{"id":5832,"date":"2010-12-24T06:26:44","date_gmt":"2010-12-24T04:26:44","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=5832"},"modified":"2010-12-24T06:27:25","modified_gmt":"2010-12-24T04:27:25","slug":"teatrul-interior-al-alcoolicului","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/teatrul-interior-al-alcoolicului\/","title":{"rendered":"Teatrul interior al alcoolicului"},"content":{"rendered":"

Ion Muresan, Cartea Alcool<\/em>, Editura Charmides, Bistrita, 2010<\/strong><\/p><\/blockquote>\n

Daca tot e vremea bilanturilor, 2010 va ram\u00e2ne, cred, \u00een istoria recenta a literaturii ca un an al come-back-urilor de proportii. Cel putin trei volume au fost at\u00e2t de asteptate \u00een ultimele decenii, \u00eenc\u00e2t aparitia lor propriu-zisa are o ciudata aura de neverosimil. Din marturisirile Gabrielei Adamesteanu reiese ca \u201eProvizorat\u201c e cartea pe care ar fi vrut s-o scrie \u00eenca dinainte de \u201eDrumul egal al fiecarei zile\u201c, debutul din 1975. Ioan Grosan \u00eesi anunta titlul recentului \u201eUn om din Est\u201c \u00eentr-un \u201eEchinox\u201c din 1980\u2026 Cea mai spectaculoasa revenire \u00eei apartine, \u00eensa, lui Ion Muresan, poet care si-a construit, chiar si involuntar, un brand din zg\u00e2rcenia aparitiilor editoriale. Omniprezent \u00een poezia ultimelor decenii ca voce publica \u2013 e nelipsit de la colocvii, dezbateri sau festivaluri de poezie \u2013, Ion Muresan si-a tot am\u00e2nat cel de-al treilea volum \u00een cautarea unei coerente numai de el stiute. Astfel \u00eenc\u00e2t, macar la nivel de imaginar al vietii literare, prestigiul lui s-a construit \u00een evidenta contrapondere cu figurile unor scriitori prolifici precum Nichita Stanescu sau Mircea Cartarescu, pentru a aminti doar doua dintre cele mai importante nume postbelice.<\/strong><\/em><\/p>\n

\u00centrupare \u00een plina postmodernitate a criteriului modernist al raritatii si al purificarii cvasi-maniacale a expresiei \u2013 cu care \u00eensusi mesajul poeziei sale rimeaza perfect \u2013, Ion Muresan a reusit sa demonstreze ca, uneori, cantitatea operei se poate transforma ea \u00eensasi \u00een calitate. Conduita sa profesionala vine ca o manusa credintei retro ca poezia cu majuscule \u2013 preocupata de rostirea singulara si definitiva, dar si abstrasa total din \u201eprejudecatile realului\u201c \u2013 mai supravietuieste \u00eenca.
\nPasteluri interioare<\/strong>
\nCeea ce a impresionat de la \u00eenceput la Ion Muresan era un anumit ermetism al expresiei, care, fara sa se aventureze \u00een pure abstractii barbiene, facea aproape imposibil de precizat tematica poeziei. Asta, pe de o parte, pentru ca, \u00een cea mai buna traditie expresionista, cum s-a observat adesea, culorile si formele erau at\u00e2t de pregnante, \u00eenc\u00e2t schimbau cu totul functia si identitatea obiectelor. Lumea lui Ion Muresan e spatiul metamorfozelor continue, al proportiilor \u00een permanenta schimbare, al realitatii care-si iese mereu din t\u00e2t\u00e2ni. O lume populata de \u201eun \u201esoare c\u00e2t un pui de gaina si c\u00e2t buricul degetului\u201c sau de \u201enisipuri rosii\u201c, \u00een care \u201eferestrele c\u00e2rciumii se umfla ca niste saculeti de piele catifelata si ca niste ugere de vaca\u201c. A nu se \u00eentelege, pe de alta parte, ca imaginarul poetului dob\u00e2ndeste o fluiditate baroca sau ca aceste identitati sunt oric\u00e2nd substituibile. Dimpotriva. Cursivitatea imagistica e fr\u00e2nata mereu de o dictiune imperativa si impecabila (poetul compune, aproape \u00eentotdeauna, \u00een refrene si simetrii), d\u00e2nd senzatia ca permanentele iesiri \u00een decorul realitatii descriu, cu \u201eun exces de exactitate\u201c, ad\u00e2ncimi sufletesti imposibil de exprimat \u00een alt mod. Un fragment din \u201eDansul\u201c ne ofera acces direct la laboratorul poetic al lui Ion Muresan: \u201eAsta a fost, \u00een putine cuvinte: o oaie rosie sub salcii\/ se \u00eenv\u00e2rteste \u00een cercuri mici (umilinta?): un lup cafeniu\/ un lup umed sub salcii\/ se \u00eenv\u00e2rteste \u00een cercuri mici (agresivitatea?)