{"id":5850,"date":"2010-12-24T06:43:48","date_gmt":"2010-12-24T04:43:48","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=5850"},"modified":"2010-12-24T06:44:07","modified_gmt":"2010-12-24T04:44:07","slug":"scurta-privire-asupra-artei-romanesti-contemporane-dupa-2000","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/scurta-privire-asupra-artei-romanesti-contemporane-dupa-2000\/","title":{"rendered":"Scurta privire asupra artei rom\u00e2nesti contemporane dupa 2000"},"content":{"rendered":"


\nIstoria artelor opereaza secvential, cu defalcari, cu plasarea sub lupa a unor perioade, curente, si, nu \u00een ultimul r\u00e2nd, decenii. Daca istoria artei rom\u00e2nesti \u00eenca sufera din cauza golurilor de cercetare si de publicatii asupra unor perioade care ne-au marcat si ne marcheaza cultura vizuala, lucrurile stau cu totul altfel \u00een spatiile culturale ale tarilor bine dezvoltate economic si, evident, cultural. Putem recunoaste fara ipocrizie ca palierul cultural este dependent de cel economic.<\/strong><\/em><\/p>\n

O tara civilizata este, \u00een linii mari, o tara care investeste pentru a-si proteja, promova, si consolida valorile. O atitudine de victimizare nu mai serveste nimanui, astazi, dupa mai bine de doua decenii de la Revolutia din ’89, sau, \u00een context mai larg, de la caderea Zidului Berlinului. Avem certitudinea ca arta rom\u00e2neasca din ultimul deceniu a intrat in circuitul international si ca reprezinta un produs forte, comparabil cu orice produs artistic valoros. Peisajul artistic rom\u00e2nesc pare unul dinamic, cu galerii private, un Muzeu de Arta Contemporana, participari la t\u00e2rguri internationale, cu Bienale, centre de arta contemporana, case de licitatii, expozitii si proiecte internationale. La o privire mai atenta, lucrurile apar \u00eensa sub o alt\u00e3 lumina: galerii insuficiente pentru o capitala europeana si o tara membra UE, competitie slaba, proiecte internationale si expozitii de top rare, distingerea lenta a figurii si rolului curatorului, lipsa unei piete de arta, proasta gestionare a fondurilor bugetare pentru arta contemporana, inexistenta artei \u00een spatiul public, dezinteresul si lipsa fondurilor pentru cercetare si functionarea deficitara a aparatului de cercetare si arhivistica, lipsa unor voci critice care sa surclaseze apetenta pentru laudatio si, la polul opus, pofta de a musca fara argument cu atacuri la persoana, statutul temporar al unor spatii expozitionale, pentru a numi doar o parte dintre problemele cu care se confrunta arta contemporana rom\u00e2neasca \u00een 2010.
\n\u00cen acest climat neprietenos \u00eesi fac loc, totusi, artisti si expozitii, sa le numim de nisa, expozitii \u00een care produsul vizual este sustinut de un discurs conceptual pertinent, lucru discutabil pentru generatia actuala, \u00eenclinata adesea spre seductia postmoderna a lucrului imediat, superficial, lipsit de contexte si concepte complexe, fara ierarhii si complicatii. Actantii artei contemporane rom\u00e2nesti par mult mai ancorati \u00een construirea vedetei artistice, a artistului star, pentru o aliniere rapida la contextul international, care a reusit, \u00eentr-o istorie coerenta, sa impuna astfel de valori.
\nStudiul de fata are rolul unei priviri de ansamblu asupra fenomenului artei contemporane rom\u00e2nesti, \u00eensa pentru \u00eentelegerea contextului si a directiilor \u00een care arta rom\u00e2neasca a evoluat \u00een ultimul deceniu, pastr\u00e2nd legatura cu trecutul pre si post revolutionar, este necesara o analiza mult mai aplicata. Ultimul deceniu de arta contemporana nu poate fi rupt de contextul deceniului anterior si nici de anii care i-au precedat acestuia.
\nUn aspect demn de semnalat este problema documentatiilor, a volumelor publicate despre arta contemporana autohtona. Textele despre aceasta perioada din cataloage, reviste, pliante, bloguri si alte publicatii sunt insuficiente, ceea ce argumenteaza necesitatea unei priviri sistematice.
