\u201eRelatiile umane si imaginea de sine a fiintelor umane au fost profund afectate de Internet si de usurinta cu care imaginile altor oameni pot fi aduse pe ecranele calculatoarelor pentru a deveni obiectele atentiei emotionale\u201c, scrie filosoful Roger Scruton \u00een \u201eThe New Atlantis\u201c. \u201eCare e efectul asupra starii psihice a celor predispusi sa-si construiasca lumea intereselor si a relatiilor prin intermediul ecranului?\u201c, se \u00eentreaba profesorul de la Universitatea Oxford. \u201eE aceasta schimbare asa de daunatoare precum multi ar vrea sa credem, submin\u00e2ndu-ne capacitatea de a construi relatii adevarate si pun\u00e2nd o simpla fantasma a relationarii \u00een locul lor? Sau e relativ inofensiva, ca si cum am vorbi cu un prieten la telefon?\u201c
\nComunicarea prin Internet sau prin retelele de socializare, arata Scruton, nu e mai putin reala dec\u00e2t cea prin intermediul scrisorilor sau a telefonului. \u201eTotusi, ceva nou intra \u00een lumea relatiilor umane prin aceste site-uri aparent inofensive. Exista o usurinta noua cu care oamenii pot intra \u00een contact, unii cu ceilalti, prin intermediul ecranului. Nu mai e nevoie sa te ridici de la masa si sa bati drumul p\u00e2na la casa prietenului tau. Nu mai e nevoie de \u00eent\u00e2lniri saptam\u00e2nale sau de cercul de prieteni care se aduna la restaurantul sau barul din oras. Toate aceste cai de a intra \u00een contact unii cu ceilalti, ce presupuneau efort, pot fi \u00eenlaturate: o atingere a tastaturii si esti acolo, unde ti-ai dorit, pe site-ul care \u00eeti defineste prietenii. Dar poate aceasta sa fie o prietenie adevarata, daca e construita si dezvoltata \u00eentr-un mod at\u00e2t de facil si de necostisitor?\u201c
\nAdevarata prietenie, crede Scruton, se reflecta \u00een actiuni si \u00een atasament: prietenul adevarat e cel care \u00eeti sare \u00een ajutor, la nevoie. Acest lucru e greu de facut pe ecran, care e un spatiu al informatiei, si nu al actiunii \u2013 sau e doar \u00een masura \u00een care comunicarea e o forma de actiune. \u201eDoar cuvinte, si nu m\u00e2ini sau lucrurile pe care le poarta acestea, scrie filosoful, pot iesi din ecran pentru a-l alina pe cel \u00een suferinta, pentru a para lovitura unui dusman sau pentru a oferi toate elementele tangibile ale unei prietenii la vreme de nevoie.\u201c Suntem martorii unei schimbari a atentiei ce mediaza si da nastere prieteniei. \u201e\u00cen conditiile, c\u00e2ndva normale, ale interactiunilor umane, oamenii se \u00eemprieteneau afl\u00e2ndu-se unii \u00een prezenta celorlalti, \u00eenteleg\u00e2nd numeroasele semnale subtile, verbale si fizice, prin care un altul \u00eesi etaleaza personalitatea, emotiile si intentiile, si \u00eesi construiau atasamentul si \u00eencrederea \u00een tandem. Atentia era focalizata asupra celuilalt \u2013 asupra fetei, cuvintelor si gesturilor. Iar esenta sa, ca persoana \u00eentrupata, canaliza sentimentele de prietenie pe care le inspira altora. (…) Asa cum era perceputa, \u00een mod traditional, prietenia era guvernata de maxima \u00abcunoaste-te pe tine \u00eensuti\u00bb\u201c.
\nDimpotriva, c\u00e2nd o relatie e mediata prin intermediul ecranului, se produce o modificare de accent. Eu pot oric\u00e2nd sa \u00eenchid fereastra cu imaginea celuilalt sau sa ma mut la imaginea unei alte persoane. Celalalt, arata Roger Scruton, e liber \u00een propriul sau spatiu, dar nu e cu adevarat liber \u00een spatiul meu, asupra caruia eu sunt suveranul absolut. \u201eNu risc, \u00een prietenie, nici pe departe at\u00e2t de mult pe c\u00e2t risc atunci c\u00e2nd \u00eel \u00eent\u00e2lnesc pe celalalt fata \u00een fata. (…) Toata interactiunea cu celalalt se petrece la distanta si daca sunt sau nu afectat de ea devine, \u00eentr-o anume masura, o chestiune la libera mea alegere\u201c. Acest lucru e valabil pentru toti participantii la socializarea on-line. \u201eCeea ce se dezvolta \u00eentre noi e o relationare cu risc redus, \u00een care fiecare e constient ca celalalt se cenzureaza, \u00een mod fundamental, suveran asupra ciberfortaretei sale inexpugnabile.\u201c
\nToate aceste forme de comunicare intra \u00een competitie cu toate celelalte lucruri de pe ecran. Dai click pe prieteni asa cum ai da click pe o stire sau pe un videoclip. Prietenii sunt unele dintre multele produse afisate. Prietenia trece, astfel, \u00een categoria amuzamentelor si a distractiilor, o marfa \u00een concurenta cu alte marfuri. \u201eAcest fapt, scrie Scruton, contribuie la o degradare radicala a relatiilor personale. Prieteniile tale \u00eenceteaza sa mai aiba o valoare speciala pentru tine si sa una esentiala pentru viata ta morala: sunt amuzamente, lucruri care nu au o viata a lor, ci care \u00eesi \u00eemprumuta viata din interesul tau pentru ele \u2013 ceea ce marxistii ar numi \u00abfetisuri\u00bb\u201c.
