Nu am un raspuns la \u00eentrebarile enuntate saptam\u00e2na trecuta: daca vor deveni muzeele de arta contemporana niste dubluri ale muzeelor de arta si daca se vor g\u00e2ndi managerii acestor institutii sa transfere patrimoniul lor muzeelor obisnuite de arta, atunci c\u00e2nd vor constata ca au \u00een depozite mai multe lucrari ale artistilor disparuti dec\u00e2t ale celor \u00een viata.
\n\u00cen momentul de fata, cam peste tot \u00een lume, diriguitorii muzeelor evita sa ia masuri transante \u00een aceste privinte. Ba, mai mult dec\u00e2t at\u00e2t, tocmai pentru ca dilemele de mai sus devin tot mai presante, una dintre \u201esolutiile\u201c propuse este aceea de a da o noua definitie artei contemporane. Aceasta nu ar mai fi o arta a timpului nostru, ci un gen, o subspecie artistica. Mai exact, arta video sau instalatiile s-ar \u00eencadra \u00een noua definitie, \u00een vreme ce pictura, sculptura si grafica ar ram\u00e2ne asociate exclusiv artei \u201eclasice\u201c. Asadar, un artist ramas fidel artei exprimate, pur si simplu, prin stratul de ulei asezat pe p\u00e2nza, ar trebui sa \u00eesi gaseasca locul l\u00e2nga Tonitza, chiar daca de abia a absolvit facultatea, \u00een vreme ce Andrei Cadere, de exemplu, doar pentru ca a fost un nonconformist, trebuie sa fie expus doar \u00een muzeele de arta contemporana, desi nu se mai afla, de multa vreme, printre cei vii. Poate ca aceasta ar fi o solutie, dar, mai \u00eent\u00e2i, ar trebui schimbat, \u00een dictionare, sensul cuv\u00e2ntului contemporan. Ce ar deveni, peste doar trei \u2013 patru decenii, muzeele de arta contemporana, daca am aplica doar acest criteriu? Probabil, niste muzee de arta foto si video.
\nMuzeul National de Arta Contemporana al Romaniei, sau MNAC, asa dupa cum este alintat de vizitatorii sai obisnuiti, nu a scapat de aceste \u00eentrebari si nu are, nici el, niste raspunsuri transante.
\nNecesitatea \u00eenfiintarii MNAC a fost discutata \u00een cercurile artistice, mai ales, \u00eenca de la \u00eenceputul anilor ’90. A fost o nevoie acut resimtita de artisti, mai ales de catre cei tineri, care nu se mai simteau \u00een nici un fel reprezentati de obositele galerii ale UAP \u2013 nevoite, \u00een deceniile 8 si 9 ale secolului trecut \u2013, sa evolueze la limita prostitutiei artistice, v\u00e2nz\u00e2nd martisoare, pentru a supravietui urgiei anticulturale ceausiste, care nu \u00eesi gaseau locul nici \u00een muzeele de arta, afectate de \u201eacademismul\u201c inerent sf\u00e2rsitului de regim comunist. Fiecare t\u00e2nar artist visa o prezenta nu doar \u00een plap\u00e2ndele galerii private, rasarite prin 1992 \u2013 1993, ci si la o expunere consistenta, \u00eentr-un muzeu\u2013simbol al consacrarii artistice.
\nInitiativa \u00eenfiintarii MNAC, dupa mai multe \u00eencercari esuate, a fost privita cu ne\u00eencredere, din doua motive. Pe de o parte, locul ales era unul legat indisolubil de puterea comunista, pentru ca era o creatie (odioasa, din mai multe puncte de vedere) a sa. Si cum puterea comunista era un inamic firesc al artei, \u00een general, al celei libere, \u00een special, contradictia parea evidenta. Pe de alta parte, initiativa era sustinuta de unul dintre exegetii considerati drept un exponent al conservatorismului \u00een arta, Razvan Theodorescu, pe atunci, ministru al Culturii, ca si de catre cel care, \u00een viziunea multor artisti, era considerat drept un asupritor al libertatii de expresie, \u00een mod natural, at\u00e2t de draga artistilor, mai ales, celor tineri \u2013 Adrian Nastase. \u00cen ce masura aceste etichete aveau sau nu vreun suport real, nu importa, \u00een acest moment. Importanta este reactia st\u00e2rnita \u00een mediile artistice. \u00cen general, exact artistii aflati \u201epe val\u201c au fost si cei mai critici la adresa \u00eenfiintarii MNAC, \u00een acele conditii.
\nP\u00e2na la urma, muzeul a aparut. Senzatia oricarui vizitator al sediului din Palatul Parlamentului este aceea a iesirii dintr-o lume a sechelelor ceausiste, care ram\u00e2ne abandonata la poalele scarilor ce \u00eel \u00eenalta pe vizitator spre muzeu \u2013 lume reprezentata prin schele abandonate pe fantomatice cladiri \u00eembatr\u00e2nite \u00eenainte de a se naste, c\u00e2ini famelici alerg\u00e2nd \u00een jurul treptelor de la Senatul Rom\u00e2niei, pavaje desfundate si maidane care \u00eesi asteapta reconvertirea \u00een terenuri sfintite de aerul viitoarei catedrale \u201ea neamului\u201c \u2013 si a intrarii \u00eentr-o lume a iluzoriei apartenente a Rom\u00e2niei la un spatiu \u201eeuropean\u201c, aseptic si postmodernist, un spatiu legat, mai degraba, de atmosfera navetelor spatiale (mai ales, daca este privit \u201ede sus\u201c, dinspre ascensorul exterior, care \u00eel transporta pe vizitator spre terasa) dec\u00e2t de cea a unui banal spatiu de expunere. \u00cemi este greu sa spun \u00een ce masura acesta este meritul exclusiv al arhitectului Adrian Spirescu \u2013 cel care a proiectat sediul MNAC, scot\u00e2ndu-l, cu forcepsul, din prafuita viziune a Ancai Petrescu, tributara, din toate punctele de vedere, regimului ceausist \u2013, pentru aceasta extragere miraculoasa a sediului MNAC din sordidul mediu \u00eenconjurator. Cert este ca vraja exista si este resimtita, \u00een mod real, de oricare vizitator, fie ca o recunoaste sau nu.
