{"id":585,"date":"2009-12-10T13:42:43","date_gmt":"2009-12-10T11:42:43","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=585"},"modified":"2009-12-10T13:43:34","modified_gmt":"2009-12-10T11:43:34","slug":"cap-si-pajura","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/cap-si-pajura\/","title":{"rendered":"Cap si pajura"},"content":{"rendered":"

Oana Soare, Petru Dumitriu & Petru Dumitriu. O monografie, Bucuresti, Academia Rom\u00e2na, Fundatia Nationala pentru Stiinta si Arta, Institutul de Istorie si Teorie Literara \u201eG. Calinescu\u201c, 2008, 480 pag.<\/strong><\/em><\/p><\/blockquote>\n

Nu-mi incep niciodata cronicile cu propozitia \u201es-a scris foarte putin despre cartea…\u201c.\u00a0 Nu sunt arogant sa cred ca, in c\u00e2teva paragrafe, le voi arata celorlalti recenzenti ca au dispretuit din ignoranta o aparitie editoriala extraordinara. Un asemenea enunt initial e contraindicat in cazul in care cineva doreste sa aiba mai mult de un cititor. Cronicarul literar nu se afla singur in circuit, ci trebuie sa fie atent in toate directiile, sa alerge mai rapid dec\u00e2t ceilalti competitori, dar nu intr-un stil dezl\u00e2nat. Regula il obliga sa-si obstructioneze adversarii, incerc\u00e2nd sa-i scoata de pe pista. Or, cu astfel de cuvinte, risti sa nu-ti dai seama ca ai ramas in urma de tot daca nu-i vezi si pe ceilalti.<\/strong><\/em>
\nBineinteles ca unii sunt adversari cu ei insisi, insa afirmatii de felul acesta sunt istorie literara si se potrivesc in masura in care ajuta la configurarea unei argumentatii, precum in studiul Oanei Soare \u2013 \u201ePetru Dumitriu & Petru Dumitriu. O monografie\u201c. Exegeta incearca sa demonstreze ca autorul \u201eCronicii de familie\u201c a facut concesii regimului comunist pentru a le insela atentia culturnicilor si cenzorilor. Ideea este afirmata de scriitorul insusi in cartea de \u201eConvorbiri…\u201c (1995) cu Eugen Simion: \u201eSi ma g\u00e2ndeam: mor de foame, mor de pneumonie, mor de tristete. Ce ma fac? Hai sa incercam cu astia! Ca tot poporul rom\u00e2n le zicea astia. \u00abHai sa incercam cu astia\u00bb… Cred ca rationamentul asta l-au facut multi, numai ca eu sunt unul dintre aceia care au inteles repede\u201c (apud \u201ePetru Dumitriu & Petru Dumitriu. O monografie\u201c, p. 95).
\nCercetatoarea considera ca romancierul a mimat transformarea \u201eintr-un element de nadejde al noii or\u00e2nduiri\u201c din Republica Populara Rom\u00e2na ca sa poata strecura in proza elemente neconforme cu ideologia realist-socialiste. Pare hazardat a redacta o carte pornind de la confesiunile mai mult sau mai putin trucate ale unui autor cu numeroase pacate ale tineretilor. Insa autoarea nu foloseste citatul anterior ca ipoteza de lucru, ci-l preia abia dupa ce lectura si geneza cartilor au convins-o de valabilitatea spuselor lui Petru Dumitriu.
