{"id":5872,"date":"2010-12-24T07:07:21","date_gmt":"2010-12-24T05:07:21","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=5872"},"modified":"2010-12-24T07:07:35","modified_gmt":"2010-12-24T05:07:35","slug":"noul-miyazaki-2","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/noul-miyazaki-2\/","title":{"rendered":"Noul Miyazaki (2)"},"content":{"rendered":"<p><em><strong>Dupa ce a asigurat elementele de CGI ale popularului roman vizual \u201eWind: A Breath of Heart\u201c (lansat de studioul de jocuri Minori \u00een mai multe versiuni, \u00eentre 2002-4), Makoto Shinkai si-a lansat lungmetrajul de debut, \u201eThe Place Promised in Our Early Days\u201c (sau \u201eBeyond the Clouds, the Promised Place\u201c), la sf\u00e2rsitul lui 2004.<\/strong><\/em><br \/>\nAceasta prima productie cinematografica de mare anvergura si de ampla respiratie epica a lui Makoto Shinkai, cea care l-a impus definitiv ca unul dintre marii autori de animatie japonezi, a obtinut \u00een 2005 premiul concursului sponsorizat \u2013 \u00eenca din 1946 \u2013 de catre ziarul \u201eMainichi Shinbun\u201c (alaturi de alte distinctii nationale importante), a fost selectionat \u00een mai multe festivaluri de animatie sau de fantasy si a fost difuzat de Animax.<br \/>\nPovestea din \u201eThe Place Promised in Our Early Days\u201c este plasata \u00een Japonia de la sf\u00e2rsitul anilor 1990 \u2013 de fapt, \u00eentr-un plan temporal alternativ. \u00cen 1974, tara fusese divizata, Sudul fiind ocupat de SUA, iar Nordul (inclusiv insula Hokkaido, zisa \u201eEzo\u201c) \u2013 de \u201eUniune\u201c (URSS, probabil). \u00cen acelasi an, Uniunea \u00eencepuse sa construiasca, pe insula amintita, un bizar turn urias, vizibil chiar si din Tokio. \u00cen anii &#8217;90, cele doua puteri au pactizat si au alcatuit Alianta, \u00eensa legaturile dintre tari continua sa fie suspendate. \u00cen Sud exista un Front de Eliberare, care are drept tel reunificarea si \u00eentreprinde periodic atacuri \u00een Nordul aflat \u00eenca sub dominatia Uniunii.<br \/>\nAcesta este cadrul \u00een care evolueaza cei trei prieteni aflati \u00een centrul povestii: doi baieti (Hiroki Fujisawa si Takuya Shirakawa) si o fata (Sayuri Sawatari). Ei traiesc \u00een Aomori, la extremitatea nordica a Japoniei de Sud, de unde pot admira \u00een voie Turnul Hokkaido, si, \u00een 1996, sunt \u00een ultimul an de studii \u00eenainte de liceu. Cei trei prieteni fac un legam\u00e2nt: vor trece \u00eempreuna granita, cu un avion construit de ei, si vor afla secretul turnului. \u00censa Sayuri cade victima unei boli stranii si este transferata la Tokio. Dupa trei ani, \u00een pragul unui nou razboi, Hiroki afla ca iubita sa Sayuri zacuse \u00een coma tot acest timp si \u00eei cere sprijinul lui Takuya pentru a o readuce la viata pe fata.<br \/>\nDragostea si prietenia, visul si memoria, razboiul si zborul se \u00eembina fermecator \u00een acest anime superb. Accentul este pus nu pe ideile SF si pe secventele spectaculoase, ci pe momentele emotionante cu cei trei eroi. Cum \u201eThe Place Promised in Our Early Days\u201c nu este un film de razboi despre un grup de luptatori pentru libertate (desi acestia apar pe ecran), ci un film despre Hiroki, Sayuri si Takuya, el se \u00eencheie atunci c\u00e2nd povestea lor este dezvoltata p\u00e2na la capat, desi conflagratia continua \u00een jurul lor&#8230;<br \/>\n\u00cen 2007, Makoto Shinkai a lansat filmul \u201e5 Centimeters per Second\u201c, subintitulat \u201eUn lant de scurte povestiri despre departarea lor\u201c. (\u00cen treacat fie spus, \u201edepartarea\u201c este un cuv\u00e2nt-cheie pentru autor si pentru eroii sai \u00eendragostiti.) Si acesta a fost prezentat \u00een multe festivaluri internationale si, \u00een plus, a primit distinctia Asia Pacific Screen Award pentru cel mai bun lungmetraj de animatie.<br \/>\n\u201e5 Centimeters per Second\u201c este segmentat \u00een trei episoade (\u201eFlorile de cires alese\u201c, \u201eCosmonaut\u201c si \u201e5 centimetri pe secunda\u201c), care dureaza \u00eempreuna 1 ora. De aceasta data, Makoto Shinkai renunta la recuzita SF (desi personajul principal masculin viseaza la stele), pentru a se concentra si mai mult asupra relatiilor dintre cei trei eroi (prezentate din nou si prin voice-over).