{"id":5773,"date":"2010-12-16T10:37:38","date_gmt":"2010-12-16T08:37:38","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=5773"},"modified":"2010-12-16T10:44:50","modified_gmt":"2010-12-16T08:44:50","slug":"in-apararea-cinematografului-de-autor","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/in-apararea-cinematografului-de-autor\/","title":{"rendered":"\u00cen apararea cinematografului de autor"},"content":{"rendered":"

Festivalul International al Filmului de la Valladolid<\/strong><\/p>\n

Antonio Banderas:<\/strong> \u201eCelebritatea m-a \u00eenvatat sa traiesc singur\u201c<\/strong><\/em>
\nNu este nicio fericire sa fii \u00een acelasi hotel cu Antonio Banderas. Bodyguarzi, politisti, fani, urlete, istericale. Abia izbuteam sa ne strecuram \u00een hall. Si c\u00e2nd te g\u00e2ndesti ca nu a venit \u00eensotit de nu mai putin celebra lui nevasta, Melanie Griffiths. Ce-ar fi fost daca… Ne-am linistit. Starul nu avea sa stea dec\u00e2t doua zile. At\u00e2t c\u00e2t sa i se \u00eenm\u00e2neze \u201eEspiga de Oro\u201c (\u201eSpicul de Aur\u201c) pentru \u00eentreaga cariera si sa \u00eent\u00e2lneasca presa. \u00cen schimb, este o bucurie sa-l cunosti pe Banderas. Nu stiu cum era \u00een tinerete, l-am zarit, uneori, la Cannes. Imaginea lui ram\u00e2ne cea transportata de filme, dar astazi, la 50 de ani, omul ni se \u00eenfatiseaza plin de bun simt, \u00eentelept, recunoscator soartei si celor de la care a avut ce \u00eenvata.
\n\u201eAm doua dedicatii\u201c \u2013 a spus salii. \u201eUna \u2013 actorului Manuel Alexandre (n.m. \u2013 murise cu numai c\u00e2teva zile \u00een urma, a fost interpretul unor pelicule clasice ale anilor ’50, semnate de Juan Antonio Bardem, \u201eComicos\u201c, \u201eMoartea unui ciclist\u201c, \u201eStrada Mare\u201c). \u00centrebat cum ar vrea sa si-l aminteasca lumea, a raspuns: \u00abCa pe un om bun\u00bb. Asa mi-ar placea sa se spuna si despre mine. Cealalta dedicatie \u00eei are \u00een vedere pe tineri, pe toti tinerii aflati la \u00eenceput de drum \u00een viata. Lor le \u00eenchin acest \u201eSpic de Aur\u201c, rug\u00e2ndu-i sa nu-si piarda speranta. Sa insiste, chiar daca traiesc \u00eentr-o societate complicata, confuza, violenta. Sa-si spuna: \u00abDaca Banderas, care \u00een adolescenta avea o rabla de motocicleta de r\u00e2sul tuturor, a reusit, trebuie sa reusesc si eu\u00bb. Sa nu dea \u00eenapoi\u201c.
\nInutil sa evoc furtuna de aplauze din somptuosul teatru Calderon. Lumea \u00eel iubeste, ziaristii \u00eel respecta. La conferinta de presa, nimeni nu a \u00eencalcat conditia pusa de actor: nimic despre viata lui personala. Cunoaste bine pretul popularitati. Macar \u00een tara lui ar vrea sa fie lasat \u00een pace:
\n\u201eLa \u00eenceput, \u00eemi era greu sa fiu recunoscut, urmarit. Acum m-am obisnuit. Apoi, ies putin. Prefer sa citesc \u00een timpul meu asa-zis liber. Celebritatea m-a \u00eenvatat sa traiesc singur. Asta nu \u00eenseamna ca nu pot sa fiu extrem de dur cu cei care nu-mi respecta dreptul de\u00a0 a-mi apara intimitatea, a mea si a familiei mele. Apropo: cine o fi delicventul care a inventat telefonul mobil cu camera de fotografiat?\u201c (r\u00e2de).
