimul comunist din Rom\u00e2nia, \u00eentruc\u00e2t eram o fire mai boema, ma interesau cu deosebire filozofia, poezia si literatura, evazionam. Preferam sa discut cu prietenii mei despre filozofii greci antici si filozofii clasici germani (at\u00e2t c\u00e2t stiam) sau despre Nichita Stanescu si Marin Preda (doi dintre autorii mei preferati la acea vreme). Nu \u00eemi puneam problema daca traiesc \u00eentr-un regim legitim sau nu. Nu \u00eemi puneam problema aceasta. Cred ca marea majoritate a populatiei nu-si punea aceasta problema. Comunismul \u00eemi aparea ca fiind etern, ca istoria este ireversibila, mereu ni se repeta asta… ma nascusem sub Ceausescu si credeam ca voi muri sub Ceausescu. Nu cunosteam alternativa. Tot ceea ce speram era o posibila liberalizare a regimului, sub fiul presedintelui, Nicu Ceausescu, ce avea o viziune oarecum mai occidentala asupra conducerii si dezvoltarii tarii.
\nSe vorbea, cu multa precautie, despre faptul ca, mai devreme sau mai t\u00e2rziu, Nicolae Ceausescu va renunta la putere \u00een favoarea fiului sau, Nicu. Aceasta era unica alternativa ce mi se parea posibila la acea vreme. Recunosc ca nu stiam mare lucru despre democratie la acea vreme si nu o consideram o alternativa posibila pentru Rom\u00e2nia. Detineam informatii putine si trunchiate despre Occident, despre democratiile vestice si despre viata civilizata si decenta a oamenilor din aceste tari.
\nParintii mei erau oameni simpli, care, daca \u00eemi amintesc bine, considerau de la sine \u00eenteleasa ordinea \u00een care traiam. Desigur, de multe ori \u00eesi exprimau nemultumirea si frustarea, pentru ca nu aveau ce sa ne puna pe masa, pentru ca se lua curentul ori caldura, dar se straduiau sa se ascunda fata de noi, iar \u00een public erau, ca si restul, obedienti, disciplinati, \u00eenregimentati. \u00cemi amintesc ca atunci c\u00e2nd mergeam la bunici, undeva l\u00e2nga Blaj, la Rosia de Secas, \u00eempreuna cu unul dintre fratii tatei, care era marginalizat chiar si de catre tata si de ceilalti unchi (era anticomunist si lor le era foarte frica de consecinte si \u00eemi interziceau de multe ori sa am de-a face cu el), ascultam uneori Europa Libera si Vocea Americii.
\n\u00cen sat, unchiul meu nu era vazut prea bine, \u00eentruc\u00e2t \u00een tinerete avusese probleme cu autoritatile comuniste din vremea lui Gheorghiu-Dej (fusese arestat). La emisiunile posturilor de radio mentionate, aflasem, de exemplu, ca \u00een alte tari oamenii aveau drepturi, nu doar obligatii, ca aveau posibilitatea sa \u00eesi exprime liber opiniile, sa circule liber, sa aleaga dintre mai multe partide unul care sa conduca tara si multe altele. Aceste informatii, extrem de putine si disparate, nu ma ajutau foarte mult la acea data, mai mult ma faceau sa fiu confuz \u00een legatura cu lumea \u00een care traiam ori \u00een care ar fi trebuit sa traiesc. \u00cen liceu, eram un grup de colegi de clasa, foarte buni prieteni, care, dupa ore si uneori si \u00een timpul orelor, ne \u00eent\u00e2lneam si povesteam vrute si nevrute, printre care si lucruri despre viata politica de la noi, desi subiectul nu era printre preocuparile noastre preferate. Tatal unuia dintre acesti colegi era pictor si dadea glas uneori, de obicei atunci c\u00e2nd era sub influenta lui Bachus, anumitor opinii anticomuniste si anticeausiste care pe noi, prietenii aflati \u00een vizita, ne puneau pe g\u00e2nduri.
\n\u00cen noiembrie a avut loc Congresul al XIV-lea al P.C.R., care l-a reconfirmat la conducerea statului si partidului pe Nicolae Ceausescu. Am primit vestea cu detasare. Eram aproape 100% convins ca Nicolae Ceausescu va fi reales secretar al partidului la al XIV-ea Congres. \u00centr-un viitor mai apropiat ori mai \u00eendepartat, ma g\u00e2ndeam ca \u00eei va urma Nicu si ca atunci va fi mai bine.
