{"id":5823,"date":"2010-12-24T06:18:24","date_gmt":"2010-12-24T04:18:24","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=5823"},"modified":"2010-12-24T06:18:39","modified_gmt":"2010-12-24T04:18:39","slug":"mihail-sebastian-dramaturg-i","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/mihail-sebastian-dramaturg-i\/","title":{"rendered":"Mihail Sebastian, dramaturg (I)"},"content":{"rendered":"<p><em><strong> <\/strong><\/em><\/p>\n<p><em><strong>Dramaturgul Mihai Sebastian \u00eencepe sa fie cunoscut dupa ce criticul literar si prozatorul \u00eesi facusera deja un nume \u00een literatura rom\u00e2na. Scrisese, desigur, despre teatru si are c\u00e2teva idei despre acest gen pe care \u00eencearca sa-l modernizeze \u00een epoca, prin infuzia de idei, Camil Petrescu. \u00cen 1939, Sebastian publica la Fundatia pentru Literatura si Arta \u201eJocul de-a vacanta\u201c, \u00een 1944, \u00een plina clandestinitate, se joaca \u201eSteaua fara nume\u201c (de un autor necunoscut, Victor Mincu), iar \u00een 1946, dupa moartea scriitorului, apare un volum de \u201eTeatru\u201c \u00een sumarul caruia se afla cele doua piese citate mai \u00eenainte. \u201eUltima ora\u201c, scrisa \u00eenainte de \u00eencheierea armistitiului, a fost jucata la 25 ianuarie 1945 si publicata \u00een 1956. Reactiile criticii au fost, \u00een genere, pozitive. N. Carandino asista la spectacolul \u201eStelei fara nume\u201c si, fara a cunoaste numele real al autorului sau prefac\u00e2ndu-se ca nu-l stie, scrie entuziasmat: \u201eUn autor nou? Poate. O piesa mare? Desigur\u201c (\u201eBis\u201c, 5 martie 1944). Comentariile ulterioare, dupa decriptarea paternitatii piesei, sunt tot asa favorabile. Octav Sulutiu descopera \u00een teatrul lui Sebastian \u201eun idealism de cea mai buna calitate\u201c, mai t\u00e2rziu comentatorii dramaturgului remarca tema fericirii, ca tema recurenta \u00een epica si teatru, altii observa frecventa personajului ironic si dezabuzat (Stefan Valeriu), farmecul dialogului si, \u00een profunzimile discursului, un lirism difuz. Mai sever \u00een judecati se arata Al. Piru care socoteste \u201eJocul de-a vacanta\u201c \u201eo usoara improvizatie, cu abilitate construita, aproape fara subiect\u201c, iar \u201eSteaua fara nume\u201c \u201eo comedie frivola, nesustinuta psihologiceste\u201c. \u00cei place, totusi, subiectul ingenios din \u201eUltima Ora\u201c. Paul Georgescu zice ca personajele lui Mihail Sebastian se definesc prin capacitatea lor de a visa si prin faptul ca multe dintre ele cauta \u201eo insula a lui Euthanasius\u201c, ceea ce vrea sa sugereze un spatiu al securitatii interioare si, deci, al fericirii. C. Ciopraga vede partea realista a acestor piese si subliniaza faptul ca eroii au gustul ideilor generale si placerea de a dialoga. Teatrul lui Sebastian este, dar, \u201eo tribuna, sunt dialog pe teme grave\u201c. \u00cen acelasi sens judeca problematica pieselor si Dana Dumitriu, care considera ca esentiala este \u201etema cunoasterii, a \u00eentelegerii dezamagite de realitate, a imaginatiei tradate de adevar si tot ea compara Necunoscuta din \u201eJocul de-a vacanta\u201c si \u201eSteaua fara nume\u201c (\u00een speta, Corina si Mona) cu Domnisoara de Stermaria din \u201e\u00cen cautarea timpului pierdut\u201c, cu observatia ca, \u00een final, Sebastian rapeste eroinelor sale enigma si le tipizeaza. Le da adica o identitate si le fixeaza \u00eentr-o categorie determinabila psihologic&#8230; Reflectii de luat \u00een seama, ca si cele dinainte. Trimiterea la personajul lui Proust o facuse \u00eentr-un mic eseu si autorul.