C\u00e2nd ajungi la v\u00e2rsta la care \u00eentelegi ce ai \u00eenvatat si prin c\u00e2te ai trecut, esti mult mai \u00een masura sa ai\u00a0 convingerea ca poti da verdicte si ca poti \u00eentelege evenimentele trecute si prezente. Am, astfel, impresia ca prim-secretarii de atunci ar fi acum, cu mici exceptii, mult mai acceptabili dec\u00e2t diriguitorii politici de astazi. Chiar daca trebuiau sa vegheze la \u00eendeplinirea unei ordini utopice, care nu a fost explicata cu sinceritate, de la cel mai \u00eenalt nivel, \u00een profunzimea ei reala. Existau \u00eensa reguli, unele care reconfirmau adevarul istoric probat de milenii pe scara evolutiei societatii umane: \u201eMai bine o regula gresita dec\u00e2t nicio regula\u201c. Sau: \u201eVointa impunerii sub acoperire politica a interesului subiectiv, de propasire individuala\u201c. Si pentru ca rubrica aceasta priveste fotbalul, voi compara realitatea (dupa mine greu de contestat \u2013 poate doar prin rea-vointa si sfidare absoluta a ceea ce a fost, \u00een genul lui Tismaneanu sau Andrei Cornea) faptelor conducatorilor judetelor fotbalistice de atunci cu realitatea de astazi! \u00cen primul r\u00e2nd, \u00een acea perioada, pe care o stiu si pe care am trait-o at\u00e2t de pregnant \u00eenc\u00e2t nu pot fi contrazis, fiecare judet, cu seful lui si cu \u00eentregul aparat pus la dispozitie, se lupta sa aiba o echipa \u00een prima divizie. Scazuse \u201ep\u00e2inea\u201c, dupa 1980 si se credea, cumva compensatoriu pentru biata si numeroasa gloata proletara, \u00een \u201ecircul\u201c oferit de fotbal. Trecusera, \u00een fond, pe ceasul timpului, doar c\u00e2teva secunde de la Colosseumul roman… Iar marile judete, \u00een capitalele carora munceau zeci de mii de proletari ai statului aveau, mai toate, reprezentante \u00een \u201eDivizia A\u201c. Nu \u00eent\u00e2mplator, Bistrita si alte mici asezari au urcat pe aceasta treapta superioara numai dupa 1990. Sa mai recunoastem ca, tot pe atunci, cu acceptul conducerii superioare de partid (singura de fapt), se \u00eenchideau ochii la matrapazl\u00e2curile facute pentru a asigura existenta echipelor esalon, las\u00e2ndu-se totusi impresia ca regulile erau respectate. Prim-secretarii stiau totul, cre\u00e2nd o specie de conducatori descurcareti la toate. L-as aminti, \u00een acest sens, pe reusitul profesor Corneliu Stroe, de la Craiova, care, se spune, scotea banii negri pentru a face zile albe jucatorilor sai \u2013 chiar si din exhibitii de dresaj caracteristice manejurilor din circul copilariei noastre… Eu i-am mai prins pe oamenii urcati pe papainoage, care strigau: \u201eA venit circul\u201c! Si asteptam imediat at\u00e2t de \u00eenselatoarea mireasma a \u201evatei pe bat\u201c \u00eenv\u00e2rtite \u00een cilindrele \u201ecoloratilor\u201c. Sau pe Mitica Dragomir cu imaginatia sa ce sfida parca totul, \u00eencep\u00e2nd cu bilete masluite si pungi de nailon, si d\u00e2ndu-si \u201edoctoratul\u201c (asa cum a povestit cu sarm) \u00een abatorul de la Scornicesti. Iar, mai apoi, \u00een transporturile abracadabrante ale diferitelor marfuri ce nu se gaseau la noi, aduse cu avionul sau cu mineralierele ce traversau Bosforul\u2026 De Romica Pascu la Oradea si Brasov, sau de Titi Ionescu la T\u00e2rgovistea primului secretar Ristache, va spun doar \u00een treacat. E drept ca de vechea cetate de scaun, cu primul secretar al ei de care am amintit, vreo sase ani nu s-a atins nimeni. Se spune ca acesta fusese unul dintre favoritii tovarasei si ai tovarasului\u2026
\nDar din toate acestea, daca am fi fost un popor cu spirit de continuitate \u2013 si nu de autodistrugere sistematica \u2013, am fi putut pastra ceva, oric\u00e2t de infim, care ne-ar fi putut folosi astazi. Astfel, stadioanele, asa cum erau ele, erau \u00eentretinute de stat, chiar cu pretul unor artificii care au obligat legea sa finanteze \u00een mare proportie sportul de performanta. Cel mai bun exemplu este, acum, Spania regalista, care a realizat un \u201eboom\u201c de rezultate greu de imaginat. Iata un exemplu: simbolul Real Madrid. Societate cu c\u00e2teva sute de milioane de datorii bancare, dar care, printr-un artificiu propus de primarie si acceptat de guvern, a fost salvata. Primaria a cumparat stadionul si apoi, dupa aproape un an (!), l-a dat \u00eenapoi clubului, alaturi de o facilitate financiara dedicata modernizarii, mai mult dec\u00e2t consistenta. A fost \u00eenchis astfel creditul bancar, iar marelui simbol al Spaniei, hobby-ul fotbalistic al lui Franco, i-a fost lasata o baza financiara solida.