\nIstoria artei rom\u00e2nesti este restanta. Avem nevoie de o munca de recuperare, de analiza, de reanalizare si \u00eentelegere a contextelor locale si a integrarii artei rom\u00e2nesti \u00een contextele internationale. Efortul c\u00e2torva teoreticieni precum Adrian Guta1, Magda C\u00e2rneci2, Alexandra Titu3, Ileana Pintilie4 de a publica volume cu o cercetare asumata si densa a artei rom\u00e2nesti contemporane (cercetarile se opresc undeva la inceputul anilor 2000) nu sunt preluate de alti cercetatori,\u00a0 ceea ce ne \u00eendreptateste sa afirmam fragiliatea istoriei artei rom\u00e2nesti, care \u00eesi pierde relevanta \u00een afara unui aparat critic si teoretic functional.
\nExista poate o teama de institutionalizare, de sertartizare, desi este recunoscut interesul artistilor de a colabora pentru documentele tiparite, pentru arhivele digitale, tip Call For Dossier al Departamentului de Arhiva documentara si memorie digitala din cadrul Muzeului National de Arta Contemporana. Daca aceasta teama este discutabila, atunci avem cu siguranta de-a face cu comoditatea teoretica si constr\u00e2ngerea economica. \u00cen esenta, nici \u00een mass-media nu mai citim, dec\u00e2t rareori, texte critice bine documentate. \u00cen vremuri de criza \u00eeti pui implicit \u00eentrebarea ce editura ar publica o asemenea carte \u00eentr-un domeniu de nisa, care nu are nici publicul teatrului, nici fanii cinematografiei, nici cititorii literaturii?
\nO cercetare documentata presupune timp si efort, si implica o oarecare obiectivitate, dificil de atins \u00eentr-o lume \u00een care este tentanta ignorarea celuilalt. Dimensiunea teoretica a demersurilor artistice poate c\u00e2ntari semnificativ pentru evolutia artistilor, si aici ma g\u00e2ndesc \u00een mod deosebit la impactul scolii de Pictura de la Cluj, comparata cu scoala de Pictura de la Leipzig. Cert este ca cele doua decenii de la Revolutie nu beneficiaza de o cercetare consistenta a artei vizuale rom\u00e2nesti, fie pe un segment, fie una de amploare, fundamentala pentru \u00eentelegerea si dob\u00e2ndirea unei identitati. Istoricul de arta pare sa fie personaj mut \u00eentr-un film de actiune.
\n\u00cen Rom\u00e2nia contemporana nu putem vorbi de existenta unei reviste de arte vizuale cu aparitie constanta si distributie larga. Unele reviste au \u00eencetat sa mai existe, iar altele exista at\u00e2ta timp c\u00e2t pot fi accesate fonduri care sa le sustina aparitia: Atelier (Bucuresti), Balcon (Cluj), Bazis (Miercurea Ciuc), Vector (Iasi), Intermedia (Arad), Omagiu (Bucuresti), Pavilion (Bucuresti) si mai tinerele ArtClue (Bucuresti) si Perspective (Timisoara) pentru moment doar on-line.
\n\u00cen arta rom\u00e2neasca, abia \u00een ultimii ani a \u00eenceput sa se dezvolte interesul pentru anumite aspecte demult consolidate \u00een teoria si istoria artei occidentale precum gender, arta si teorie feminista, altele ram\u00e2n\u00e2nd complet straine (precum queer art).
\nAici pot fi mentionate proiectele grupului Harta de la Timisoara si proiectul Perspective 2008 \u2013 primul proiect international de arta contemporana feminista5, care au deschis apetitul artistilor si teoreticienilor pentru acest segment insuficient explorat.
\nMuzeul National de Arta Contemporana a fost inaugurat la Bucuresti \u00een corpul E4 al Casei Poporului \u00een anul 2004. Lipsa alternativelor de moment si principiul acum ori niciodata! au determinat deschiderea muzeului \u00eentr-o cladire nu doar discutabila arhitectural, ci si politic. MNAC nu functioneaza \u00eentr-o cladire neutra care sa primeasca o identitate, ci \u00eentr-un spatiu controversat cu o identitate clara, mult prea puternic \u00eenradacinata \u00een constiinta colectiva pentru a putea fi convertita la democratie si exuberanta contemporana. Activitatea muzeului este similara cu cea a institutiilor de stat supuse unei birocratii interminabile, unui sistem greoi care consuma timp si hraneste ineficienta. Raspunderea coplesitoare de pe umerii conducerii muzeului pare sa nu mai apese greoi, ci mai degraba s-a transformat \u00een obisnuinta si conformism \u00een fata bunelor intentii ale \u00eenceputurilor si dificultatea de a le face reale. La \u00eenceputul anilor 2000, directia noilor media a fost concentrata de Kalinderu Media Lab, iar aici amintim de proiectul demarat in 2002, Re:Location\/Shake, precum si proiectul de net art din 2004, Remembering, Repressing, Forgetting de Agricola de Cologne. \u00cen prezent, Kalinderu Media Lab, aflat \u00eentr-o dezolanta stare de degradare, asteapta procesul de restaurare si deschiderea sub auspicii noi, sub patronajul Muzeului National de Arta al Rom\u00e2niei6. MNAC-ul si-a manifestat de la bun \u00eenceput interesul pentru noile media si mai putin pentru toate directiile de expresie care contureaza discursul artistic contemporan. Treptat, poate tocmai pentru a contrazice criticile, au fost organizate c\u00e2teva expozitii personale ale unor pictori rom\u00e2ni: Dumitru Gorzo, Roman Tolici, Adrian Ghenie si Gili Mocanu, artisti sustinuti constant de mediul formator de politici economico-culturale. Proiectele de anvergura continua sa constituie un deziderat, precum si colaborarea deschisa cu criticii si curatorii activi \u00een afara muzeului.