\nNelinistea ca preambul<\/strong>
\n…nu mai tin minte exact, dar prin 17 sau 18 decembrie veneam de la Cluj la Sibiu cu trenul, \u00een vacanta, si \u00een compartimentul \u00een care eram c\u00e2tiva barbati povesteau ca la Timisoara actionau agenti straini care agitau spiritele si care \u00eei \u00eendemnau pe locuitori sa se opuna regimului. Respectivii barbati erau convinsi ca sunt necesare masuri dure \u00eempotriva acestora, pentru a nu fi pusa sub semnul \u00eentrebarii ordinea comunista. Am evitat sa vorbesc cu acestia, \u00eentruc\u00e2t cereau sprijinul, cel putin verbal, pentru afirmatiile lor, si am preferat sa ies pe hol, unde am ramas p\u00e2na c\u00e2nd am ajuns \u00een Sibiu.
\nLa Sibiu, lumea era nelinistita. Aveam un vecin vizavi de noi, un vecin pe nume Cenan, inginer de profesie. Prin 18 sau 19 decembrie a venit secretos la noi si a cerut sa stea de vorba cu tata, care era apreciat \u00een bloc ca fiind un om simplu, dar saritor la nevoie si chiar bun sfatuitor. Multi \u00eel apreciau pe tata si \u00eei cereau ajutorul \u00een diverse privinte. \u00cen acea situatie, tata ne-a cerut, mie si fratilor mei, sa plecam din camera mare care tinea loc de sufragerie… dar eu am tras cu urechea si am aflat ca la Timisoara se trage, ca mor oameni. Cenan sau nevasta lui (nu mai tin minte exact care dintre ei) avea la Timisoara o sora care \u00eei sunase si le povestise despre ceea ce se petrecea acolo. Cenan se temea pentru viata ei si a familiei acesteia si \u00eei cerea sfatul tatei daca sa plece sau nu la Timisoara. Stirile de la televizor le contraziceau \u00een \u00eentregime pe cele aflate de familia Cenan de la ruda lor din Timisoara.
\nDiscutia m-a pus pe g\u00e2nduri si m-a speriat. Pe inginerul Cenan \u00eel apreciam si \u00eel consideram un om serios si sobru, un individ care nu bate c\u00e2mpii. De altfel, reactiile de perplexitate si teama \u00eemi erau \u00eentarite de reactia tatalui meu, care era extrem de afectat de cele aflate. Cei doi, adica vecinul si tatal meu, s-au dus prin bloc sa le povesteasca si altor vecini despre Timisoara si sa afle lucruri noi despre evenimentele de acolo.
\n\u00cen ziua urmatoare, m-am \u00eent\u00e2lnit cu prietenii mei si, cu inconstienta specifica v\u00e2rstei, am planuit sa construim un tipar artizanal cu ajutorul caruia sa scriem fluturasi \u00eempotriva regimului pe care sa \u00eei punem \u00een cutiile postale ale blocurilor, la adapostul \u00eentunericului. \u00cen cele din urma am renuntat la idee, din lipsa materialelor. Dar, \u00een general, contestatari autentici ai regimului au fost foarte putini dintre tinerii care au iesit pe strazi \u00een acele zile la Timisoara, Sibiu, Bucuresti. Cred ca s-a produs o radicalizare a actiunilor pe masura ce se afla, din surse neoficiale, ca la Timisoara, din ordinul lui Ceausescu, armata si securitatea au tras \u00een multime. Eram t\u00e2nar si inconstient, ca si prietenii mei, credeam ca putem schimba lucrurile, credeam ca de noi depinde ce se \u00eent\u00e2mpla. Mai mult din spirit de teribilism si mai putin din spirit de fronda am participat la evenimente. Nu credeam \u00een rasturnari fundamentale de situatie, \u00een schimbarea regimului. Initial, credeam ca se va mentine regimul comunist, dar dupa modelul sovietic propus de Gorbaciov, perestroika si glasnost, dar cu un alt conducator.