\nApropo de singuratate. Cel de al treilea film pe care vrea sa-l semneze ca regizor (va fi si protagonist, desigur) se va chema chiar asa, \u201eSolo\u201c: \u201eVa fi o poveste pe care o port \u00een cap cu g\u00e2ndul la public. Nu voi mai experimenta, precum in \u00abEl camino de los ingleses\u00bb. Va avea un caracter popular\u201c.
\nDeocamdata, trebuie sa termine filmarile cu Almodovar pentru \u201eLa piel que habito\u201c: \u201ePersonajul meu este un psihopat, cu o structura mentala duala. Un asasin cu aparentele unei om cumsecade. Mai multe nu va spun, Pedro (Almodovar) nu-mi da voie. Probabil stiti, este un cineast foarte autoritar. Impune tuturor felul sau de a fi, si nu numai actorilor. Toate amanuntele trebuie sa fie perfect almodovariene. S-ar spune ca, la urma urmei, nu este prea greu, nu? G\u00e2nditi-va ca Pedro este o planeta de o enorma importanta si ca toata lumea trebuie sa se \u00eenv\u00e2rta \u00een jurul ei ca niste sateliti\u201c. Eu una nu as fi zis. Ori de c\u00e2te ori l-am vazut la Cannes, unde am mai schimbat si c\u00e2teva cuvinte, avea aerul unui mielusel. L-am \u00eentrebat, odata, pentru ca mi s-a parut a fi persoana cea mai indicata, av\u00e2nd \u00een vedere ca se trage din La Mancha, de ce Cervantes \u00eencepe Don Quijote cu o fraza deloc magulitoare la adresa respectivei regiuni: \u201e\u00centr-un loc din La Mancha, de al carui nume nu-mi face placere sa mi-l amintesc\u201c. A dat din umeri cu \u00eenduiosatoare candoare: \u201eNu stiu, de fapt nu m-am \u00eentrebat niciodata\u201c. C\u00e2nd am vazut \u201eVolver\u201c, mi-am dat seama c\u00e2t de mult \u00eesi iubeste tinutul, asa aspru si v\u00e2ntos cum este.
\nFamilia
\nSe \u00eent\u00e2mpla, nu de multe ori, dar se \u00eent\u00e2mpla ca, \u00een cele din urma, un festival sa para construit \u00een jurul unei teme. Sa fim bine \u00eentelesi: nici un selectioner serios nu-si propune sa aiba ochi doar pentru anume subiecte, sa privilegieze pe unele \u00een dauna altora. Si \u00een acest an, la Valladolid, \u201emai mult ca niciodata, \u00eentr-un timp al dificultatilor si al incertitudinilor\u201c, preocuparea de capat\u00e2i a fost, asa cum amintea \u00een cuv\u00e2ntul sau introductiv directorul Javier Angulo, \u201e…sa revendicam din nou rolul festivalurilor ca platforma privilegiata a unui cinematograf distinct (sublinierea autorului), acel cinema care ajunge cu greu \u00een sali sau la televiziune. Filme dificile, speciale, rare, putine, totusi importante, descoperite \u00een timpul anului \u00een lumea mare si pe care le iubim pentru ca au un impact asupra noastra, ne tulbura, ne surprind, nu ne lasa indiferenti.(…) Iar astazi, mai mult ca oric\u00e2nd, insistam \u00een apararea cinemtografului de autor\u201c.
