{"id":5829,"date":"2010-12-24T06:23:30","date_gmt":"2010-12-24T04:23:30","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=5829"},"modified":"2010-12-24T06:27:49","modified_gmt":"2010-12-24T04:27:49","slug":"cuvinte-despre-dez-umanizare","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/cuvinte-despre-dez-umanizare\/","title":{"rendered":"Cuvinte despre dez-umanizare"},"content":{"rendered":"

Val Chimic, Umilirea animalelor,<\/em> Casa de Pariuri Literare, 2010<\/strong><\/p><\/blockquote>\n

Ca sa re\u00eenvii un necesar cliseu, poezia e unul dintre cele mai importante barometre ale socialului. Poate mai mult dec\u00e2t proza \u2013 care uzeaza intermedierea si bruiajul \u2013, poezia este expresia directa a psihismului individual. Nu as merge at\u00e2t de departe \u00eenc\u00e2t sa vad poezia ca anosta confesiune, ci doar ca argument al unui anumit trend general, daca nu al unui saeculum. <\/strong><\/em><\/p>\n

Poezia de astazi? Tentata de obscuritate, respir\u00e2nd un aer morbid si decadent, biografista si personala, desi uniformizatoare, minimalista si minimalizanta, poezia vorbeste despre un individ care-si pierde ineluctabil umanitatea: fie prin degradare efectiva, fie prin artificializare, alienare, mecanicizare. Fireste, aceasta este o simpla consecutie a veacului \u00een care ne gasim: devalorizat, invertit, dezabuzat si hipertehnicizat. Departe de a fi un opium, poezia este reflexie. Iar poezia autohtona, grefata cu o sete decenala de sincronizare, are astazi un ochi bine atintit asupra literaturilor occidentale (citeste: mentalului universal-colectiv), asa \u00eenc\u00e2t occidentalizarea ei este mai mult dec\u00e2t evidenta. De aici deriva, poate, stranietatea unor \u00eent\u00e2lniri precum cea cu poezia unei Gabi Eftimie, care vine dintr-o arie prea putin frecventata \u00een imaginarul nostru indigen: mecanomorfismul. \u00cen versurile acesteia, se misca haotic o identitate marginala, ulcerata de \u00eentreaga conectivitate sociala, spasmodica si retractila, care leapada organicul pentru sintetic si care capata pentru totdeauna miscari egale si infailibile: omul devenit instrument.
\n\u00cen acelasi spirit, volumul de debut al Valentinei Chirita, \u201eUmilirea animalelor\u201c, publicat anul acesta la Casa de Pariuri Literare, parcurge un drum identic celui al lui Gabi Eftimie. Asexuata \u2013 de la pseudonimul pe care \u00eel foloseste autoarea, Val Chimic, p\u00e2na la absenta acordurilor de feminin pentru adjective \u2013, anomica, non-biografista, poezia ei tinde sa transgreseze accentele individuale si, largindu-si spatiul de manevra, pare sa vizeze o instanta transpersonala. Schema este simpla: minus biografie recognoscibila, minus identitate sexuala, minus topografie reperabila, minus metaforizare si lirism \u2013 \u00een sensul lor denotativ. Multiplicati si obiectivati, termenii vor alcatui un text taios si solid, din care tocmai poezia este alungata. Dar este vorba despre acea poezie prostituata, sensibil-traumatica, care marturiseste.
\n\u00cen postistorie, \u00een paradis<\/strong>
\nFerindu-se de narativitate, fiindca ea ar da prilejul mediocru al unui tipar, Valentina Chirita aduna \u2013 fara pofta aparenta de real \u2013 microscene, fragmente de dialog absurd, detalii banale, mai rar ecouri dinauntru. Paradoxal, rupta de interioritate, ca si de decorul epidermic, identitatea pe care o expune Valentina Chirita \u00een \u201eUmilirea animalelor\u201c este una autista, fara constiinta de sine ori cel putin cu o senzorialitate fanata. Nu filtreaza realul, ci \u00eel repeta, nu este catalizator, ci receptacul. Dar ceea ce persista este inadvertenta, sentimentul egal al ne-potrivirii, absenta oricarui transfer \u00eentre aceste doua medii, \u00eenauntru \u2013 afara, ambele instabile si indefinibile. Liniile esentiale ale acestei protoidentitati \u2013 as numi-o mai degraba \u201estare\u201c \u2013 sunt vizibile \u00eenca din textul care deschide volumul: \u201enu ma simt bine aici, muntele e prea aproape de mare,\/ c\u00e2mpia e prea \u00eentinsa.\/ nu e d\u00e9j\u00e0-vu, e ceva continuu. doua zile cu oameni necunoscuti,\/ sub tuburi late de neon: o femeie la cincizeci care se lasa cu usurinta\/ \u00een bluza cu m\u00e2neca scurta, un barbat cu mutra soriceasca, implantata\/ \u00eentr-un corp adipos, un barbat \u00een camasa portocaliu-aprins,\/ cu nervii obositi, fascinat de cultele psi.\/ picioare subtiri, dresuri de culoarea pielii\/ si l\u00e2na electrizata a pardesiului \u2013 totul a fost vazut.\/ daca s-ar deteriora peisajul, daca s-ar face at\u00e2t de frumos, ca numai o\/ reactie chimica extrema i-ar putea fi cauza, de-abia atunci o sa fiu fericit\/ sa fac parte din el, desi va ram\u00e2ne \u00eentotdeauna o amintire din viitor.\u201c