\nSibiu, 21 Decembrie 1989, betia entuziasmului de masa<\/strong>
\nEvenimentele de strada au \u00eenceput la Sibiu \u00een 21 decembrie. \u00cen acea zi am plecat de acasa cu un prieten, cu Sabin, acum stabilit \u00een S.U.A. \u00cencercam sa \u00eel cautam, la morga, pe taica-sau, care chipurile fusese gasit mort si despe care prietenul meu aflase ca fusese omor\u00e2t de catre Securitate. Eu ma \u00eendoiam de aceasta, dar totusi l-am \u00eensotit. \u00cen fata Palatului de Justitie \u2013 pe atunci sediul judetean al P.C.R. \u2013 am vazut militari \u00een termen cu parul grizonat\/alb, ori era exclus ca acei oameni sa aiba 18 sau 19 ani! Erau securisti \u00eenfiltrati, calmi, impasibili, care nici nu clipeau \u00een legatura cu ce se \u00eent\u00e2mpla \u00een jurul lor. Dinspre hotelul Continental, venea spre sediul judetean al P.C.R. o multime restr\u00e2nsa de oameni, cred ca erau 200-300, care striga, urla \u201eJos Ceausescu!\u201c, \u201eJos tiranul!\u201c s.a. Majoritatea trecatorilor priveau gura-casca de pe margine, multi plecau repede de acolo, unii, la \u00eenceput putini, apoi din ce \u00een ce mai multi, intrau si ei \u00een multimea care protesta tot mai furios.
\nAm intrat \u00een multime si noi, eu si cu Sabin. La \u00eenceput, am preferat sa stam pe margine, apoi, la \u00eendemnul repetat al prietenului meu, am decis \u00eempreuna sa ne alaturam manifestantilor. Am demonstrat pe strazi, nu \u00eemi venea sa cred ce se \u00eent\u00e2mpla, parca era un vis, parca eram \u00een transa. Daca stau sa ma g\u00e2ndesc acum, cred ca eram incredibil de detasat, parca nu mi se \u00eent\u00e2mpla mie, nu \u00eemi pasa de ce avea sa se petreaca; de altfel, nu credeam ca mi s-ar fi putut \u00eent\u00e2mpla ceva tocmai mie. \u00cemi amintesc ca am participat la miting prin tot centrul orasului si prin Hipodrom (zona relativ periferica, n.n.), oamenii erau vindicativi, strigau, urlau \u00eempotriva tiranului, se descatusau, nu mai aveau nici o retinere, sf\u00e2rsitul lui Ceausescu era aproape.
\nDar eu nu am fost \u00een stare sa strig vreo lozinca anticomunista ori anticeausista. Parca \u00eemi erau, probabil de emotie, blocate corzile vocale. M-a impresionat cel mai tare, nu am sa uit niciodata, c\u00e2nd coloana de manifestanti a ajuns pe strada Jiului. Aflat \u00een multime, pe la jumatatea strazii, m-am uitat \u00een fata si \u00een spate: \u00eentreaga strada era plina de oameni fericiti (de ordinul miilor) care \u00eesi aruncau palariile si sepcile \u00een aer. Asa \u00eemi \u00eenchipuiam eu ca a fost Unirea de la 1859 sau cea de la Alba Iulia din 1 decembrie 1918!! Ajuns acasa, le-am povestit parintilor mei despre cele vazute si traite, acestia s-au mirat si s-au bucurat, dar, totodata, si-au exprimat \u00eengrijorarea cu privire la evenimentele care aveau sa urmeze. Tatal meu era convins ca Ceausescu nu va renunta la putere de bunavoie si ca se va ajunge la varsare de s\u00e2nge, asa cum se petrecusera lucrurile la Timisoara.
