{"id":5781,"date":"2010-12-16T10:43:01","date_gmt":"2010-12-16T08:43:01","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=5781"},"modified":"2010-12-16T10:43:18","modified_gmt":"2010-12-16T08:43:18","slug":"noul-miyazaki-1","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/noul-miyazaki-1\/","title":{"rendered":"Noul Miyazaki (1)"},"content":{"rendered":"<p><em><strong>Asia nu este doar cel mai \u00eentins continent al lumii, ci si cel mai fascinant, inovator si variat, dintre toate, din punct de vedere filmic. Din nefericire, majoritatea propunerilor demne de atentie ale cinematografiilor asiatice ajung la noi tardiv sau deloc. Aceasta rubrica \u00eesi propune sa remedieze inevitabilele lacune si sa stimuleze interesul pentru valorile cinematografice asiatice de ieri si de azi.<\/strong><\/em><\/p>\n<p>Makoto Shinkai (Makoto Niitsu \u00een buletin), nascut \u00een 1973 la Nagano, este unul dintre cei mai importanti autori de animatie japonezi de azi, desi nu a realizat p\u00e2na acum dec\u00e2t doua lungmetraje. Chiar daca nu poate rivaliza deocamdata cu mai v\u00e2rstnicii sai confrati Isao Takahata, Hayao Miyazaki sau Mamoru Oshii, renumiti \u00een \u00eentreaga lume, cineastul a fost deja aclamat de critici ca \u201enoul Miyazaki\u201c.<br \/>\nPrimul film cunoscut al lui Makoto Shinkai este un scurtmetraj de numai 5 minute, \u201eShe and Her Cat\u201c sau \u201eTheir Standing Points\u201c (1999). Este o \u00eenc\u00e2ntatoare animatie monocroma despre relatia dintre o t\u00e2nara singura si motanul ei Chobi, prezentata din primavara p\u00e2na-n iarna. Povestea este relatata de Chobi, a carui voce e asigurata chiar de autor. Un al treilea personaj este pisica Mimi, prietena motanului, ale carei replici apar pe ecran. Poezia obiectelor observate \u00een ralanti si a gesturilor cotidiene ale Ei, tot mai trista pe masura ce lunile trec, elipsele cu \u00eenchidere \u00een negru si muzica nostalgica dau savoarea acestei povesti stranii. \u201eShe and Her Cat\u201c i-a adus lui Makoto Shinkai c\u00e2teva distinctii locale, printre care marele premiu la concursul de animatie pe computer DoGa.<br \/>\nTot \u00een 1999, el a animat si regizat \u201eOther Worlds\u201c sau \u201eDistant World\u201c, un foarte scurt exercitiu alb-negru, acompaniat de o piesa interpretata la pian de Megumi Eda, despre un barbat si o femeie care-si discuta relatia (din nou, replicile sunt scrise pe ecran). Filmul este important pentru ca aici apar pentru prima data atractia zborului, pe care cei doi iubiti viseaza sa-l faca \u00eempreuna, si groaza despartirii.<br \/>\nPentru Makoto Shinkai a urmat, \u00een 2002, \u201eVoices of a Distant Star\u201c, un scurtmetraj ceva mai lung, de 25 de minute. Animatie \u00eembin\u00e2nd elemente 2D si 3D, realizata de autor la domiciliu, pe propriul Power Mac (dupa ce a renuntat la job-ul de designer grafic \u00een cadrul companiei Falcom, producatoare de jocuri video), \u201eVoices of a Distant Star\u201c a fost filmul care i-a adus celebritatea \u00een Japonia, fiind apoi difuzat de televiziunea prin satelit Animax si lansat pe DVD \u00een Italia, Germania sau SUA. Desi Steven Foster este creditat uneori drept coregizor, contributia sa s-a limitat la adaptarea scenariului si a dialogurilor \u00een engleza (care a si st\u00e2rnit nemultumirea unor experti \u00een anime-uri).