{"id":582,"date":"2009-12-10T13:41:10","date_gmt":"2009-12-10T11:41:10","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=582"},"modified":"2009-12-10T13:41:50","modified_gmt":"2009-12-10T11:41:50","slug":"nu-mi-raspunzi-la-sms","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/nu-mi-raspunzi-la-sms\/","title":{"rendered":"Nu-mi raspunzi la SMS…"},"content":{"rendered":"

Bogdan Dumitrescu, SMS, Editura Polirom, 2009<\/strong><\/em><\/p><\/blockquote>\n

Bogdan Dumitrescu debuteaza t\u00e2rziu, av\u00e2nd in spate o cariera destul de colorata in jurnalism, televiziune, advertising, ce pare sa-i fi pasat multe din subiectele de inspiratie literara. Inconsistenta vietii in lumina mediatica si in uniformitatea multinationalelor a facut sa curga r\u00e2uri de disperare in teoriile postmoderne occidentale de inspiratie sociologica, in ton cu o productie literara similara, mai ales in anii ’80 si ’90 ai secolului trecut. <\/strong><\/em><\/p>\n

Nu stiu daca-i vorba de orientari simbolice mai patriarhale ale literelor rom\u00e2nesti, dar ai nostri scriitori tineri nu s-au aplecat fatis spre noua dezabuzare urbana, desi e adevarat ca i-au reflectat indirect ponoasele prin refugiul in naturalismul intimitatii sau violenta milenarista de imaginar. Scolit in lecturi vestice si cu state de plata in capitalismul de pe la noi, Costi Rogozanu e singurul care s-a mai aventurat (mai mult ca amuzament intelectual dec\u00e2t cu profit literar) in aceasta zona tematica, zic\u00e2nd cu rictus duplicitar \u201eFuck (the cool)\u201c superficialitatii marilor orase.
\nMai putin dispus in sinea sa, cu toate mijloacele formale de care face uz, la ludic si lejeritati postmoderne, Bogdan Dumitrescu priveste lumea de salariati, reclame & tehnologii prin prisma nostalgiei conservatoare dupa puritate spirituala. Moto-ul religios (\u201eScoala, suflete al meu, scoala! Pentru ce dormi?\u201c), ca si dezlegarea mistica a formulei SMS prin \u201eSave My Soul\u201c plaseaza cele 29 de povestioare, eterogene ca ritm si subiect, sub umbra ing\u00e2ndurata a umanitatii pierdute sau regasite. Schite str\u00e2ns-caricaturale, de realism social sumarizat, tras in cartoon, surprind personaje in plina deriva de sens, personal sau de cuplu. Protagonistii sunt deliberat bidimensionali si, de cele mai multe ori, expediati sub un neutru de persoana a treia. Autorul nu are abilitatea si, desigur, nici interesul sa-si incarneze ideile in figuri vii si palpabile, ci sa le faca semnificatiile evidente, manevr\u00e2nd situatiile epice pe turnante suprarealiste sau absurde. Unul din gesturile sale favorite e, nu int\u00e2mplator, sa insereze in materialul anecdotic despre lumea de joburi alienante sau campanii mediatice fantezii utopice vizavi de \u201einocenta lipsei de memorie\u201c, medit\u00e2nd cu melancolie la ce-ar ram\u00e2ne dupa stergerea tuturor conventiilor si semnelor culturale.
\nDin atari ratiuni simbolice, primul si ultimul capitol (\u201eInceput\u201c si \u201eSf\u00e2rsit\u201c) deruleaza pe fast-forward, respectiv pe rewind biografia unei femei sub forma de diapozitive pe ecranul mintii (\u00e2n cascada de sunete, culori, senzatii etc.). Deloc subtila, aceasta optiune textuala e vinovata de plasarea volumului intr-un halou demonstrativ; da, avem cunostinta, de la postmodernism citire, de c\u00e2t de lipsit de profunzime e eul uman, etcetera. Rama nu era necesara, caci toate schitele sunt oricum conduse in focus de parabola explicita (\u201eo prea mare certitudine ar diminua parabola int\u00e2mplarii\u201c), iar unele povesti (parodia despre clonare sau despre \u201efolosirea personalizata a radioului, televizorului, internetului\u201c in \u201espatiul metropolitan monitorizat\u201c) chiar sunt at\u00e2t de dirijate in t\u00e2lc (falsitate vs. autentic) inc\u00e2t putin lipseste sa sune a supa de pui pentru sufletele postmoderne. Nu numai tematic, ci si retoric lucreaza Bogdan Dumitrescu in maniera advertiser-ului, decup\u00e2nd si colation\u00e2nd imagini intr-un clip cu mesaj sugerat.
\nIl ridica literar, din fericire, efectul de surpriza formala, creat de schimbarea registrelor si modalitatilor de narare. Tezele sale, c\u00e2te or fi fiind \u2013 despre conventie si puritate, realitate si fictiune \u2013 treneaza in spatele unei cortine de relativa discretie c\u00e2ta vreme atentia in lectura o captureaza twist-urile filmice (un astronaut cade in gradina unui cuplu izolat, dupa dezintegrarea navei in spatiu), bifurcatiile suprarealiste (o femeie labila psihic isi populeaza plictisul diurn cu barbati magritte-eni cvasiidentici), ciocnirile controlate cu absurdul (o familie speriata de imposibilitatea de a mai avea copii isi dubleaza cu acte oficiale singurul fiu, Artim, in \u201efiica\u201c