\nA doua zi, 22 decembrie 1989 \u2013 fuga \u00een fata televizorului<\/strong>
\nDimineata, c\u00e2nd m-am trezit, i-am spus tatalui meu ca aveam de g\u00e2nd sa merg \u00een oras sa vad ce avea sa se mai \u00eent\u00e2mple. Tatal meu mi-a interzis categoric sa ies din casa, convins fiind ca se va trage \u00een oameni si la Sibiu, ca Militia si Securitatea vor fi de partea lui Ceausescu. Nu m-am resemnat si, profit\u00e2nd de un moment de neatentie, din partea parintilor mei, am zbughit-o pe usa si… dus am fost. Am plecat spre mitingul anticomunist din 22 decembrie, care a \u00eenceput \u00eenainte de fuga lui Ceausescu (pe la ora 9 si jumatate spre 10). Nu am reusit sa ajung dec\u00e2t pe Calea Dumbravii (bulevard central, n.n.) \u00een apropierea \u201eDiodei\u201c (la parterul unui bloc nou erau un magazin, totodata si centru de depanare pentru obiecte de uz caznic, magazinul respectiv purta acest nume care s-a pastrat p\u00e2na astazi \u00een topografia simbolica a orasului, desi respectivul spatiu comercial a disparut demult, n.n.) c\u00e2nd am vazut oameni fugind panicati, c\u00e2nd a \u00eenceput sa se traga \u00een jurul meu (casa aceea de pe Dumbravii a ramas mult timp ciuruita de gloante). Daca as fi plecat dis-de-dimineata de acasa, daca tata nu m-ar fi oprit sa plec, as fi ajuns probabil si eu \u00een zona Militiei, unde as fi putut fi ranit sau ucis. M-am \u00eentors acasa, unde tatal meu m-a certat cu vehementa, repros\u00e2ndu-mi ca nu ascult de oamenii \u00een v\u00e2rsta.
\n\u00cempreuna cu parintii, fratele meu mai mic si c\u00e2tiva vecini, am urmarit la televizor evenimentele ce se petreceau \u00een tara. Stirile transmise \u00een direct erau incredibile. Ceausescu fugise \u00eempreuna cu consoarta lui, securisti, militieni si teroristi straini fideli regimului dezlantuisera iadul \u00een tara, \u00een mai toate orasele importante oamenii ieseau \u00een strada, se \u00eencerca organizarea la Bucuresti a unei conduceri revolutionare. Eram cu totii emotionati. Eu, tata si mama, vecinii din bloc urmaream cu rasuflarea taiata transmisiunile \u00een direct, ne dadeau lacrimile c\u00e2nd vedeam ororile comise \u00een tara. \u00cemi mai amintesc ca am petrecut, zilele urmatoare, multe ore \u00een casa pe jos, \u00eentruc\u00eet se tragea periodic \u00een zona Ciresica (un alt saptiu relativ periferic, n.n.), \u00een cimitir si la blocurile din apropiere \u2013 erau \u00een jurul blocului 115, unde locuiam, c\u00e2teva blocuri unde locuiau securisti, militieni si militari, iar multi oameni din blocul nostru erau convinsi ca acestia erau fideli regimului.
\n23-26 decembrie, \u201econtrolor de trafic\u201c
\nAm participat la controale pe strada, anume la intersectia strazilor Dima, Plugarilor si Calea Cisnadiei; \u00eemi amintesc ca eram cinci sau sase revolutionari, \u00eentre care si o femeie care afirma ca lucreaza la Teatrul de papusi, ca e actrita. Purtam banderole tricolore pe care ni le daduse actrita, pentru a demonstra ca eram de partea revolutiei, si opream orice masina care trecea prin intersectie. Toate opreau, iar soferii si pasagerii lor \u00eesi exprimau cu \u00eenflacarare adeziunea la revolutie. Dar, la un moment dat, a trecut prin intersectie si o Dacie alba, \u00een care erau trei barbati, iar unul dintre ei, aflat pe bancheta din spate, avea o pusca mitraliera. Masina nu a oprit si a trecut \u00een mare viteza pe l\u00e2nga noi. Tot ceea ce am reusit sa facem a fost sa retinem numarul Daciei. Nu a trecut mult timp si prin intersectia a intrat un tanc pe care l-am oprit (Armata era cu noi, nu?). I-am spus ofiterului, care iesise afara din tanc, despre Dacia care nu oprise. Acesta a afirmat raspicat ca \u00een Dacia aceia erau teroristi (de unde stia nu ne-am g\u00e2ndit sa \u00eentrebam, nici macar nu ne-a trecut prin cap sa \u00eentrebam, l-am crezut de la bun \u00eenceput) \u201ecare trebuiau opriti cu orice pret\u201c.