\nLa noi, pe vremuri, e drept ca \u00een cel mai important sector al strategiei fotbalistice, acela al logicii prin care se formeaza loturile si, de aici, echipele, opiniile prim-secretarilor se impuneau destul de rar. Erau niste exceptii, si nu o regula, asa cum e acum. Pentru ca, \u00eentr-un fel, respect\u00e2nd datele at\u00e2t de diferite ale celor doua societati rom\u00e2nesti \u2013 de atunci si de acum \u2013, patronii, presedintii sau finantatorii echipelor de astazi sunt, ca forta, de nivelul unor prim-secretari ai timpurilor apuse. Sa mai adaug si ca, pe atunci, nu vorbea nimeni c\u00e2nd si cum \u00eel taia capul? Erau si aici reguli. Proaste sau bune, dar erau. Si numai timpul va da, si \u00een aceasta privinta, raspunsul cel mai adecvat. Sigur ca trasnaile de vocabular ale conducatorilor din fotbalul actual au si explicatii socio-psihologice. Vietile lor si metodele prin care au ajuns unde sunt acum seamana prea mult cu ispravile lui Ali Baba sau cu povestile din insulele piratilor. Acum, avem totusi posibilitatea de a-i zari pe presedintii marilor cluburi europene st\u00e2nd pasnici \u00een tribunele oficiale si evit\u00e2nd, cei mai multi dintre ei, sa faca referiri la aspectele tactico-strategice ale echipelor pe care le conduc, \u00een fata presei. Au si ei oile lor ratacite, dar nu reusesti sa le numeri nici macar pe degetele uneia dintre m\u00e2inile simpaticului nostru profesor Halagian. E vorba si de educatie, dar si de respect fata de traditia care, la ei, este mai mereu o forma de religie.
\nCel mai recent spectacol oferit, iarasi, pe viu, de Marian Iancu \u2013 greu de precizat ce functie mai detine la frumoasa \u201ePoli\u201c\u2026 \u2013 \u00een privinta viitorului harazit marelui nostru international Cosmin Contra, a fost, fireste, la fel de degradant. Fotbalistul a fost dat afara \u00een direct, desi echipa sa are recordul de a nu contabiliza nicio \u00eenfr\u00e2ngere, av\u00e2nd deci sanse reale la titlu.
\nSe invoca mereu o explicatie halucinanta, ca o veritabila condamnare: \u201eEste democratie, putem spune si face ce vrem!\u201c Bravos! Ne-am \u00eentors at\u00e2t de repede la capitalismul salbatic, despre care am \u00eenvatat la scoala, din \u201eUzina vie\u201c a lui Sahia… Ati \u00eempam\u00e2ntenit explozia haosului si a bunului plac, \u00eempotriva traditiei, a regulilor si a legii. \u00centre timp, elitele reale, de care este at\u00e2ta nevoie, au fost anulate, izolate si \u00eenlocuite cu paiate prizoniere ale instinctului de parvenire financiara. Vorbeam \u00een articolul trecut de papa Ioan Paul al II-lea; Sanctitatea sa se aratase, \u00eentr-una dintre ultimele sale reflectii, \u201esurprins de capacitatea actuala de autodistrugere a elitei intelectuale a Europei\u201c\u2026<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
C\u00e2nd ajungi la v\u00e2rsta la care \u00eentelegi ce ai \u00eenvatat si prin c\u00e2te ai trecut, esti mult mai \u00een masura sa ai\u00a0 convingerea ca poti da verdicte si ca poti \u00eentelege evenimentele trecute si prezente. Am, astfel, impresia ca prim-secretarii de atunci ar fi acum, cu mici exceptii, mult mai acceptabili dec\u00e2t diriguitorii politici de… Cite\u0219te mai mult »Tari doar \u00een… autodistrugere<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[1],"tags":[4349,2538,4348],"class_list":["post-5795","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-mozaic","tag-autodistrugerea-elitei-intelectuale","tag-cornel-dinu","tag-elita-intelectuala-a-europei"],"views":1935,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/5795","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=5795"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/5795\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=5795"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=5795"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=5795"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}