\nPuternica, poate chiar perversa, realitatea impune liniile ei de forta \u00eentr-un moment sau altul al istoriei, obsesiile oamenilor si asa ne trezim ca o editie pare a fi fost g\u00e2ndita pentru a avea un anume contur tematic. \u201eSemana Internacional de Cinema de Valladolid\u201c cu numarul 55 s-a miscat \u00een jurul temei numite familia, \u201edans touts ses etats\u201c, ca sa zic asa, mai putin ipostaza fericita. Am vazut: familii pentru care pierderea unei fiinte dragi antreneaza dezastrul, cufundarea \u00een cosmarul fantasmelor hartuitoare (\u201eA l’origine d’un cri\u201c\/ \u201eLa originea unui tipat\u201c, de Robin Aubert, Canada); altele confruntate cu un pret nu usor de platit atunci c\u00e2nd viata se arata dispusa sa fie luata de la capat (\u201eCyrus\u201c, de Jay si Mark Duplass, S.U.A.); familii al caror parinte, fondator al unei traditii, nu vrea sa plece din aceasta lume fara sa-si vada mostenirea spirituala, profesionala, la rigoare chiar agoniseala, ramase pe m\u00e2ini bune, dorinta tot mai anevoie de \u00eemplinit \u00een ziua de azi, c\u00e2nd copiii sunt confruntati cu alte tentatii (\u201eEn familie\u201c\/ \u201eO familie\u201c, de Pernille Fischer Christensen, Danemarca); alt fel de familii si altfel de parinti, gata sa accepte condamnarea unui om nevinovat numai ca mult prea rasfatata lor odrasla sa iasa basma curata dintr-un accident al carui adevar ar fi stricat linistea si reputatia neamului (\u201eSin retorno\u201c\/ \u201eFara \u00eentoarcere\u201c, de Miguel Cohan, Spania\/ Argentina, rasplatit cu \u201eEspiga de Oro\u201c, ex aequo cu mai demult comentatul \u201eCopie conforme\u201c de Kiarostami si cu premiul Fipresci); familia si perceptia asupra demnitatii umane se afla \u00een miezul unui film pe care l-am asteptat, \u201eMisiunea Directorului de la Resurse Umane\u201c, pentru ca poarta semnatura regizorului israelian Eran Riklis, al carui \u201eLivada cu lam\u00e2i\u201c ne \u00eenc\u00e2ntase pe toti, acum trei ani, la Anonimul. De data aceasta aveam si alte motive: printre coproducatori. se afla si Oana si Tudor Giurgiu (Hai Hui Entertainment), alaturi de firme din Israel, Franta si Germania. Apoi, stiam ca \u00eentr-un rol secundar, de fapt o scurta aparitie, o vom \u00eent\u00e2lni pe Irina Petrescu, de care ne era at\u00e2t de dor. Prezenta impresionanta, actrita noastra prelungeste misterul cu care ne-a cucerit \u00een rolurile din tinerete, transferat acum unei v\u00e2rste a tragediilor ineluctabile. \u00cen interiorul amintitei teme, c\u00e2teva filme au impus portrete feminine de mare forta. Interesata, \u00een continuare, de soarta femeii supuse \u00eencercarilor generate de societate contemporana, Jasmila Zbanic, detinatoare a unui Urs de Aur pentru \u201eGrbavica\u201c, a optat acum, \u00een \u201eLa drum\u201c, pentru eroina rabdatoare, dar hotar\u00e2ta sa-si recupereze barbatul prins \u00een plasa fanatismului religios. La Venetia pierdusem, cu mare parere de rau, \u201eIncendies\u201c, al lui Denis Villeneuve (Canada, Franta), despre care auzisem numai de bine. Acum nu avea cum sa-mi scape si pe lista favoritilor micului nostru juriu Fipresci s-a aflat multa vreme pe locul \u00eent\u00e2i, pentru amploarea narativa, pentru coerenta si \u00eencarcatura emotionala a evocarii unui destin tragic, pentru energia protagonistei, actrita Lubna Azabal. Am sperat ca ei \u00eei va reveni Premiul de interpretare, dar nu a fost sa fie asa, nu stiu ce \u00eentortocheate carari duc\u00e2nd trofeul catre Emma Suarez, interpreta femeii la v\u00e2rsta clasicei crize din pragul celor 40 de ani: \u201eMosquitera\u201c (\u201ePlasa \u00eempotriva t\u00e2ntarilor\u201c, de Agusti Vila, regizor spaniol aflat la debut). Am privit-o cu admiratie si pe ne\u00eenduplecata Umay, t\u00e2nara de origine turca, stabilita \u00een Germania, al carei curaj de a \u00eenfrunta prejudecatile o va costa amarnic. Actrita Sibel Kekilli a depasit pe cont propriu \u00eentorsaturile de telenovela ale filmului \u201eDie Fremde\u201c (titlul de festival \u2013 \u201eStraina\u201c, de Feo Aladag, Germania).