\nAsa ca noi, cei din punctul de control, am construit \u201eun plan de bataie\u201c. C\u00e2tiva dintre noi aveam b\u00e2te cu care urma sa fie lovite geamurile masinii, eu aveam un spray de corp pe care urma sa \u00eel pulverizez \u00een ochii pasagerului din spate care era \u00eenarmat. Apoi, trebuia ca unul dintre noi sa smulga arma teroristului si sa \u00eei imobilizam pe toti cei din masina. Peste vreo jumatate de ora de la \u00eenchegarea acestui \u201eplan laborios\u201c, aceeasi Dacie a revenit \u00een intersectie, dar de data aceasta a oprit. Am pus planul \u00een aplicare doar eu si cel care urma sa loveasca cu b\u00e2ta parbrizul din fata a masinii. Individul, orbit momentan de spray, a \u00eendreptat arma spre mine (sau aceasta a fost impresia mea) si \u00een acel moment, de frica, am luat-o la fuga \u00een zig-zag, oprindu-ma la c\u00e2teva strazi distanta. \u00centors, dupa ceva timp, \u00eenapoi, am aflat de la colegii de baricada ca individul cu pusca avusese intentia de a trage, dar ca renuntase. Si m-au uluit c\u00e2nd mi-au spus ca ceilalti ocupanti ai masinii au afirmat ca nu sunt teroristi si ca sunt de partea revolutiei.
\nUltima baricada, scara de bloc si zvonurile despre realitati \u00abletale\u00bb<\/strong>
\nAm multe amintiri despre acele zile fierbinti. \u00cemi amintesc de teama si disperarea generalizata a oamenilor din cartier (zona Ciresica?, n.n.) care, \u00een blocuri, au organizat sisteme primitive de aparare, cu ce au avut la \u00eendem\u00e2na, \u00een speranta ca \u00eei vor putea opri pe teroristii care ar fi pus \u00een pericol viata familiilor lor. La parterul blocului unde locuiam, mai multi vecini au improvizat un gen de aparare originala: c\u00e2teva sanii barau usa blocului, c\u00e2tiva vecini aveau sare grunjoasa cu care sa-i orbeasca pe eventualii atacatori, c\u00e2tiva aveau pregatite topoare, iar alti vecini cu arme la fel de improvizate ar fi urmat sa intre \u00een actiune daca prima linie de aparare ar fi fost patrunsa. Disperarea era mare. Mai mult, vecinii se suspectau \u00eentre ei. Tin minte ca era suspectat cineva din bloc, despre care se stia ca este sofer al unui activist, deci un potential terorist. Mult timp dupa \u00eencheierea revolutiei, au continuat sa planeze suspiciuni asupra acestui vecin, oamenii din bloc continu\u00e2nd sa creada ca acesta a fost un \u00abcontrarevolutionar\u00bb.
\n\u00cen zilele \u00een care faceam controale la intersectia strazilor Dima, Plugarilor si Calea Cisnadiei, am vazut cum treceau tancuri pe l\u00e2nga noi, iesea c\u00e2te un ofiter si afirma ca transporta teroristi\/securisti pentru a-i duce pe strada Miraslau la cazarma de l\u00e2nga Militie sa fie predati comandamentului militar de acolo. Am aflat ulterior ca \u00een aceasta cazarma era un bazin de \u00eenot golit de apa si transformat \u00een loc de detentie provizoriu. Mai tin minte ca, la iesirea din oras \u00eenspre Cisnadie, a fost oprit un Aro, \u00een care era c\u00e2tiva teroristi, printre care si Stroe de la scoala de c\u00e2ini \u2013 asa ziceau oamenii, eu nu stiam cine era \u2013 iar oamenii \u00eei loveau cu picioarele \u00een burta. Norocul lor a fost ca a venit un tanc sa \u00eei preia pe ticalosi si ofiterul si soldatii le-au salvat viata. Cred ca lumea i-ar fi linsat \u00een cele din urma daca nu ar fi intervenit militarii aceia.