<br \/>\nPentru a va face o impresie despre succesul la publicul local al acestui film, merita spus ca el a rulat timp de o luna \u00een cinematograful \u201eTollywood\u201c, cu doar 46 de locuri, aflat \u00een Shimokitazawa (oras din vestul zonei metropolitane Tokio), dar \u00een acest timp a fost vazut de vreo 3.000 de persoane, majoritatea atrase de trailer-ul vazut pe Internet. Ulterior, Makoto Shinkai a publicat si un serial manga cu povestea din scurtmetraj, ilustratiile fiind semnate de un artist apreciat, Mizu Sahara.<br \/>\n\u00cen pofida recuzitei SF, \u201eVoices of a Distant Star\u201c este mai ales un film de dragoste. El se deschide cu t\u00e2nara eroina, Mikako Nagamine, \u00eentr-un oras pustiu. Ea ne spune ca, p\u00e2na \u00een primii ani de liceu, crezuse ca lumea se \u00eentindea p\u00e2na acolo unde pot ajunge semnalele telefonului ei celular si se \u00eentreaba de ce acum nu mai poate comunica cu nimeni. \u00censa realizam cur\u00e2nd ca Mikako se afla de fapt \u00een cabina unui urias robot spatial, un \u201eUrmaritor\u201c (Tracer), iar peisajul urban parasit era doar rodul imaginatiei sale. Prin flashback-uri, \u00eel cunoastem pe al doilea \u2013 si ultimul \u2013 personaj al filmului: Noboru Terao, fostul ei coleg. Trebuie spus ca, \u00een versiunea initiala a filmului, vocile celor doi le apartineau lui Makoto Shinkai si logodnicei sale Mika Shinohara (vocea Ei din \u201eShe and Her Cat\u201c); ulterior, eroii au fost dublati de actori profesionisti, iar DVD-ul filmului include ambele versiuni.<br \/>\n\u00cen planul trecut, ne aflam \u00een iulie 2046. Pe drumul de la scoala spre casa, cei doi adolescenti admira impozanta nava spatiala Lysithea, fac\u00e2nd parte din flota armatei Natiunilor Unite. Lysithea urmeaza sa calatoreasca dincolo de limitele Sistemului Solar, pentru a-i anihila pe tarsieni, alien-ii care \u00eei eliminasera pe primii exploratori NASA ajunsi pe Marte. Raspunsurile evazive ale lui Mikako, atunci c\u00e2nd Noboru \u00eentreaba daca vreun locuitor al orasului lor a fost selectionat pentru a participa la misiunea de razbunare \u00eempotriva tarsienilor si continua sa peroreze pe aceasta tema, se vor dovedi mai apoi relevante. Admir\u00e2nd pe cer un \u201eUrmaritor\u201c, Mikako \u00eei marturiseste prietenului ei ca \u00een cur\u00e2nd va controla un asemenea robot spatial (a carui \u00eenfatisare ne aduce aminte de \u201eTransformers\u201c sau de \u201eVoltron\u201c).<br \/>\nCa pilot spatial, Mikako pleaca mai \u00eent\u00e2i pe Marte, unde se antreneaza intens pentru a-i \u00eenfrunta pe tarsieni, apoi pe Jupiter si pe satelitii sai. Ulterior, nava-amiral Lysitheea si restul armadei Natiunilor Unite, care poarta peste 1.000 de persoane, trec de Pluto si se \u00eendreapta catre o destinatie secreta, \u00een cautarea tarsienilor. Mikako ram\u00e2ne \u00een contact cu Noboru prin email-uri trimise de pe telefonul mobil, \u00eensa, pe masura ce distanta dintre ei creste, mesajele ei ajung la destinatar tot mai t\u00e2rziu, \u00een c\u00e2teva luni si chiar ani. Treptat, dorul de Pam\u00e2nt si afectiunea pe care o simte fata de Noboru (care acum \u00eenainteaza \u00een v\u00e2rsta mult mai rapid dec\u00e2t ea) o napadesc pe Mikako, chiar daca \u00eencepe, \u00een sf\u00e2rsit, batalia cu tarsienii. Eroina se refugiaza \u00een amintirile pretioase \u00een care ei man\u00e2nca \u00eempreuna \u00eenghetata, palavragesc la adapost de ploaie sau \u00eempart aceeasi bicicleta. Atunci c\u00e2nd iubesti cu adevarat, uneori poti depasi obstacolele timpului si spatiului&#8230; (Nu \u00eent\u00e2mplator, autorul enumera, printre sursele sale de inspiratie, alaturi de un film al lui Miyazaki, \u201eLaputa: Castle in the Sky\u201c si&#8230; \u201eDracula\u201c).