\nDoi intr-o oglinda<\/strong>
\nStudiul Oanei Soare functioneaza ca o masina de cusut care croieste vesminte cu doua fete din materialul biografic si autobiografic al scriitorului: \u201eSa ram\u00e2nem fideli propunerii de personalitate, de tip schizoid, din \u00abLa Moisson\u00bb si sa ne inchipuim ca Petru Dumitriu a intrat in scena literara a anilor ’50, in urma unui pact interior, facut cu Adversarul, adica inamicul din subconstient.\/\/ Acest homo duplex are, pe de o parte, dorinta si vanitatea de a fi unul dintre scriitorii oficiali ai perioadei, ceea ce antreneaza, un delir al publicarii, un travaliu frenetic, iar, pe de alta, orgoliul de a se legitima ca scriitor reprezentativ pentru o literatura si care isi asuma benevol amputarile pe care le face sau e silit sa le faca operei sale\u201c (p. 114). Ne putem intreba c\u00e2t de indreptatita este recuperarea unei parti din viata unui scriitor din literatura acestuia. In privinta lui Petru Dumitriu, raspunsul tine, pe de o parte, de ceea se numeste adecvare la subiect, iar, pe de alta parte, de rabdarea de a scotoci prin arhive si a depista detaliile care solidifica viziunea. Oana Soare descopera ca prozatorul are predilectia de a se deghiza fara masca in romanele proprii. Observatia se dovedeste fundamentala, deoarece exegeta a identificat metoda de creatie a lui Petru Dumitriu: \u201eScrierile de p\u00e2na la \u201eIncognito\u201c inclusiv si apoi, romanul \u201eOmul cu ochii suri\u201c sunt aglomerate tocmai de personaje raspicat declarate alter-egouri (chiar si molatecul Bedros de Bazargic e unul dintre ele), aceste romane put\u00e2nd fi lesne citite ca joc autoreferential: vorbesc despre mine imagin\u00e2nd povesti despre dubletele mele fictionale si iata ce interesant mixtum compositum iese\u201c (p. 166). Sa nu cadem in capacana de a ne limita la constatarea ca Petru Dumitriu a compus autofictiuni. Problema este complexa si, desi a descoperit-o, Oana Soare n-a mers cu analiza foarte departe. Monomania si lipsa de imaginatie se conjuga in prozele lui Petru Dumitriu. Asa am explica de ce scriitorul \u2013 dupa cum sesizeaza cercetatoarea \u2013 n-a reusit niciodata sa-si coaguleze romanele in jurul unui fir narativ desirat dintr-o papiota, ci s-a vazut nevoit sa faca noduri improvizate si fragile din ite imprastiate. Tocmai in aceasta fuziune ar trebui sa cautam si unele dintre cauzele care l-au facut pe autorul \u201ePasarii furtunii\u201c sa nu fie capabil sa scrie un roman bine legat.
\nDrum cu pulbere<\/strong>
\nUnul dintre punctele forte ale monografiei Oanei Soare il constituie inlocuirea imaginii de vedeta literara a lui Petru Dumitriu de p\u00e2na la plecarea sa in exil. Documentele il infatiseaza altfel. Presa epocii respective si dosarul scriitorului de la CNSAS dezvaluie ca romancierul nu s-a bucurat de privilegii si de elogii la unison. Nu ma refer exclusiv la conflictele avute cu Mihai Beniuc si cu Leonte Rautu. Din pricina primului, Petru Dumitriu a fost destituit de la conducerea Editurii de Stat pentru Literatura si Arta si s-a pomenit cu datorii. Pentru a obtine suma necesara, romancierul trebuia sa incheie \u201eColectia de Biografii, Autobiografii si Memorii Contemporane\u201c. Numai ca Rautu isi facea datoria de \u201eindrumator cultural\u201c si ii semnala punctele nevralgice ale prozelor, asa inc\u00e2t Petru Dumitriu era fortat sa rescrie sute de pagini. O impecabila munca in echipa!… In scrisorile trimise catre Henriette Yvonne Stahl, gasite de Oana Soare in dosarul de la CNSAS, descoperim un barbat surmenat, agitat, inhibat in fata colii albe, cu un organism subrezit, terorizat de g\u00e2ndul ca Leonte Rautu il va forta sa reia travaliul creator. Dar acestea sunt episoadele culminante ale unei cariere caracterizate de reprosuri din partea ideologilor. Iar acestia din urma erau mai exigenti si mai vigilenti cu scriitorul oficial, pentru a le arata si celorlalti \u201eingineri ai sufletului\u201c ca Partidul nu-i tolereaza nimanui abaterile de la principiile realist-socialiste.