\u201c. Descrierea c\u00e2t mai exacta a unui peisaj interior prin imagini violent de concrete dau poemelor lui Ion Muresan aspectul de pasteluri ale apocalipsei sufletesti. Fragmentele cele mai reusite n-au alt sens dec\u00e2t de a \u201ezugravi\u201c (horribile dictu), cu exactitate aproape clasicista, terenul accidentat al spaimelor si disperarilor de tot soiul, culmin\u00e2nd cu punctul \u00een care \u201efrica degenereaza \u00een extazul fricii\u201c. Pentru ca omul lui Ion Muresan traieste \u00eentr-o permanenta tensiune cu lumea si cu sine \u00eensusi, dincolo de metaforele imediat sesizabile la suprafata textului, predominante sunt figurile convulsiei: scr\u00e2snirea, excitatia bolnava, palpitatia, freamatul, spasmul, r\u00e2sul isteric. Mare poet al nevrozelor de sub piele (nici strict intelectuale, nici pur fiziologice), Ion Muresan pare interesat exclusiv de felul \u00een care acestea t\u00e2snesc \u2013 vertiginos si imprevizibil \u2013 din ad\u00e2ncuri la suprafata constiintei.
\nN-am facut aceasta mica introducere retrospectiva dec\u00e2t pentru a demonstra ca \u00een \u201eCartea Alcool\u201c Ion Muresan \u00eesi schimba formula \u00een directia tranzitivitatii si a transparentei. Macar aparent, cadrul tematic e pentru prima oara identificabil, caci, cu putine exceptii, poemele se construiesc \u00een jurul imaginarului alcoolicilor. Ceea ce nu \u00eenseamna ca dereglarea simturilor nu mai e sistematica, la fel ca p\u00e2na acum, ci doar ca ea urmeaza un traseu mai usor de urmarit. Asa cum nu ni l-am fi imaginat dupa \u201ePoemul care nu poate fi \u00eenteles\u201c, Ion Muresan include \u00een poezia sa sketch-uri, portrete, anecdote, dialoguri sau doar cadre identificabile \u00een realul imediat. Ceea ce se pierde, astfel, \u00een materie de febricitate a imaginilor si \u00een sondare a inconstientului se c\u00e2stiga \u00een ceremonia rostirii si \u00een varietatea formulelor discursive. Cel mult sarbatorit pentru furnizarea unei alternative la \u201eusuratatea\u201c poeticii cartaresciene compune acum, cu nedisimulata r\u00e2vna intertextuala, fragmente rupte din \u201ePoemele de amor\u201c: \u201eEra \u00eentr-o joi. Purtam atela\/ pe osul sufletului rupt.\/ G\u00e2ndeam la tine, Arabella,\/ Si ma lasam de g\u00e2nduri supt.\/\/ (Caci dupa ce din vodci storc noaptea,\/ de la trei sticle mai \u00een sus,\/ eu te iubesc cu o iubire\/ decare foarte m\u00e2ndru nu-s!)\/\/ C\u00e2nd, Doamne, ti-am zarit nacela\/ plutind peste padure, sus.\/ Si-apoi balonul, Arabella,\/ merg\u00e2nd cu soarele spre-apus\u201c (\u201ePoem ocazional\u201c). Un bizar colind cu aluzii textualiste echivaleaza, si el, cu \u00eentoarcerea partiala a fiului risipitor \u00eentr-ale expresionismului la s\u00e2nul optzecismului canonic. Cu astfel de versuri, extrem de reusite \u2013 nu-i vorba \u2013 \u00een laconismul expresiei si \u00een fina autoironie, postmodernismul rom\u00e2nesc l-ar primi pe Ion Muresan cu bratele deschise: \u201eLumea se leagana-n\/ leaganul cerului,\/ \u00een fasa ne leaga na-\/praznicul gerului.\/\/ G\u00e2ndul cel rau,\/ vaier si pl\u00e2ngeri\/ nu-ncap \u00een aer\/ de-at\u00e2tia \u00eengeri.\/\/ \u00cen iesle am pus\/ culcus toate cartile,\/ caci steaua de sus\/ rescrie hartile.\/\/ G\u00e2ndul cel rau,\/ vaier si pl\u00e2ngeri\/ nu-ncap \u00een aer\/ de-at\u00e2tia \u00eengeri.\/\/ Scrisa ni-i viata,\/ Pruncu-i promis,\/ se-ntinge gheata\/ pe masa de scris.\/\/ G\u00e2ndul cel rau,\/ vaier si pl\u00e2ngeri\/ nu-ncap \u00een aer\/ de-at\u00e2tia \u00eengeri\u201c.
