{"id":5844,"date":"2010-12-24T06:35:28","date_gmt":"2010-12-24T04:35:28","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=5844"},"modified":"2010-12-24T06:35:55","modified_gmt":"2010-12-24T04:35:55","slug":"orasul-lui-dimitrios","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/orasul-lui-dimitrios\/","title":{"rendered":"Orasul lui Dimitrios"},"content":{"rendered":"

Mai \u00eent\u00e2i a fost Marea Egee. O mare \u201e\u00eembl\u00e2nzita\u201c de greci si de zeii lor tutelari, dar care nu si-a pierdut misterul. Dimpotriva, si l-a ad\u00e2ncit. O mare \u00een multe culori careia \u00eei mai lipsea ceva pentru a deveni parte dintr-un spectacol grandios. Si fiindca nimic nu este mai \u00een spiritul eternei Elade dec\u00e2t amfiteatrul \u2013 si desigur piatra si marmura \u2013 \u00een zona cea mai \u00eengusta a Golfului Thermaikos, acolo unde colinele formeaza un urias amfiteatru, aparat de v\u00e2nturi si intemperii, a trebuit sa se iveasca Salonicul. <\/strong><\/em><\/p>\n

Privit de pe mare, orasul are forma unei uriase potcoave sau a unei semilune care parca \u00eembratiseaza golful, ca o predestinare, caci Salonicul avea sa se afle sub dominatia turceasca aproape jumatate de mileniu, mai exact din 1430 \u2013 deci cu 23 ani \u00eenainte de caderea Constantinopolului, ce a marcat disparitia Imperiului Bizantin \u2013 si p\u00e2na \u00een 1912.
\nAnul acesta, Salonicul a aniversat 2325 de ani de la prima atestare documentara. Marturiile arheologice \u2013 at\u00e2t de numeroase \u00een aceasta parte a Balcanilor \u2013 vorbesc fara putinta de tagada de o prezenta mult mai veche a omului pe malurile golfului at\u00e2t de r\u00e2vnit si disputat. Fondatorul orasului, astazi metropola, regele macedonean Cassandru, i-a dat numele sotiei sale \u2013 Thessaloniki, care era nimeni alta dec\u00e2t sora lui Alexandru Macedon. Cu asemenea fondatori, destinul unei Cetati, al unui oras, nu poate fi dec\u00e2t unul exceptional. Un destin fram\u00e2ntat, tragic, adica maret. \u00cen fond, ce poate fi mai definitoriu dec\u00e2t cine te tuteleaza din ad\u00e2nc de vreme si prin vreme, la cine te raportezi, pe cine admiri sau la ce si la cine te \u00eenchini. S-a spus, pe buna dreptate, ca este o mare diferenta \u00eentre cineva care s-a nascut si a copilarit pe Via Dante din Florenta, de pilda, si altcineva pentru care paradisul copilariei l-a constituit \u2013 sa zicem \u2013 Strada 44 din New York.
\nExista locuri care atrag si stimuleaza spiritele \u00eentemeietoare. Salonicul este unul dintre ele. Caci, la vreo sapte veacuri de la botez, \u00een secolul al IV-lea, la anul 305, dupa Hristos, un ofiter din garda Salonicului, \u00een vremea \u00eemparatului roman Galerius, a adoptat crestinismul si si-a luat greaua misiune de a-l propovadui, \u00eencalc\u00e2nd astfel edictele \u00een vigoare. Acel t\u00e2nar ofiter \u2013 Dimitrios \u2013 a fost torturat si executat pentru misionarismul sau, devenind astfel martirul-protector al orasului Salonic care, de altfel, \u00eel si omagiaza \u00een luna octombrie a fiecarui an prin ample manifestari, sub genericul Dimitria. Pe locul unde a fost martirizat Dimitrios se \u00eenalta o biserica ce-i poarta numele. Cripta de la subsolul acesteia constituie un loc de pelerinaj pentru toti crestinii.
\n\u00cencep\u00e2nd din anul 330, c\u00e2nd Constantinopolul, pe care \u00eemparatul Constantin \u00eel transformase \u00eentr-o stralucitoare metropola, devine noua capitala a Imperiului Roman de Rasarit, Salonicul este al doilea pilon al Imperiului. Un oras aureolat de geniul \u00eentemeierii si sfinteniei \u00een care s-au nascut figuri legendare, precum fratii Kiril si Metodiu, care au talmacit \u00een limba slava cartile sacre. \u00cen misiunile lor, ei au rasp\u00e2ndit crestinismul \u00een lumea slava, \u00eentemeind astfel o spiritualitate si o civilizatie ce i-au impus \u00een constiinta crestinatatii ca parinti ai ortodoxiei.