<\/strong><\/em><br \/>\nO opinie originala are Ov. S. Crohmalniceanu care e de parere ca piesele lui Sebastian sunt niste farse intelectualizate, mai subtiri dec\u00e2t altele si \u201ecu implicatii sociale si morale serioase\u201c. Despre farsa (\u201efarsa, gen superior de arta\u201c) vorbeste \u00eentr-un articol si Mihail Sebastian. Ram\u00e2ne de definit si de dovedit c\u00e2ta farsa intra \u00een aceste drame, totusi, sentimentale, pline de mister, dominate de motivul singuratatii si al fericirii individului. Mai clara, mai verosimila este observatia facuta de acelasi critic ca \u00een teatrul lui Sebastian, spre deosebire de acela al lui Camil Petrescu, ceea ce primeaza este drama sensibilitatii ranite, nu drama constiintei. Ceea ce mi se pare corect. O delimitare exacta: logica discursului dramatic al lui Sebastian se bazeaza pe propozitia \u201ec\u00e2ta iluzie, at\u00e2ta poezie dramatica\u201c, \u00een timp ce teatrul de cunoastere al lui Camil Petrescu pleaca, se stie, de la deviza \u201ec\u00e2ta luciditate at\u00e2ta drama\u201c&#8230; Speculatii inteligente, parafraze reusite, categorii tematice si estetice ce pot intra \u00een discutie atunci c\u00e2nd analizam aceste piese scrise \u00eentr-o epoca \u00een care teatrul, \u00een genere, \u00eesi redefineste c\u00e2mpul de actiune si stilul. Sa ne amintim ca, \u00een afara de Camil Petrescu, care vrea sa fundamenteze, \u00een opozitie cu modelul I.L. Caragiale, un teatru de idei, alti dramaturgi vor sa creeze farsa tragica si sa reabiliteze melodrama. T\u00e2narul Eugen Ionescu vede salvarea teatrului prin infuzia de metafizica \u00een facila, desueta melodrama. De ce n-ar fi posibila, \u00een fond, si o intelectualizare a farsei, gen facil, gen frivol prin definitie? Subiect de meditatie&#8230;<br \/>\nCert este ca, citit azi, teatrul lui Mihail Sebastian nu pare a fi nici farsa intelectualizata, nici comedie frivola si nici nu pare a fi obsedat de motivul cunoasterii, cel putin \u00een sensul pe care \u00eel are termenul \u00een teatrul de idei din epoca. Tema esentiala este mai aproape, cred, de ceea ce autorul numeste \u00eentr-un r\u00e2nd \u201eo iesire din singuratate\u201c. O tema, dar, existentiala si morala pe care o aflam si \u00een epica si diaristica lui Sebastian, cititor asiduu al lui Montaigne, spirit sceptic (un scepticism, am putea spune, parafraz\u00e2nd pe G. Calinescu, pozitiv), uneori anxios, de cele mai multe ori dornic sa cunoasca pentru a putea \u00eentelege. O singuratate, revin la acest motiv recurent \u00een literatura si chiar \u00een critica lui, \u00eenteleasa ca o aventura a spiritului. Iesirea din singuratate se traduce, \u00een fapt, prin \u00eencercarea individului de a cunoaste fericirea. Fericirea este, \u00eentr-adevar, punctul de reper al acestor intelectuali care cauta ceva ce nu gasesc, iar c\u00e2nd gasesc, visul se destrama repede. Vaz\u00e2nd dramele acestor personaje dezabuzate, am putea spune ca fericirea se poate c\u00e2stiga prin iubire. \u00cen toate circumstantele din cele trei piese scrise de Mihail Sebastian, iubirea este motorul si filtrul acestor aspiratii care \u00eencep, uneori se si termina, printr-o evaziune din real. Este tema din comedia sentimentala \u201eJocul de-a vacanta\u201c. O comedie \u00een care se r\u00e2de putin si se viseaza mult. Spatiul de desfasurare este, ca \u00een \u201eFemei\u201c sau \u201eAccidentul\u201c, muntele purificator&#8230; La pensiunea Weber se \u00eent\u00e2lnesc \u00een vacanta indivizi de v\u00e2rste, profesiuni si mentalitati diferite. Bogoiu este un flacau tomnadic (50 de ani), care a pornit \u00eentr-o lunga calatorie imaginara. Este modul lui de a evada din conditia de modest amploaiat strivit de dosare si umilit de sefi autoritari. O evadare \u00eentr-o si printr-o reverie geografica. Alt personaj, Maiorul, asteapta vesti de afara si este iritat ca radioul si telefonul nu functioneaza. Madame Vintila, femeie la 30 de ani, usor vulgara si concupiscenta, asteapta scrisori care nu mai sosesc, \u00een fine, un elev corigent la matematica este \u00eendragostit fara sperante de Corina, o t\u00e2nara misterioasa si inteligenta.