\nGaleriile private din Rom\u00e2nia reprezinta adesea aceiasi artisti, \u00eentr-o practica plictisitoare de reciclare. Lipsa diversitatii si a interesului pentru numele noi reprezinta o consecinta a interesului de a investi exclusiv \u00een artisti-reteta, adesea \u00een dauna originalitatii unui discurs. Consolidarea unor nume noi pe o piata fragila \u00eenseamna asumarea unor investitii economice si durabile mult prea ambitioase si greoaie pentru a fi tentante. Galeriile vizibile sunt putine si mizeaza pe artistii cunoscuti cu care a fost testata piata. Frustrarile artistilor sunt mari.
\nO \u00eentrebare persista: c\u00e2te dintre aceste galerii traiesc din ceea ce produc? Doar o parte dintre ele au mers sau merg la t\u00e2rguri internationale: Andreiana Mihail, Ivan, Anaid, Posibila, H’art, 2Meta\u00a0 (toate din Bucuresti) si Plan B din Cluj, inaugurata \u00een anul 2005, cu \u00eenca un sediu deschis \u00een 2008 la Berlin, cu sprijinul Institutului Cultural Rom\u00e2n din Berlin.
\nC\u00e2teva galerii si-au \u00eencetat activitatea la scurta vreme dupa lansare, precum Space, Galeria Noua, Nit (\u00een prezent Atelier 35), HT 003,\u00a0 Point contemporary din Bucuresti. Galeriile Uniunii Artistilor Plastici din Rom\u00e2nia, desi bine plasate \u00een centrele oraselor, functioneaza nonselectiv, primind pe simezele decrepite orice fel de expozitie, \u00een urma achitarii unei taxe care nu asigura nici salubrizarea spatiului si niciun material sau suport pentru panotare. Artistul vine cu toate de acasa. O consecinta directa a acestei stari de fapt este dezinteresul artistilor buni de a expune \u00een aceste spatii, lipsa proiectelor, curatorilor si a unor lucrari de calitate. Singura motivatie a artistilor de a deveni membri UAP este aceea de a primi un atelier, din ce \u00een ce mai greu de obtinut, av\u00e2nd \u00een vedere numarul limitat si c\u00e2stigarea lor pe viata.<\/p>\n

Galeriile comerciale mai tinere si spatiile non-profit pentru proiecte \u00eencearca sa supravietuiasca \u00eentr-o piata \u00een care doar autofinantarea si parteneriatele ocazionale\u00a0 nu pot constitui o resursa constanta care sa asigure durabilitate: Galeria Mora (inaugurata \u00een 2004), Galeria Calina din Timisoara (inaugurata \u00een 2007), Centrul de Introspectie Vizuala (2008), Studioarte (decembrie 2008), Paradis Garaj (2008), Galeria Recycle Nest si spatiul Atelier 030202 (decembrie 2009).
\n\u00cen Rom\u00e2nia exista 4 bienale care au luat amploare \u00een ultimul deceniu: Periferic din Iasi, BB (Bucharest Biennale), Bienala Tinerilor Artisti din Bucuresti, IEEB (Bienala Internationala de Gravura Experimentala). Initiat si coordonat la Iasi de Matei Bejenaru, festivalul Periferic, cu 8 editii la activ, a avut forta de impunere a unui eveniment de avangarda contemporana, debut\u00e2nd ca festival de performance. \u00cencep\u00e2nd cu anul 2001 a devenit Bienala Internationala de Arta Contemporana Periferic, organizata de asociatia Vector.