\nSalonicul este reprezentativ pentru istoria Balcanilor si a Europei. O istorie \u00eens\u00e2ngerata. El a trebuit sa suporte \u00eensa nu doar vicisitudinile istoriei. Un mare incendiu ce s-a produs \u00een 1917 a distrus centrul istoric al Salonicului. Avea sa fie \u00een \u00eentregime reconstruit. De-a lungul istoriei, orasul ca un imens amfiteatru, sfid\u00e2nd parca \u00eentinderea Marii Egee, a cunoscut multe momente de \u00eenflorire. E adevarat \u00eensa si ca \u2013 tocmai din cauza valurilor istoriei \u2013 unele fapte au venit la Salonic cu \u00eent\u00e2rziere. Universitatea Aristotel, de pilda, s-a inaugurat abia \u00een 1926. Astazi este, prin numarul facultatilor si al studentilor, una din cele mai mari din Balcani.
\nCa tot ce e grecesc, Salonicul este un oras orgolios. El se situeaza \u00een Grecia, pe locul al doilea, dupa Atena. Dar, poate ca daca n-ar fi Atena, lumina si memoria adesea mustratoare a Europei si a umanitatii, Salonicul nu ar suporta locul secund. \u00censusi faptul de a se situa imediat dupa Atena este un titlu de noblete. Si ca port, Salonicul este al doilea \u2013 dupa Pireu \u2013, dar aceasta nu-l \u00eempiedica sa fie unul dintre centrele comerciale cele mai importante ale continentului si ale lumii. T\u00e2rgul International e un reper important. Este si firesc, av\u00e2nd \u00een vedere zona \u00een care se afla Salonicul si vocatia de negustor a grecului. De altfel, nu doar T\u00e2rgul ca atare \u2013 doua sute de mii de metri patrati \u2013 \u00eei atesta vocatia comerciala. Nu cred sa existe ceva pe planeta care sa nu se gaseasca, sa nu se v\u00e2nda si sa nu se cumpere la Salonic. Un oras al tranzactiilor, al afacerilor, un oras cosmopolit care, \u00eensa, nu-si tradeaza nici o clipa specificul, caracterul, \u00eencep\u00e2nd de la atmosfera fascinanta a Bazarului de un pitoresc inegalabil si p\u00e2na la vestigiile unui \u00eendepartat si dramatic trecut.
\nPeste strazile cu o circulatie sufocanta, paralizanta \u00een anumite momente ale zilei, poluate din pacate, mai ales sonor, de motociclete (mi s-a spus ca trei sferturi din accidentatii din spitalele Salonicului sunt motociclisti), peste sunetul sirenelor din port si peste linistea patriarhala a caselor cocotate \u00een v\u00e2rful colinelor ce parca se ridica din mare, pluteste aerul unei spiritualitati ad\u00e2nci, care evoca un suflet si o istorie de multe milenii. Santierele arheologice, zidirile vechi si stravechi dintre care se detaseaza Turnul Alb \u00een forma circulara (emblema Salonicului), dat\u00e2nd din secolul al patrulea d.H. si adapostind un valoros muzeu, alte edificii \u00eeti aduc aminte la tot pasul ca te afli \u00een Grecia, unde totul se poate vinde si se poate cumpara, \u00een afara \u00eensa de Istorie, de Cultura, de Arta, de Suflet. Nimeni nu poate vinde si nu poate cumpara fie si un fragment, o picatura din toate acestea pentru simplul motiv ca ele nu au pret, nu pot fi negociate.
\n…O seara limpede de primavara. Ma aflu undeva pe cea mai \u00eenalta culme care se \u00eenalta cu case cu tot din mare. Pe \u00eentinsul acesteia vad, \u00een lumina rosietica a crepusculului, nave p\u00e2na departe, la orizont. M-am \u00eentors cu o ora \u00een urma din locurile unde se afla morm\u00e2ntul regelui Filip, tatal lui Alexandru Macedon, dar si ruinele Palatului Macedonilor. De sus, aud freamatul estompat al metropolei, ghicesc febra afacerilor si ma g\u00e2ndesc la toate cele trecatoare ca si ne\u00eensemnatele noastre vieti…
\nNeatinse, mereu vii sunt \u00eensa, \u00een orasul lui Dimitrios, Spiritul si o neasemuita mitologie.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Mai \u00eent\u00e2i a fost Marea Egee. O mare \u201e\u00eembl\u00e2nzita\u201c de greci si de zeii lor tutelari, dar care nu si-a pierdut misterul. Dimpotriva, si l-a ad\u00e2ncit. O mare \u00een multe culori careia \u00eei mai lipsea ceva pentru a deveni parte dintr-un spectacol grandios. Si fiindca nimic nu este mai \u00een spiritul eternei Elade dec\u00e2t amfiteatrul… Cite\u0219te mai mult »Orasul lui Dimitrios<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[1],"tags":[4383,4381,2427,4382],"class_list":["post-5844","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-mozaic","tag-cultura-greaca","tag-golful-thermaikos","tag-grecia","tag-salonic"],"views":2119,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/5844","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=5844"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/5844\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=5844"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=5844"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=5844"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}