<br \/>\nMai este \u00een aceasta comunitate pestrita un personaj, Stefan Valeriu, vechea noastra cunostinta din \u201eFemei\u201c si \u201eAccidentul\u201c. El circula, \u00een fapt, sub diverse identitati \u00een mai toate scrierile de fictiune ale lui Mihail Sebastian. Este, de regula, naratorul si cel care pune \u00een miscare si comenteaza actele eroilor. Stefan este, aici, ca si \u00een celelalte naratiuni, absent si lenevos. O lene justificata spiritual, ca forma de refuz a lumii mediocre \u00een care traieste 11 luni pe an. \u00cen cea de a 12-a vrea sa uite totul. E forma lui de revolta. O revolta prin izolare si inertie. Face aceasta teorie \u00een dialogul cu Corina, femeie cultivata, amatoare de muzica si de lecturi. Ea citeaza din Baudelaire si admira pe Mozart. Teoria lui Stefan Valeriu, a carui profesiune nu este aici dezvaluita, este ca lenea si izolarea reprezinta libertatea de spirit si mijlocul lui de protectie. Natura, \u00een imaginatia lui, are valori terapeutice. L\u00e2nga un pom se simte mai putin umilit: \u201eVezi, aveai dreptate c\u00e2nd spuneai adineauri ca sunt un om cumsecade. Da. Unsprezece luni pe an. Dar am si eu luna mea de libertate \u2013 si nu exista dec\u00e2t o singura forma \u2013 suprema! \u2013 de libertate : lenea. Am si eu luna mea de lene. De la 1 august la 31. Si fac tot ce pot ca sa n-o pierd. Dumneata te agiti, vorbesti, repari telefoane, esti \u00eentr-o vesnica miscare, \u00eentr-o vesnica asteptare. Eu stau, privesc, tac si nu astept nimic&#8230; Daca ai sti ce mare lucru este sa nu astepti nimic&#8230; Unsprezece luni pe an sunt si eu un om grabit, un om crispat, un om care alearga, care discuta, care rezista, dar dupa unsprezece luni ma duc undeva departe de oras sa iau lectii de lene de la piatra asta, de ia copacul ala. Uita-te la el. Nu ti se pare ca e ceva \u00eemparatesc \u00een indiferenta lui? Totdeauna l\u00e2nga un copac m-am simtit putin umilit. Nemiscarea lui&#8230;\u201c<br \/>\nSi pentru a pune \u00een practica ideile despre terapia prin \u00eensingurare si atonie, strica telefonul si radioul, interzice difuzarea scrisorilor \u00een pensiunea Weber, \u00een fine, ascunde indicatoarele de pe sosea pentru ca autobuzul sa nu opreasca. Organizeaza, pe scurt, un joc \u00een care intra p\u00e2na la urma toti: \u201ejocul de-a vacanta\u201c care, spune el, se mai cheama si \u201ejocul de-a uitarea\u201c si \u201ejocul de-a fericirea\u201c. Pensiunea Weber devine, astfel, o rezervatie \u00een care nu-i permis accesul civilizatiei. \u201eEu nu vreau sa stiu ora exacta. Si nu vreau sa stiu ce e azi, ce va fi m\u00e2ine si ce a fost alaltaieri. Ce e azi? O zi cu soare. Mi-e de ajuns. \u00cemi face mila, zau, c\u00e2nd va vad cu ce disperare, cu ce panica va agatati de tot ce ati lasat dincolo, acasa, la Bucuresti. Si, la drept vorbind, n-ati lasat nimic. Ati adus totul cu voi: regrete, z\u00e2mbete, amoruri\u201c \u2013 mai zice el. Jocul de-a vacanta se transforma \u00een cazul Corina-Stefan \u00eentr-un joc al iubirii, desi scepticul, rousseauistul Stefan declarase la \u00eenceput ca \u201eamorul nu intra \u00een programul de vara\u201c si ca iubirea \u00eei \u201etulbura sentimentul s\u2026t de eternitate\u201c. Se \u00eendragosteste, cu toate acestea, de Corina, fata desteapta si, prin aceasta, \u201egroaznica specie\u201c. C\u00e2nd Corina vorbeste de concerte si citeaza din poetii moderni, Stefan o admonesteaza, vaz\u00e2nd \u00een ea speta femeii intelectuale si sofisticate pe care, dupa toate aparentele, o detesta: \u201eEsti plina de lecturi, de muzici, de idei; nu e nimic de facut cu dumneata; ma \u00eentreb ce cauti aici; nu simti, nu vezi ca esti prea desteapta pentru locurile astea somnoroase\u201c&#8230;<br \/>\nFemeia desteapta si, prin aceasta, mistificata, primejdioasa, are \u00eensa alte optiuni. Pentru a fi fericit, spune ea, nu este interzis sa fii sensibil, sa ai adica idei si sa iubesti muzica. \u201eAsta e o superstitie nascocita de un prost\u201c. Ea lasase acasa \u201eun fel de iubire\u201c si este pe cale, acum, c\u00e2nd jocul de-a uitarea prinde, sa accepte alta, dar, \u00een ultimul moment, se decide sa paraseasca nava de la pensiunea Werber. Logica ei amoroasa seamana cu aceea a Mariei din \u201eFemei\u201c si a Monei din \u201eSteaua fara nume\u201c: ca sa nu strice visul, fuge; ca sa nu piarda sensul jocului de-a vacanta si sa nu distruga misterul lui, se \u00eentoarce la viata ei modesta de afara. Reveria frumoasa de la munte se \u00eencheie cu aceste propozitii: \u201eStefan !