\n\u201eAm \u00eenvatat, pe c\u00e2nd ma maturizam, ca timiditatea (spre deosebire de modestie) nu e o virtute, ci un defect, si ca vine din faptul ca-ti atribui o valoare prea mare tie \u00eensuti \u2013 o valoare care te \u00eempiedica sa te expui unor riscuri prin \u00eent\u00e2lnirile cu ceilalti. \u00cendepart\u00e2nd riscurile reale din contactele interpersonale, experienta Facebook ar putea \u00eencuraja un fel de narcisism, o atitudine auto-centrata \u00een ceea ce ar fi trebuit sa fie prietenia centrata pe celalalt. \u00cen consecinta, s-ar putea sa nu ram\u00e2na nimic altceva dec\u00e2t afisarea sinelui, ceilalti, listati pe website, fiind lipsiti de orice importanta, prin ei \u00eensisi\u201c.
\nRoger Scruton \u00eesi fundamenteaza analiza, via Marx, pe ideile lui Hegel. \u201eNoi, fiintele omenesti, ne \u00eemplinim prin actiunile noastre libere si prin constiinta asupra valorii noastre individuale, ce rezulta din aceste actiuni. Dar nu suntem liberi \u00eentr-o stare naturala si nici nu avem, \u00een afara sferei relatiilor omenesti, acea constiinta de sine care sa ne permita sa ne evaluam si sa ne planuim propria \u00eemplinire. Libertatea nu se poate reduce la alegerile lipsite de piedici de care p\u00e2na si un animal s-ar putea bucura; nici nu se reduce constiinta de sine la imersiunea placuta \u00een experientele imediate, precum un sobolan de laborator care apasa, la nesf\u00e2rsit, pe butonul ce-i provoaca placere. Libertatea implica o angajare activa \u00een lume, prin care obstacolele sunt \u00eent\u00e2lnire si \u00eenlaturate, riscurile sunt asumate si satisfactiile sunt atent c\u00e2ntarite: e, pe scurt, un exercitiu de g\u00e2ndire practica \u00een urmarirea scopurilor a caror valoare trebuie sa justifice eforturile necesare pentru a le atinge. \u00cen mod similar, constiinta de sine, \u00een forma ei pe deplin realizata, implica nu doar o deschidere fata de experientele prezentului, dar si un simt al propriei mele existente ca individ, cu planuri si proiecte, ce poate fi \u00eemplinit sau plin de frustrari, si cu o imagine clara asupra a ceea ce fac, \u00een ce scop si cu ce perspective de fericire\u201c.
\nLibertatea si \u00eemplinirea de sine, sustine profesorul de la Oxford, sunt posibile doar prin recunoasterea celuilalt. \u201eFara ceilalti, libertatea mea e o cheie ce nu deschide nici o usa. Si recunoasterea celorlalti implica a-mi asuma \u00eentreaga raspundere pentru existenta mea, ca individ\u201c. Poate vom supravietui \u00eentr-o lume a relatiilor virtuale, arata Roger Scruton; dar nu e o lume \u00een care copiii pot intra cu usurinta \u2013 ei pot fi cel mult niste intrusi. \u201eIar ciber-parintii acestor copii-avatar, lipsiti de tot ceea ce-i face pe oameni sa se dezvolte, ca fiinte morale \u2013 de risc, st\u00e2njeneala, suferinta si de iubire \u2013 se vor reduce la niste simple puncte de vedere, \u00eentr-o lume \u00een care ei nu exista cu adevarat\u201c.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
\u201eRelatiile umane si imaginea de sine a fiintelor umane au fost profund afectate de Internet si de usurinta cu care imaginile altor oameni pot fi aduse pe ecranele calculatoarelor pentru a deveni obiectele atentiei emotionale\u201c, scrie filosoful Roger Scruton \u00een \u201eThe New Atlantis\u201c. \u201eCare e efectul asupra starii psihice a celor predispusi sa-si construiasca lumea… Cite\u0219te mai mult »\u201eThe New Atlantis\u201c: \u00cen spatele ecranului: de ce retelele de socializare nu au nimic de-a face cu socializarea<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[17],"tags":[2553,4351,1178,4352,4353,2105,4354],"class_list":["post-5803","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-ideilor","tag-comunicare","tag-filosoful-roger-scruton","tag-internet","tag-procesul-de-socializare","tag-relationare","tag-retele-de-socializare","tag-timiditatea"],"views":4562,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/5803","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=5803"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/5803\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=5803"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=5803"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=5803"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}