\nCu toate astea, vocea pe care o uziteaza Valentina Chirita nu este una revendicativa, ci una joasa, de-sensibilizata, daca nu chiar catatonica. Ea nu vine dintr-o nevoie de cruciada donquijotesca, nici nu seamana a resemnare. Este simpla stare de fapt, constatare care nu exorcizeaza si nici nu tulbura. \u00cendepartarea de uman sau electia \u2013 voluntara \u2013 a unei identitati ne-umane este o conditie primara a acestei voci de masinarie. Sunetele, imaginile ori ceea ce omul numeste sentiment sunt stocate, iar decriptarea lor, imposibila sau programata pentru un moment ulterior. \u00cen \u00eentregime, textele Valentinei Chirita sunt fragmente dintr-un portret sters al eului postistoric. Contactul este neigienic, interpretarea sau intentia de decodificare a succesiunii de stimuli \u2013 cruda naivitate. Datele sunt sedimentate \u00een interiorul memoriei, dar fara sa fie algoritmizate. De aceea, poezia Valentinei Chirita este fragmentata, discontinua, in-coerenta, fara sa arate preocupare pentru o inutila coagulare a sensului. Cum realitatea este deconstruita, sensul textual ram\u00e2ne sa se alcatuiasca din dinamica browniana a acestor diapozitive care cad sacadat: \u201etenisii colorati acoperind unghiile date cu titan\/ au parasit \u00eencaperea,\/ gingiile au lasat urme rosii pe p\u00e2ine.\/ iata un corp \u00eentr-o cutie.\/ iata-i pe ceilalti astept\u00e2nd sa iasa.\/ atinsi de torpoare si sc\u00e2rba.\u201c (\u201etai legaturile\u201c).
\nFalse alegorii<\/strong>
\nDaca primul ciclu al cartii, \u201eZilele cu femeia chimica\u201c, este unitar, av\u00e2nd, totusi, atuul \u201ecoerentei in-coerentei\u201c, ritmul se modifica \u00een cea de-a doua parte a ei. \u201eUmilirea animalelor\u201c, ciclul eponim, este mai cur\u00e2nd epic, \u00eengramadind \u00een prim-plan figuri feminine grotesti, siluete masculine, copii, \u00eentr-o nevoie, parca, de reacomodare cu gimnastica relatiilor sociale. Mai putin tensionata, mai putin cambrata asupra ininteligibilului, mai \u201eanecdotica\u201c, Valentina Chirita practica acum o poezie a banalului si a mutei isterii cotidiene, \u00een tonurile minore de extractie nouazecista. \u00cen aceasta sectiune a volumului, imediata captare a unui real rezidual se transforma \u00een eveniment. Imaginile sunt colate, privirea nu se retrage imediat pentru a se focaliza asupra unui alt detaliu, ci persista, se face din nou apel la senzorialitate: mediile comunica, desi este o interferenta mincinoasa. Realul este descriptibil, nu si decriptabil: \u201edistractia pe cinste\/ pe care o capeti de la slide-show-ul\/ din autobuz ar trebui sa te faca sa\/ uiti contactul cu pielea jilava?\/\/ catelusi si pisicute.\/ marele urs brun, prietenul copiilor,\/ \u00eel cuprinde \u00een brate pe tovarasul lui, omul,\/ pe locul din spate al unei motociclete,\/ cu fata \u00eentoarsa spre noi,\/ \u00eentr-un z\u00e2mbet de luna plina\/\/ o pisicuta dulce poarta caciulita cu mot,\/ ce are atasate cozi negre, din bumbac.\/ un catelus \u2013 o boneta alba\/ de prunc\/ sau de bucatar?\/ cazuta, at\u00e2t de comic, \u00eentr-o parte.\/\/ asa deci,\/ voi sunteti cei care treziti din somn animalele.\u201c (\u201eumilirea animalelor\u201c). Amanuntele asupra carora se opreste spirala textului fac parte din gama derizoriului; e vorba, \u00eensa, de acel derizoriu care defineste \u00een cel mai \u00eenalt grad existenta. Nu o suspectez pe Valentina Chirita de intentii alegorizante. De aceea, paradigma \u00een care se asaza cel mai bine textul este aceea a tranzitivitatii, cumulul acestor descriptii substituind reflexivitatea. E, poate, cea mai potrivita maniera de a te raporta la exterior: percep\u00e2ndu-l \u2013 si reduc\u00e2nd gesticulatia la aceasta perceptie.
\nSuperior \u00een prima parte a sa, \u201eUmilirea animalelor\u201c se arata a fi un volum care poate sa suscite interesul. Celor care cauta o poezie conservatoare si fundamentata le va displacea. Dar o poezie care \u00eencearca sa sparga o ecuatie prestabilita \u2013 mai ales a unui autor t\u00e2nar \u2013 este oric\u00e2nd o gura de oxigen. E cazul, acum, al Valentinei Chirita.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Val Chimic, Umilirea animalelor, Casa de Pariuri Literare, 2010 Ca sa re\u00eenvii un necesar cliseu, poezia e unul dintre cele mai importante barometre ale socialului. Poate mai mult dec\u00e2t proza \u2013 care uzeaza intermedierea si bruiajul \u2013, poezia este expresia directa a psihismului individual. Nu as merge at\u00e2t de departe \u00eenc\u00e2t sa vad poezia ca… Cite\u0219te mai mult »Cuvinte despre dez-umanizare<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[8],"tags":[4370,4371,4372,4369,4368],"class_list":["post-5829","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara","tag-casa-de-pariuri-literare","tag-poezia-romaneasca-actuala","tag-trenduri-in-poezia-actuala","tag-umilirea-animalelor","tag-val-chimic"],"views":2518,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/5829","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=5829"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/5829\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=5829"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=5829"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=5829"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}