\nC\u00e2rciuma-biserica<\/strong>
\n\u00cen cele mai bune poeme din volum, cadrul real nu e dec\u00e2t trambulina de pe care poezia lui Ion Muresan plonjeaza \u00eentr-o dimensiune onirica sau fantastica. Pentru autorul \u201eCartii Alcool\u201c, c\u00e2rciuma e, prin excelenta, un lacas de cult \u00een care cei mai drepti \u201ecopii ai lui Dumnezeu\u201c, pacatosii, comunica c\u00e2t se poate de direct cu un Dumnezeu el \u00eensusi copilarit. De o expresivitate iesita din comun sunt imaginile despre complicitatea dintre dorinta cea mai intima a betivilor si bunavointa stap\u00e2nului suprem, care schimba, butaforic, decorul realitatii de dragul lor: \u201eNumai Dumnezeu, \u00een marea Lui bunatate,\/ apropie de ei o c\u00e2rciuma,\/ caci pentru El e usor, ca pentru un copil\/ care \u00eempinge cu degetul o cutie cu chibrituri. Si\/ numai ce ajung la capatul strazii si de dupa colt,\/ de unde \u00eenainte nu nimic nu era, zup, ca un iepure\/ le sare c\u00e2rciuma \u00een fata si se opreste pe loc\u201c. (\u201ePoemul alcoolicilor\u201c). Fumul metafizic al c\u00e2rciumii modifica fizionomia alcoolicilor, care se metamorfozeaza, sub ochii nostri, din niste napastuiti vinovati \u00een personaje cu puteri supranaturale. Ca \u00eentr-un scenariu macrantropic, celor \u201ecocosati ca bursucii peste scrumiere\u201c \u00eencepe sa le creasca
\n\u00eentr-at\u00e2t cocoasa (\u201ede parca fiecare avea o curca sub haina\u201c), \u00eenc\u00e2t peretii localului, deveniti dintr-o data ne\u00eencapatori, crapa de pe trup precum o haina prea str\u00e2mta: \u201eSi fiecare masa\/ era ca o casa\/ cu trei-patru hornuri fumeg\u00e2nd,\/ si noi beam cu coatele pe acoperis\u201e (\u201eLa masa de l\u00e2nga fereastra\u201c).