\nNoi la Valladolid
\nNu am \u00eenteles, \u00eenca, de ce filmele noastre sunt at\u00e2t de rar prezente. Ma \u00eendoiesc ca nu sunt selectionate. Poate ca autorii \u00eesi pastreaza operele pentru festivalurile mari, ignor\u00e2nd importanta evenimentului. De zece ani de c\u00e2nd frecventez Seminci, am fost martora acordarii unui singur premiu, \u201eSpicul de Argint\u201c lui Dragos Iuga pentru scurt metrajul \u201eNu\u201c.
\nAnul acesta a fost diferit. A patruns \u00een selectia de lung metraje a sectiunii Punto de Encuentro (un corespondent al lui Certain Regard la Cannes sau Orizzonti, la Venetia, daca vreti) un outsider, Dan Chisu. Debutul sau cu \u201eWebsitestory\u201c (cu Crina Semciuc, Diana Gursca, Oreste Scarlat Teodorescu, Florin Piersic jr., Lia Bugnar, Serban Ionescu, Dragos Bucur) a retinut atentia si, din c\u00e2te am aflat, directorul Javier Angulo ar fi fost \u00eenc\u00e2ntat de modalitatea \u00een care autorul a captat cinematografic o poveste at\u00e2t de \u201ela zi\u201c: raporturile tinerilor cu comunicarea, \u00eentr-o epoca \u00een care web-ul este zeu. \u201eOpera prima a acestui cineast este \u00eendrazneata\u201c \u2013 scrie ziarul \u201eEl Norte de Castilla\u201c \u2013 \u201esi chiar daca acea coda mi s-a prea putin justificata, am gasit-o interesanta. \u00abWebsitestory\u00bb reflecta tendinta tinerilor de a trai expusi \u00een Red si asta ne poate pune pe g\u00e2nduri\u201c.
\nCelalalt titlu rom\u00e2nesc nu mai apartine unui nou venit ci, dimpotriva, unui t\u00e2nar cineast cumulard \u00een materie de festivaluri si de premii: Adrian Sitaru. M-am bucurat pentru emotionantul sau \u201eColivia\u201c (cu Adrian Titieni, Clara Voda si Vlad Voda) si, desi \u00eel stiam pe dinafara, vazut \u201edeparte\u201c parca te \u00eencarci si de emotia unor necunoscuti. Juriul aceleiasi sectiuni, Punto de Encuentro, l-a rasplatit cu premiul pentru cel mai bun scurt metraj strain. Ma \u00eentreb daca \u00een aceasta \u201eColivie\u201c mai e loc pentru trofee.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Festivalul International al Filmului de la Valladolid Antonio Banderas: \u201eCelebritatea m-a \u00eenvatat sa traiesc singur\u201c Nu este nicio fericire sa fii \u00een acelasi hotel cu Antonio Banderas. Bodyguarzi, politisti, fani, urlete, istericale. Abia izbuteam sa ne strecuram \u00een hall. Si c\u00e2nd te g\u00e2ndesti ca nu a venit \u00eensotit de nu mai putin celebra lui nevasta,… Cite\u0219te mai mult »\u00cen apararea cinematografului de autor<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[66],"tags":[4335,4336,4338,4337,4332,4334,4333],"class_list":["post-5773","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-arte-media","tag-comicos","tag-moartea-unui-ciclist","tag-spicul-de-aur","tag-strada-mare","tag-antonio-banderas","tag-juan-antonio-bardem","tag-manuel-alexandre"],"views":1770,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/5773","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=5773"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/5773\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=5773"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=5773"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=5773"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}