<br \/>\nPovestea celor doi eroi, care traiesc \u00een doua universuri complet diferite, emotioneaza si datorita muzicii compuse de Tenmon (Atsushi Shirakawa), care a fost coleg cu Makoto Shinkai la Falcom si a mai colaborat ulterior cu cineastul la lungmetrajele sale. \u00censa asta nu stirbeste din meritele regizorului-scenarist, care izbuteste sa ne ofere o bijuterie a cinematografului de animatie, cu actiune si dragoste, bucurii si drame, singuratati si vise. E greu de crezut ca acest scurtmetraj animat, at\u00e2t de profund si rascolitor, a fost realizat, \u00eentr-o masura cov\u00e2rsitoare, de un singur om, la computerul sau&#8230; \u00cen cadrul filmografiei autorului, \u201eVoices of a Distant Star\u201c a reprezentat o pregatire reusita pentru debutul \u00een lungmetraj.<br \/>\n\u00censa, p\u00e2na la acest debut, Makoto Shinkai a mai realizat \u00een 2003 un videoclip, \u201eThe Smile\u201c, ce acompaniaza o melodie interpretata de c\u00e2ntareata Hiromi Iwasaki. De fapt, animatia muzicala a fost utilizata pentru a deschide un popular program nipon, care e difuzat zilnic de aproape patru decenii. Preocupat, ca si \u00een \u201eShe and Her Cat\u201c, de relatia dintre o fata si animalul ei de companie, Makoto Shinkai dovedeste ca 2 minute \u00eei sunt suficiente pentru a ne fermeca cu o poveste vizuala simpla (beneficiind, desigur, si de versurile sugestive ale c\u00e2ntecului, care se \u00eencheie cu promisiunea de a nu lasa speranta sa moara). Se spune ca ideea acestui videoclip i-ar fi venit animatorului de la speculatiile unui prieten privind distanta pe care un hamster ar strabate-o, de-a lungul vietii, \u00een roata sa. \u201eThe Smile\u201c este un exercitiu de stil delectabil si energizant, lansat cu un an si jumatate \u00eenainte de remarcabilul lungmetraj de debut al autorului.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"<p>Asia nu este doar cel mai \u00eentins continent al lumii, ci si cel mai fascinant, inovator si variat, dintre toate, din punct de vedere filmic. Din nefericire, majoritatea propunerilor demne de atentie ale cinematografiilor asiatice ajung la noi tardiv sau deloc. Aceasta rubrica \u00eesi propune sa remedieze inevitabilele lacune si sa stimuleze interesul pentru valorile&hellip;&nbsp;<a href=\"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/noul-miyazaki-1\/\" rel=\"bookmark\">Cite\u0219te mai mult &raquo;<span class=\"screen-reader-text\">Noul Miyazaki (1)<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[66],"tags":[3788,4343,4342],"class_list":["post-5781","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-arte-media","tag-cinematografia-asiatica","tag-makoto-shinkai","tag-miyazaki"],"views":2082,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/5781","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=5781"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/5781\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=5781"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=5781"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=5781"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}