<br \/>\nTitlul filmului se refera la viteza caderii florilor de cires \u2013 unul dintre lucrurile care-i unesc pe Takaki Tohno (personajul central) si Akari Shinohara. \u00cen anii &#8217;90, ei sunt colegi de scoala si se apropie unul de celalalt, descoperind ca au multe lucruri \u00een comun: sunt obligati sa se transfere des pentru a-si urma parintii, au o constitutie fragila si prefera lecturile la biblioteca exercitiilor sportive. \u00censa cei doi sunt nevoiti sa se desparta, asa ca mentin legatura prin scrisori si, ulterior, mesaje, sper\u00e2nd sa se revada c\u00e2t mai cur\u00e2nd (povestea are multe similitudini cu cea din \u201eVoices of a Distant Star\u201c). \u00cen capitolul median, apare un al doilea personaj feminin \u2013 Kanae Sumida, noua colega de clasa a lui Takaki, \u00eenamorata iremediabil de acesta. \u00censa ea nu izbuteste sa-si marturiseasca sentimentele \u00een fata lui, deoarece realizeaza ca extrem de amabilul Takaki este pierdut \u00een lumea sa, incapabil sa-i raspunda cu aceeasi afectiune.<br \/>\nCa intertext, \u00een primul episod, Akari dezmiarda motanul singuratic Chobi si \u00eel \u00eentreaba unde este prietena lui Mimi (trimitere limpede, pentru fanii lui Makoto Shinkai, la scurtmetrajul \u201eShe and Her Cat\u201c).<br \/>\nFilmul se remarca si el prin peisajele, naturale si urbane, redate cu har si migala si puse \u00een relatie cu sentimentele intense ale personajelor. Ca de obicei, Makoto Shinkai semneaza cam toate capitolele tehnice ale productiei, iar muzica este compusa de prietenul sau Tenmon. Este un poem vizual despre iubiri ideale si departari dureroase, \u00een care detalii precum caderea florilor de cires, asemanata cu o ninsoare, sau curgerea norilor sunt relevante pentru trairile eroilor. Iar \u201evideoclipul\u201c din final, care rezuma si definitiveaza povestea, este de-a dreptul cathartic. Makoto Shinkai a publicat si o novelizare a filmului.<br \/>\nPrin \u201eThe Place Promised in our Early Days\u201c si \u201e5 Centimeters per Second\u201c, Makoto Shinkai se dovedeste un maiestru artist al luminii si al umbrei si, daca animatia ar primi consideratia pe care o merita, cineastul nipon ar fi considerat un Rembrandt al secolului XXI.<br \/>\nTot \u00een 2007, Makoto Shinkai a semnat si un amuzant film de 1 minut, \u201eA Gathering of Cats\u201c, despre o pisica (numita tot Chobi) care viseaza sa se razbune, \u00een chip de Godzilla, pe oamenii care nu \u00eenceteaza s-o calce pe coada. Acest film cu poanta a fost selectionat \u00een mari festivaluri de animatie, precum cele de la Annecy sau Ottawa, probabil datorita (re)numelui autorului sau. Makoto Shinkai a mai realizat si c\u00e2teva reclame animate, printre care un spot pentru un cotidian din zona sa natala.<br \/>\nDupa un an petrecut la Londra, Makoto Shinkai a revenit \u00een Japonia \u00een 2009 si s-a apucat de noul sau proiect, intitulat \u201eChildren who Chase Lost Voices from Deep Below\u201c. Regizorul-scenarist a precizat ca va fi cel mai lung film de animatie realizat vreodata. Protagonista este Asuna, o fata care-si alina singuratatea cu muzica misterioasa emisa de un radio de cristal, primit de la tatal ei. Ea porneste \u00eentr-o calatorie plina de aventuri, pentru a re\u00eent\u00e2lni un baiat, si astfel ajunge sa cunoasca frumusetea, dar si cruzimea lumii. Lansarea filmului este anuntata pentru mai 2011. Eu unul am vazut teaser-ul lansat recent si sunt convins ca acest \u201eChildren who Chase Lost Voices from Deep Below\u201c va fi una dintre cele mai interesante animatii ale anului viitor.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"<p>Dupa ce a asigurat elementele de CGI ale popularului roman vizual \u201eWind: A Breath of Heart\u201c (lansat de studioul de jocuri Minori \u00een mai multe versiuni, \u00eentre 2002-4), Makoto Shinkai si-a lansat lungmetrajul de debut, \u201eThe Place Promised in Our Early Days\u201c (sau \u201eBeyond the Clouds, the Promised Place\u201c), la sf\u00e2rsitul lui 2004. Aceasta prima&hellip;&nbsp;<a href=\"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/noul-miyazaki-2\/\" rel=\"bookmark\">Cite\u0219te mai mult &raquo;<span class=\"screen-reader-text\">Noul Miyazaki (2)<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[66],"tags":[4402,4401,4403,4343],"class_list":["post-5872","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-arte-media","tag-the-place-promised-in-our-early-days","tag-wind-a-breath-of-heart","tag-filme-de-animatie-japoneze","tag-makoto-shinkai"],"views":2222,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/5872","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=5872"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/5872\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=5872"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=5872"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=5872"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}