\nCeea ce se pierde, fata de volumele anterioare, \u00een intensitate si \u00een plasticitate, se c\u00e2stiga acum \u00een pregnanta scenariului. Daca \u00een \u201eLa masa de l\u00e2nga fereastra\u201c sau \u00een \u201e\u00centoarcerea fiului risipitor\u201c puterea vizionara a lui Ion Muresan \u00eenchipuie universul ca pe o imensa c\u00e2rciuma, \u00een \u201ePaharul\u201c, e gata sa-l contraga \u00een paharul unui betiv. De mare pregnanta \u2013 din cauza amestecului oximoronic de delicatete si cruzime, marca garantata Ion Muresan \u2013 e figurarea remuscarii alcoolicului ca ucidere a \u201e\u00eengerasului de pahar\u201c: \u201e\u00cengerasii de pahar nu musca si nu fac rau nimanui.\/ \u00cemi vine sa vomit de mila, \u00eemi vine sa vomit de tristete.\/ \u00cemi vine sa vomit g\u00e2ndind ca as putea sa \u00eenghit un \u00eengeras de pahar.\/ \u00cemi vine sa pl\u00e2ng la g\u00e2ndul ca el ar fi, brusc, foarte singur.\/ Sa pl\u00e2ng la g\u00e2ndul ca el ar pl\u00e2nge toata noapte cu sughituri \u00een mine.\/ Sa pl\u00e2ng la g\u00e2ndul ca el ar putea sa c\u00e2nte \u00een mine c\u00e2ntece de la gradinita.\/ El ar putea c\u00e2nta, cu o voce subtirica, \u00abVine, vine primavara!\u00bb.\/ Cu unghiile \u00eenfipte \u00een spinarea dihaniei cobor spre fundul paharului\u201c. Un dostoievskianism de substanta strabate, de aceea, paginile \u201eCartii Alcool\u201c. Niciodata n-a fost poezia lui Ion Muresan mai plina de sentiment si de intuitie psihologica, caci, departe de a-si idealiza zeii-betivi gata oric\u00e2nd sa se ridice la cer, poetul coboara \u00een locul absurd unde inocenta devine inseparabila de pacat, \u00eencerc\u00e2nd sa le sondeze fantasmele cele mai m\u00e2loase. Surprinse nu plastic sau metaforic, ca \u00een poemele anterioare, ci ca un imens teatru interior. \u00cen \u201eBataia\u201c, sentimentul de vinovatie al betivului vizeaza nu familia propriu-zisa, ci, mai profund, jocul de-a familia practicat \u00een copilarie cu sora sa. Departe de a o diminua, simulacrul dramei familiale o amplifica exponential: \u201eA venit tata!\/ striga copiii, adica papusile, \u00een locul carora strig eu,\/ tu te pui \u00een genunchi \u00een fata cu toate papusile,\/ \u00eeti ceri iertare si zici ca nu o sa mai faci.\/ Eu te m\u00e2ng\u00e2i pe chelie,\/ luam copilasii de m\u00e2na,\/ tu iei de m\u00e2na papusa fetita,\/ eu iau de m\u00e2na papusa baietel\/ si ne \u00eentoarcem acasa\u201c (\u201eBataia\u201c).
\nRam\u00e2n cu regretul ca n-am citat \u201eA venit toamna\u201c, pastel \u00eentunecat al spaimei irationale si violente (unui \u00eengeras \u201epicuri-picuri \u00eei curge s\u00e2ngele din nasuc\u201c), care re\u00eennoada cu imaginarul anterior al poetului. Ar fi fost imposibil, apoi, de transcris amplul poem \u201eCi eu singur sub pam\u00e2nt\u201c, probabil cea mai puternica piesa a volumului, o demonstratie \u00een forta ca teme mari precum moartea, religiosul sau disparitia universului n-au disparut din poezie, ci depind \u00een \u00eentregime de refractia unghiului de privire. Nu stric cititorului placerea de a le descoperi. M-am amuzat, \u00een schimb, sa citesc cronicile ezitante ale lui Paul Cernat sau Cosmin Ciotlos, doi critici care au scris ditirambic despre poezia lui Stoian G. Bogdan sau Linda Maria Baros (primul), dar str\u00e2mba din nas acum la \u201eCartea Alcool\u201c… N-as zice nici eu ca ultimul volum al lui Ion Muresan \u2013 mai inegal dec\u00e2t anterioarele \u2013 e cel mai bun produs al poetului, \u00eensa ar fi nedrept sa nu recunosti \u00een el momente de \u201etarie\u201c inegalate \u00een poezia rom\u00e2neasca din ultimii ani, obisnuita sa se-mbete numai cu visinata.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Ion Muresan, Cartea Alcool, Editura Charmides, Bistrita, 2010 Daca tot e vremea bilanturilor, 2010 va ram\u00e2ne, cred, \u00een istoria recenta a literaturii ca un an al come-back-urilor de proportii. Cel putin trei volume au fost at\u00e2t de asteptate \u00een ultimele decenii, \u00eenc\u00e2t aparitia lor propriu-zisa are o ciudata aura de neverosimil. Din marturisirile Gabrielei Adamesteanu… Cite\u0219te mai mult »Teatrul interior al alcoolicului<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[8],"tags":[4374,4375,4373,4376,3117],"class_list":["post-5832","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara","tag-cartea-alcool","tag-editura-charmides","tag-ion-muresan","tag-poezia-actuala","tag-poezie-romaneasca"],"views":2584,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/5832","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=5832"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/5832\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=5832"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=5832"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=5832"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}