Artima). Experimental, iconic, concentrat in limpezimi lirice (deci si pe orbita directiei stilistice a cenaclului nouazecist unde autorul obisnuia sa citeasca), scrisul lui Bogdan Dumitrescu isi tine fondul de idei fixe si spaime post-capitaliste intr-o anumita tensiune retorica. Formula elastica il salveaza, pe undeva, de redundanta mesajului. De la scenariul de romant decrepit la calchierea povestilor SF, de la parodia miscarilor New Age la duplicarea in regim ironic a limbajelor de lemn din zona Resurse Umane, crochiurile volumului abordeaza, cu reusite inegale, tonalitati discursive diferite. Preferata mea e \u201eGo Weast\u201c, povestea in ritm de videoclip, cinic si induiosator, a corespondentei dintre baiatul rom\u00e2n ce viseaza din dictatura la sclipiciurile americane cu Coca-Cola si chewing-gum si baiatul american comunist (!) ce viseaza sa scape de \u201efata cruda a sistemului\u201c, dar esueaza la batr\u00e2nete in fata computerului intr-un amurg de western kitsch.
\nSemne de bun-gust stilistic apar si in doua constructii originale \u2013 \u201ePovestire despre moarte\u201c si \u201eCu ochii inchisi\u201c \u2013 ce poetizeaza tema fragilitatii eului cu sclipiri senzoriale si rafinament pictural: \u201eprimul semn al faptului ca vei muri va fi o privire a tatalui tau t\u00e2nar. C\u00e2t de cumsecade va fi sa fie, tot va vedea intr-o zi in tine maturul, poate batr\u00e2nul, spera el, care va veni la inmorm\u00e2ntarea lui. (…) Primii morti din viata ta vor fi niste straini, mortii de serviciu ai orasului. Camionul antediluvian cu farurile aprinse va trece periodic, ca limba unui ceas al strazii, drapat cu covoare si purt\u00e2nd profiluri de ceara pe catafalc (…) De atunci, vei trai din plin, nu te vei mai g\u00e2ndi niciodata cu at\u00e2ta intensitate la moarte, p\u00e2na c\u00e2nd, intr-o dimineata, vei face firesc lucrurile cele mai firesti, fara sa stii, daca vei fi stiut, vei fi fost macar ceva mai ceremonios, asa, ca intr-o ciocnire de pahare cu prietenii\u201c (p.21). Last but not least, fragmentul de mai sus ilustreaza o calitate care, oric\u00e2t de frivola ar parea, nu-i caracterizeaza, din pacate, pe unii debutanti ai ultimilor ani: cunoasterea gramaticii limbii rom\u00e2ne.
\nChiar semnificative fiind in context, virtutile lingvistice nu fac totusi o m\u00e2na sigura de prozator. Unele bucati (\u201eHotar\u00e2re\u201c, \u201eImbunatatitorii\u201c, \u201eColaj\u201c, \u201eCruzime pura\u201c), fade in sine, nu au sens dec\u00e2t in arhitectura tematica de ansamblu. Bogdan Dumitrescu isi defuleaza in intrigi acide dilemele etice suscitate de experienta din c\u00e2mpul muncii (audiovizuala si de PR), dar povestirile sale sunt, p\u00e2na la urma, fabule prea vadite pentru a atinge spontaneitatea, densitatea si stralucirea unor proze scurte veritabile. Chiar daca cititorii urbani ar putea gasi satisfactii grabite in aceste basme distopice despre \u201epierderea sufletului\u201c, firescul vital al secventelor narative e, sub cheia lor, mult diminuat. La nivel de idee, autorul reuseste o radiografiere piezisa a disfunctionalitatii umane contemporane, dar \u2013 intr-un reflex textualist t\u00e2rziu \u2013 toarna el insusi prea putin suflet in frazele altminteri indeajuns slefuite.
\nUn debut destul de curat, deci, ca scriitura, si de-a dreptul ecologic, ca morala: lasati televizorul si redescoperiti natura umana! Perfect lecturabil intre doua statii de troleu, el ar fi anuntat poate un prozator interesant \u2013 doar daca ar fi venit ceva mai devreme. Asa, pare sa vorbeasca pe limba unei postmodernitati care pe prea putini ii mai b\u00e2ntuie.<\/p>\n


\n<\/strong><\/em><\/p><\/blockquote>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Bogdan Dumitrescu, SMS, Editura Polirom, 2009 Bogdan Dumitrescu debuteaza t\u00e2rziu, av\u00e2nd in spate o cariera destul de colorata in jurnalism, televiziune, advertising, ce pare sa-i fi pasat multe din subiectele de inspiratie literara. Inconsistenta vietii in lumina mediatica si in uniformitatea multinationalelor a facut sa curga r\u00e2uri de disperare in teoriile postmoderne occidentale de inspiratie… Cite\u0219te mai mult »Nu-mi raspunzi la SMS…<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[8],"tags":[],"class_list":["post-582","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara"],"views":1845,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/582","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=582"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/582\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=582"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=582"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=582"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}