\nDar nu despre sediul muzeului as vrea sa vorbesc, ci despre problemele sale. Chiar daca muzeul mai beneficiaza, \u00eenca, de vetustul sediu din cladirea Teatrului National (celebrul \u201e3\/4\u201c), \u00een momentul de fata, este evident ca MNAC nu are suficiente spatii de expunere iar \u2013 cunoscatorii stiu \u2013 spatiile de depozitare sunt impardonabil de mici. Nici o norma de conservare a Consiliului International al Muzeelor (ICOM) nu ar putea accepta asemenea spatii, pentru un muzeu normal. Cu incredibile eforturi, muzeul rezista si organizeaza expozitii care sunt interesante, alternativ, pentru cele doua segmente bine delimitate \u00een cadrul publicului sau fidel. Pe de o parte, publicul care gusta \u201epadurea de sculpturi\u201c ce a constituit m\u00e2ndria muzeului, cu doar c\u00e2teva luni \u00een urma, sau recenta expozitie Horia Bernea, pe de alta parte, cel atasat artei video si celei sustinute de DJ-ii care anima noptile de vara de pe terasa. Si unii si altii reusesc sa se simta acasa \u00een spatiul muzeului, chiar daca au gusturi artistice at\u00e2t de diverse. Totusi, aceasta alternanta a muzeului \u00eentre cele doua tendinte ascunde nu doar o confruntare surda \u00eentre doua viziuni diferite de administrare a proiectelor culturale ale muzeului, ci si \u00eentrebarea pusa, ceva mai devreme, cu privire la adevarata menire a muzeelor de arta contemporana. Din aceasta perspectiva, MNAC-ul rom\u00e2nesc se asociaza celor de la Barcelona, Madrid, Milano sau Paris, New York sau Londra: este deruta provocata de lipsa unei decizii transante privitoare la rostul acestei categorii de muzee si de imensa presiune pe care artistii, galeristii si, \u00een general, specialistii acestui cerc \u00eenchis al muzeelor de arta contemporana o exercita asupra institutiilor muzeale. Probabil ca, dintre toate muzeele, cele de arta contemporana sunt cele mai derutate cu privire la menirea lor. Cu siguranta, \u00eensa, muzeele de arta contemporana sunt printre cele mai gustate de catre publicul t\u00e2nar si educat, iar daca o tara, prin guvernul sau, \u00eesi imagineaza ca poate eluda impactul pe care aceasta categorie de institutii \u00eel exercita asupra clasei viitorilor decidenti din viata sociala si culturala a natiunii, atunci \u00eenseamna ca acea tara este menita \u00eenapoierii economice, sociale si culturale, pentru multe decenii, de acum \u00eenainte.
\nTocmai de aceea, presupun\u00e2nd ca MNAC va reusi sa \u00eesi apropie un public \u00eentelegator si \u00eentelept, un public avid de arta adevarata, indiferent de forma sa de expresie, problema de fond ram\u00e2ne cea a stabilirii unor prioritati de investire \u00een acest muzeu, de \u00eentelegere a misiunii sale \u00een societate. Daca, la aceasta, adaugam si necesitatea mentinerii muzeului \u00een sfera de interes a iubitorilor de arta, pentru a ram\u00e2ne conectati la lumea secolului 21, vom \u00eentelege de ce este at\u00e2t de important, pentru o tara ca Rom\u00e2nia, saraca \u00een arta si bogata \u00een kitsch, sa investeasca \u00eentr-un asemenea muzeu, sa arate \u00eencredere celor care organizeaza expozitii si care \u00eencearca sa se rupa, superior, de avatarurile vietii, pentru a ne seduce, macar o data la doua saptam\u00e2ni, cu un strop de inteligenta si frumusete: ARTA!<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
Nu am un raspuns la \u00eentrebarile enuntate saptam\u00e2na trecuta: daca vor deveni muzeele de arta contemporana niste dubluri ale muzeelor de arta si daca se vor g\u00e2ndi managerii acestor institutii sa transfere patrimoniul lor muzeelor obisnuite de arta, atunci c\u00e2nd vor constata ca au \u00een depozite mai multe lucrari ale artistilor disparuti dec\u00e2t ale celor… Cite\u0219te mai mult »Muzeul de Arta Contemporana (II)<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[1],"tags":[2794,4400],"class_list":["post-5869","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-mozaic","tag-muzee","tag-muzeul-national-de-arta-contemporana-al-romaniei"],"views":2414,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/5869","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=5869"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/5869\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=5869"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=5869"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=5869"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}