&#8230; Lasa-ma sa fiu necunoscuta care se rupe de l\u00e2nga tine, pentru a se \u00eentoarce \u00eentr-o viata de mister. Lasa-ma sa fiu marea dansatoare, care douazeci de zile, pe coverta unui vapor, s-a amuzat sa treaca drept o mica fata sentimentala. Si tu&#8230; ram\u00e2i printul meu de Galles&#8230;\u201c Mai este o \u00eencheiere a acestei comedii, mai explicita: femeia intelectuala promite, romantios, sa revina \u00een&#8230; vis. Caci visul este mai frumos si mai puternic&#8230; Cu alte vorbe, reveria, proiectia onirica, meditatia sentimentala sunt mai trainice si mai la \u00eendem\u00e2na acestor suflete dornice de \u00eemplinire si puritate, dec\u00e2t desarta realitate. Un vis, totusi, din care eroina fuge \u201epentru ca sa nu se sf\u00e2rseasca singur\u201c \u2013 justifica ea lucrurile, parasind scena pentru a reveni \u00een viata reala.<br \/>\nCare este valoarea estetica a acestei comedii (sa ram\u00e2nem la precizarea facuta de autor!) \u00een care se fac calatorii imaginare si se vorbeste despre singuratate si fericire, despre o existenta individuala \u201efara calendar\u201c, adica o viata care sa iasa din uniformitate cotidiana?! Criticii literari au fost, am impresia, prea severi cu acest teatru scris cu abilitate si inteligenta de un om cultivat, iar c\u00e2nd au fost mai binevoitori (\u00een epoca postbelica), i-au dat o interpretare mai degraba sociologica. \u201eJocul de-a vacanta\u201c este, \u00een fond, un joc al spiritului combinativ, o \u201ejucarea\u201c pusa cu fantezie \u00een scena, cu dialoguri bune si o intriga ingenioasa. Nu-i, evident, o mare piesa, dar este una care, interpretata bine, poate sustine un spectacol \u00een care comedia evolueaza pe nesimtite spre teatrul liric si reveria melancolizanta. Ce se retine, la lectura, este schita unui personaj care, repet, circula \u00een mai toate scrierile lui Mihail Sebastian (Stefan Valeriu), tip de raisonneur jumatate sceptic, jumatate visator. Ambele ipostaze evolueaza pe un fond de revolta mocnita fata de mecanismele lumii moderne. Acestea nu-l \u00eempiedica \u00eensa sa caute fericirea si sa treaca din esec \u00een esec. Al doilea personaj notabil este chiar necunoscuta care intra, dupa o faza de ostilitate, \u00een acest joc al spiritului, Corina. E tipul femeii lucide, de conditie, se pare, modesta (\u00eesi coase singura rochiile), cu un fond sentimental bogat si un spirit care trece usor de la ironie la contemplatie.<br \/>\n(va urma)<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"<p>Dramaturgul Mihai Sebastian \u00eencepe sa fie cunoscut dupa ce criticul literar si prozatorul \u00eesi facusera deja un nume \u00een literatura rom\u00e2na. Scrisese, desigur, despre teatru si are c\u00e2teva idei despre acest gen pe care \u00eencearca sa-l modernizeze \u00een epoca, prin infuzia de idei, Camil Petrescu. \u00cen 1939, Sebastian publica la Fundatia pentru Literatura si Arta&hellip;&nbsp;<a href=\"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/mihail-sebastian-dramaturg-i\/\" rel=\"bookmark\">Cite\u0219te mai mult &raquo;<span class=\"screen-reader-text\">Mihail Sebastian, dramaturg (I)<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[8],"tags":[4210,4361,4362,4364,4363],"class_list":["post-5823","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara","tag-dramaturgie-romaneasca","tag-mihai-sebastian-dramaturgie","tag-steaua-fara-nume","tag-teatru-mihail-sebastian","tag-ultima-ora"],"views":7664,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/5823","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=5823"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/5823\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=5823"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=5823"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=5823"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}