\nBucharest Biennale si-a \u00eencheiat \u00een acest an cea de-a 4-a editie. BB este organizata de Pavilion, iar cei doi directori ai sai, Razvan Ion si Eugen Radescu, totodata coordonatori ai spatiului Pavilion Unicredit si editori ai revistei Pavilion, cu interese politico-economice, insista asupra impunerii Bienalei \u00een r\u00e2ndul Bienalelor internationale puternic mediatizate.
\nBienala Tinerilor Artisti organizata de Fundatia Meta si aflata si ea la 4-a editie, mizeaza pe artisti tineri si un public t\u00e2nar, \u00eensa, din lipsa spatiilor, se confrunta cu aceeasi necesitate de relocare la fiecare editie.
\nLansata la Timisoara \u00een 2003, adusa la a 3-a editie la Mogosoaia7 si extinsa la a 4-a editie si la Bucuresti si Sibiu, IEEB este initiata de graficianul Ciprian Ciuclea, unul dintre cei sapte artisti rom\u00e2ni prezenti \u00een proiectul de la Essen. Bienala, organizata de Asociatia Experimental Project \u00een parteneriat cu Centrul Mogosoaia, aduce \u00een atentie gravura si tehnicile de multiplicare a imaginii \u00een dimensiunea lor experimentala, ca o forma de combatere a prejudecatilor legate de limitarile traditionale ale acestui mediu de exprimare artistica.
\nToate aceste bienale au reusit sa devina vizibile av\u00e2nd atuul unor eforturi de promovare laudabile, lucru de care nu au beneficiat alte bienale din Rom\u00e2nia, muncite la r\u00e2ndul lor, dar fara ecouri locale semnificative, si as numi aici cu precadere Bienala Internationala de Gravura Mica \u2013 Graphium din Timisoara, initiata si aflata sub coordonarea artistului Ciprian Chirileanu, \u00een perioada 2004-2006 si Bienala Internationala de Gravura Mica de la Cluj, initiata si coordonata de artistul Ovidiu Petca, si \u00eenchisa dupa cinci editii \u00een 2005.
\n\u00cen cei 21 de ani de la Revolutie produsul artistic rom\u00e2nesc a cucerit treptat scena internationala. Dan Perjovski, Mona Vatamanu si Florin Tudor, Irina Botea, Matei Bejenaru, sunt c\u00e2tiva dintre artistii care \u00eesi dezvolta o cariera internationala semnificativa,\u00a0 pun\u00e2nd accent pe contextul artistic care favorizeaza curiozitatea fata de aspectele socio-politice before and after din tarile fostului bloc comunist. Arta rom\u00e2neasca se afla \u00eentr-un proces de modelare si definire, \u00eentre certitudine si promisiuni, \u00eentre comoditate si \u00eencapat\u00e2narea de a spune ceva, \u00eentre cautarea identitatii si amprenta sfidatoare a unei voci singulare.<\/p>\n

Note: <\/strong>
\n1) \u201eGeneratia ’80 in artele vizuale\u201c, 2008, Ed. Paralela 45, Bucuresti
\n2) \u201eArtele plastice in Rom\u00e2nia 1945-1989\u201c, 2000, Ed. Meridiane, Bucuresti
\n3) \u201eExperimentul in arta rom\u00e2neasca dupa 1960\u201c, 2003, Ed. Meridiane, Bucuresti
\n4) \u201eActionismul in Rom\u00e2nia in timpul comunismului\u201c, 1999, Ed. Idea, Cluj
\n5) Anaid Art Gallery, 2008, curatoare Olivia Nitis
\n6) MNAR- muzeu de arta veche si moderna
\n7) Centrul Cultural Palatele Br\u00e2ncovenesti Mogosoaia se afla la 10 km de Bucuresti<\/p><\/blockquote>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Istoria artelor opereaza secvential, cu defalcari, cu plasarea sub lupa a unor perioade, curente, si, nu \u00een ultimul r\u00e2nd, decenii. Daca istoria artei rom\u00e2nesti \u00eenca sufera din cauza golurilor de cercetare si de publicatii asupra unor perioade care ne-au marcat si ne marcheaza cultura vizuala, lucrurile stau cu totul altfel \u00een spatiile culturale ale tarilor… Cite\u0219te mai mult »Scurta privire asupra artei rom\u00e2nesti contemporane dupa 2000<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[66],"tags":[3421,4388,4387,4389],"class_list":["post-5850","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-arte-media","tag-arta-contemporana","tag-galerii-de-arta","tag-gestionarea-artei-contemporane","tag-reviste-de-arta-vizuala"],"views":5165,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/5850","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=5850"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/5850\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=5850"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=5850"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=5850"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}