\nArticolele despre \u201eDrum fara pulbere\u201c devin un traseu prin care Petru Dumitriu e purtat de m\u00e2nuta si tras de urechi pentru ca, uneori, iese din spatiul strict demarcat de PMR. Subcapitolul \u201eO receptare paradoxala\u201c anuleaza senzatia ca scriitorul primea numai laude. Binevoitori la inceput, culturnicii depisteaza abaterile de la norma realist-socialista. Exegeta semnaleaza ca M. Novicov (\u201eViata rom\u00e2neasca\u201c, nr. 9, 1951) l-ar fi influentat decisiv pe prozator sa-si modifice textul, deoarece acesta demascase falsa inregimentare comunista a lui Petru Dumitriu.
\nAjuns premiant, scriitorul este amenintat ca va ram\u00e2ne fara coronita. Tendinta persista si dupa aparitia \u201ePasarii furtunii\u201c. Ocup\u00e2ndu-se de analiza si de nasterea romanului respectiv, exegeta elaboreaza una dintre cele mai bune sectiuni ale monografiei. Imi place indrazneala Oanei Soare de a propune existenta unor resorturi subversive in cele trei incheieri distincte ale romanului (din revista, din editia princeps si din editia a doua): \u201eFinalul celei de-a treia versiuni era derutant in chip insidios. Romanul ar parea conceput \u2013 daca supralicitam \u2013 ca distopie: dupa ce izbuteste cu greu sa se salveze, Adam nu se trezeste in tara noii realitati revolutionare, ci pe o plaja arida, intr-o nefireasca terra vida (…)\u201c (p. 161). Si de ce n-ar fi judicioasa opinia cercetatoarei, iar romanul o tentativa de subrezire din interior a masinariei realist-socialiste, din moment ce al treilea sf\u00e2rsit al romanului capata valentele finalului niciodata publicat? Reproduc\u00e2ndu-l in cartea sa, dupa dosarul donat de CNSAS la BAR Bucuresti, Oana Soare este indreptatita sa sustina ca \u201efinalul, care sfideaza principiul obligatoriu al perspectivei optimiste, este atipic pentru o scriere realist-socialista, schimb\u00e2ndu-i intreaga configuratie. Asadar, in intentie, romanul este o distopie, prezentata si sub forma povestii unui idealist invins\u201c (p. 163).
\nCel mai mare neajuns al volumului il constituie expunerile facute eseurilor mistice scrise de Petru Dumitriu in exil. Oana Soare nu detine instrumentele necesare pentru a crea conexiuni cu alte concepte si scrieri din domeniu.
\nTrebuie remarcata dezinvoltura si curiozitatea autoarei de a traversa o epoca despre care vorbim obsedant de doua decenii, fara insa a o explora temeinic. \u201ePetru Dumitriu & Petru Dumitriu. O monografie\u201c este un studiu scris cu r\u00e2vna de cercetator, cu viziune de istoric literar si cu un condei critic care mai poate fi ascutit.<\/p>\n


\n<\/strong><\/em><\/p><\/blockquote>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Oana Soare, Petru Dumitriu & Petru Dumitriu. O monografie, Bucuresti, Academia Rom\u00e2na, Fundatia Nationala pentru Stiinta si Arta, Institutul de Istorie si Teorie Literara \u201eG. Calinescu\u201c, 2008, 480 pag. Nu-mi incep niciodata cronicile cu propozitia \u201es-a scris foarte putin despre cartea…\u201c.\u00a0 Nu sunt arogant sa cred ca, in c\u00e2teva paragrafe, le voi arata celorlalti recenzenti… Cite\u0219te mai mult »Cap si pajura<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[8],"tags":[327,328],"class_list":["post-585","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara","tag-oana-soare","tag-petru-dumitriu-petru-dumitriu"],"views":2129,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/585","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=585"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/585\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=585"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=585"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=585"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}