{"id":5875,"date":"2010-12-24T07:11:07","date_gmt":"2010-12-24T05:11:07","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=5875"},"modified":"2010-12-24T07:11:25","modified_gmt":"2010-12-24T05:11:25","slug":"holocaust-cinematografic-%e2%80%9ela-rafle%e2%80%9c-de-roselyne-bosch","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/holocaust-cinematografic-%e2%80%9ela-rafle%e2%80%9c-de-roselyne-bosch\/","title":{"rendered":"Holocaust cinematografic: \u201eLa rafle\u201c de Roselyne Bosch"},"content":{"rendered":"

\u201eNu m-as increde in cineva care n-a pl\u00e2ns in timpul vizionarii filmului. Ar trebui sa-ti lipseasca o gena pentru a nu pl\u00e2nge: gena compasiunii. (…) Pl\u00e2ngi atunci c\u00e2nd vezi \u201eLa Rafle\u201c pentru ca n-ai alta alegere. Asta daca nu cumva esti rasfatatul epocii in care traiesti si te excita cinismul atunci c\u00e2nd mergi la cinema, sau consideri ca emotiile sunt o monstruozitate ori o slabiciune. Asta credea si Hitler. Acesti insensibili sunt asemeni lui Hitler. In tot cazul, daca ar incepe un razboi, n-as vrea sa fiu in aceleasi transee cu cei care gasesc ca e prea multa emotie in \u00abLa Rafle\u00bb\u201c.<\/strong><\/em>
\nDeclaratia, apartin\u00e2ndu-i lui Roselyne Bosch, regizoarea acestei superproductii prezentate la Bucuresti in cadrul Festivalului Filmului Francez, a fost acordata revistei \u201eLes Ann\u00e9es Laser\u201c in luna septembrie si ridica intrebari serioase privind discernam\u00e2ntul acesteia ca cineast. Greseala sa e dubla, iar prima si cea mai evidenta o ascunde pe cea de-a doua, mai grava.
\nInfractorii dublug\u00e2nditului<\/strong>
\nLa un prim nivel, t\u00e2nara cineasta alege sa-si insulte o parte dintre spectatorii care i-au adus lui \u201eLa Rafle\u201c incasari de 25 de milioane de euro, pun\u00e2nd semnul egalitatii intre cei pe care filmul nu i-a sensibilizat si nazisti. Nu ti-a placut \u201eLa rafle\u201c? Inseamna ca esti de extrema dreapta, alta explicatie nu exista. Reversul medaliei devine, in consecinta, de asemenea valabil: tot nazist e si acela care a vizionat cu un minim interes \u201eTriumful vointei\u201c de Leni Riefenstahl. Un film (orice film) in care nazistii sunt personajele negative e bun, in timp ce orice film in care nazistii nu sunt infierati e lipsit de orice merite estetice. Din prima categorie fac parte inclusiv productii precum \u201eSS Experiment Love Camp\u201c sau \u201eSS Lager V: L’inferno delle donne\u201c; din cea de-a doua, \u201eMr. Klein\u201c al lui Joseph Losey, care include referiri la acelasi eveniment tratat in \u201eLa Rafle\u201c (deportarea evreilor parizieni din iulie 1942) si in care rechizitoriul pe care Bosch il gaseste obligatoriu int\u00e2rzie sa apara.
\nRationamentul secund pe care cuvintele regizoarei se bazeaza e ca singurul mandat al oricarui film poate fi acela de a emotiona, iar emotia nu se poate exprima altfel dec\u00e2t prin lacrimi. Talentul unui cineast se traduce, in consecinta prin talentul de a le provoca. Daca reuseste, e bine. Daca nu, mai bine si-ar cumpara o vaca si un lot cu pasune. Conform acestui al doilea argument, telenovelele si soap operas ar trebui sa triumfe in fiecare an la Cannes si Berlin; din fericire, nu e cazul.
\nInsumate, cele doua decrete ale lui Bosch spun urmatorul lucru: daca nu ti-a placut \u201eLa rafle\u201c, esti nazist, incapabil de sentimente sau si una, si alta. E o ratoire infantila, precum cea a adolescentului care, inainte de a se analiza pe sine in oglinda, crede ca femeile il ignora pentru ca nu le plac barbatii in general.
\nVictimele si agresorul
\niau cuv\u00e2ntul pe r\u00e2nd<\/strong>
\nFilmul ofera doua caricaturi: a nazistilor si a lui Hitler, respectiv a suferintei si a evreilor. Cele doua se bizuie una pe cealalta, principalul procedeu de a le pune in valoare fiind alternanta. Hitler se da de ceasul mortii ca nu reuseste sa-i stearga pe evrei de pe fata pam\u00e2ntului (cit\u00e2ndu-l, in acest sens, pe Sun Tzu), evreii isi vad de viata lor linistita: parintii muncesc (sau incearca sa munceasca), in timp ce copii lor se joaca sau sunt primii din clasa lor la scoala. Hitler, Himmler si apropiatii lor, care pocnesc de sanatate, se ghiftuiesc cu sauerkraut si beau bauturi fine undeva in munti, evreii mor de foame si sete in velodromul de iarna din Paris. Si asa mai departe. Intotdeauna in mijlocul detinutilor, brava infirmiera interpretata, cu z\u00e2mbetul ei trist dintotdeauna, de M\u00e9lanie Laurent, care stie sa joace ca nimeni alta suferinta stoica (si nimic altceva).
\nCinematografic, valoarea filmului e cvasinula, restr\u00e2nsa la calitatea sa de encliclopedie a cliseelor tipice reconstituirilor de epoca. In acest film, se int\u00e2mpla sa fie vorba despre Holocaust, ceea ce pica destul de bine. Holocaustul nu mai trebuie explicat, toata lumea stie ce si cum, toata lumea stie ce ar trebui sa simta c\u00e2nd vede pe ecran o uniforma de nazist sau o stea galbena care nu se asorteaza cu nimic. Daca insa filmul ar fi tratat oricare alt eveniment (masacrul armean, de pilla, mai putin popular si niciodata recunoscut oficial in Turcia, deci mai sensibil), instrumentele ar fi fost aceleasi.
\nE ca si cum virulenta asta de acum se vrea un omagiu adus celor care au pierit atunci. Nu stiu daca e genul de omagiu pe care ei si l-ar fi dorit. Daca exista o solutie finala si pentru cinema, Bosch cu siguranta a gasit-o. Filmul ei e orice, numai cinema nu.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

\u201eNu m-as increde in cineva care n-a pl\u00e2ns in timpul vizionarii filmului. Ar trebui sa-ti lipseasca o gena pentru a nu pl\u00e2nge: gena compasiunii. (…) Pl\u00e2ngi atunci c\u00e2nd vezi \u201eLa Rafle\u201c pentru ca n-ai alta alegere. Asta daca nu cumva esti rasfatatul epocii in care traiesti si te excita cinismul atunci c\u00e2nd mergi la cinema,… Cite\u0219te mai mult »Holocaust cinematografic: \u201eLa rafle\u201c de Roselyne Bosch<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[66],"tags":[4404,83,4406,4405],"class_list":["post-5875","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-arte-media","tag-la-rafle","tag-film","tag-interviu-roselyne-bosch","tag-roselyne-bosch"],"views":3167,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/5875","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=5875"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/5875\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=5875"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=5875"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=5875"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}