\nAm ramas cu gura cascata c\u00e2nd am vazut ura din ochii multimii si faptele unor vecini pe care de altfel \u00eei credeam foarte pasnici. Poate ca de vina era frica. Stirile pe care le aflam erau contradictorii. Se vorbea ca se trage \u00een centrul Sibiului, \u00een unitatile militare de pe Calea Dumbravii si din Valea Aurie (un cartier periferic aflat \u00een apropierea padurii Dumbrava) \u00een zona cimitirului, ca a aterizat pe aeroportul din Sibiu un avion cu teroristi straini care urmau sa-i ajute pe securisti sa reprime revolutia din oras, ca apa de la robinete a fost otravita, ca nu trebuie m\u00e2ncate alimentele aduse de taranii din jurul Sibiului, \u00eentruc\u00e2t si acestea erau otravite.
\nC\u00e2teva clisee; dezamagirea,
\nea \u00eensasi un cliseu<\/strong>
\nConsideram cu tarie, la acea vreme, ca principalul responsabil pentru toate actiunile de reprimare din tara era Nicolae Ceausescu; din ordinul lui actionau \u00een tara securistii si teroristii. Bine\u00eenteles, el \u00eempartea vina cu acolitii sai, cu activistii, securistii si militienii care i-au ramas loiali p\u00e2na la sf\u00e2rsit, p\u00e2na la executia din 25 decembrie. As vrea sa mai adaug ca, dupa executia sotilor Ceausescu, lucrurile \u00een tara au \u00eenceput sa reintre pe un fagas normal.
\nNu eram convins atunci si nu sunt convins nici astazi ca au existat teroristi care au actionat \u00een acele zile \u00eempotriva poporului la Timisoara, Bucuresti, Sibiu\u2026 Sunt convins \u00eensa ca unii din asa-zisi teroristi au fost securistii scelerati, dezechilibrati, dornici sa \u00eesi pastreze privilegiile detinute. Eu de altfel nu am vazut \u00een acele zile niciun terorist, desi era plin Sibiul de ei. Adevarul despre asa-zisii teroristi nu ne-a fost dezvaluit de autoritati nici p\u00e2na azi, desi s-au constituit mai multe comisii de studiere a evenimentelor din decembrie 1989 si au fost date publicitatii destule rapoarte despre Revolutia decembrista. Ca toata lumea, aveam \u00eencredere si eram nefiresc de optimist cu privire la noii lideri, Iliescu, Mazilu, Roman, etc… Oricare conducatori ar fi venit \u00een locul lui Ceausescu mi se pareau mana cereasca.
\nCea mai scurta concluzie posibila
\nAnii care au urmat au constituit \u00eensa o crunta dezamagire pentru mine\u201c.<\/p>\n

NOTE:<\/strong>
\n1. Vezi COMEMOR\u00c1 vb. I. tr. A celebra printr-o ceremonie un eveniment insemnat sau o persoana importanta (mai ales un eveniment trist sau o persoana disparuta). s< fr. comm\u00e9morer, cf. lat. commemorare – a amintit.<\/p>\n

2. In opinia mea, rom\u00e2nii nu au avut implinita nicio revolutie socio-politica. Incertitudinile, indoielile (metodice) stiintifice ne fac sa spunem ca am avut cel mult o miscare revolutionara (1821), o revolutie tricefala (1848-1849) si Decembrie 1989, ca revolutia comunista \u201enu se pune\u201c.
\n3. Interviul a fost realizat de studentul Catalin Lazar in 11 august 2010.<\/p><\/blockquote>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Ambiguitatile istoriei recente si autoperceptiilor legate de Revolutia din Decembrie 1989 \u00cen aceste saptam\u00e2ni de iarna \u00eentunecata, am vazut ca unele persoane publice folosesc frecvent, cu referire la diverse celebrari (Ziua Nationala a Rom\u00e2niei, Revolutia din Decembrie 1989), cuv\u00e2ntul \u201ecomemorare\u201c1. Ba, mai mult, un lider PD-L ne-a \u00eendemnat, de la un post de televiziune, ca… Cite\u0219te mai mult »A comemora sau a celebra?<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[17],"tags":[4411,4410],"class_list":["post-5884","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-ideilor","tag-interpretari-ale-evenimentelor-din-decembrie-89","tag-revolutia-din-decembrie-1989"],"views":2602,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/5884","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=5884"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/5884\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=5884"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=5884"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=5884"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}