{"id":5764,"date":"2010-12-16T10:27:59","date_gmt":"2010-12-16T08:27:59","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=5764"},"modified":"2011-04-12T16:09:03","modified_gmt":"2011-04-12T14:09:03","slug":"calatorie-in-tara-rabdarii","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/calatorie-in-tara-rabdarii\/","title":{"rendered":"Calatorie \u00een tara rabdarii"},"content":{"rendered":"<p><em><strong> <\/strong><\/em><\/p>\n<p><em><strong>Asezata \u00eentre India si China, Indochina e un ciudat \u201emelting pot\u201c al Asiei. Milioanele de zei hindu si umanul Budha au amestecat pe r\u00e2nd si apoi cu totii deodata \u00een acest imens cazan \u00een care oamenii, religiile, credintele, templele, jungla salbateca si c\u00e2mpurile de orez \u00eenecate \u00een apa au fuzionat cre\u00e2nd un spatiu aparte. Aici istoria e o femeie batr\u00e2na care \u00een secolul XX si-a masluit \u00eenfatisarea pacalind Indochina cu fardurile si opiumul colonialismului si apoi cu masca prefacuta a comunismului. Ultimul \u00eenca mai rezista miraculos \u00een acest colt al lumii, ca \u00eentr-o sera special creat\u00e3. Trec\u00e2nd prin Indochina pricepi repede de ce colonialismul si comunismul par a fi doua ciuperci simbiotice si otravitoare care s-au hranit una din alta.<\/strong><\/em><br \/>\nO singura tara a reusit sa le evite: Thailanda. Ghida noastra, care ne spune s-o numim Kit, pare o patrioata adevarata care \u00eesi prezinta patria cu o pasiune si m\u00e2ndrie autentica. La \u00eenceput usor patetica, a stiut repede cum sa-si nuanteze discursul cu inteligenta si umor. Primele doua zile \u00een Bangkok ar fi fost o dezamagire daca nu am fi vizitat cele doua faimoase temple ale- lui Budha si palatul regal. Bijuterii artistice viu colorate, echilibrate estetic, reusesc sa te convinga ca ai intrat \u00eentr-o cu totul alta lume si ca a meritat sa treversezi jumatate din glob sa o vezi . Bangkokul e un oras congestionat \u00een care e greu sa respiri si dincolo de care \u00eenca nu poti anticipa plantatiile de orez si natura virgina care se \u00eentinde spre nordul Thailandei. Regele Rama al IX-lea ne z\u00e2mbeste str\u00e2mb din miile de portrete care \u00eemp\u00e2nzesc orasul si \u00eentreaga tara. Un regat stabil si eficace, poluat totusi de un straniu cult al personalitatii. Doar imaginea lui Budha e mai omniprezenta dec\u00e2t cea a regelui Rama al IX-lea, un om de 85 de ani caruia \u00eei e frica sa lase tronul fiului, un \u201eplay-boy\u201c \u00een care nimeni nu pare sa aiba \u00eencredere. Informatiile pe care ni le da ghida despre tron trec \u00eencet de la elogii si laude fara margini la rezerve si critici timide cu m\u00e2na la gura. Regele a fost dintotdeauna \u00een aceste locuri o persoana divina, respectata si bine\u00eenteles temuta. Aflam ca Rama al V-lea a fost cel care a salvat Thailanda la \u00eenceputul secolului XX de la colonialism, stiind sa negocieze inteligent cu europenii, japonezii si americanii, ced\u00e2nd unul dupa altul teritorii mari din vechiul Siam, care treptat s-a transformat \u00een Thailanda. Thailanda seamana cu o padure de bambus, unduitoare \u00een v\u00e2nt, flexibila p\u00e2na la extreme. Sau mai degraba cu o plantatie sf\u00e2nta de orez. Sunt doua lucruri pe care le vezi obsesiv de la un capat la altul al tarii: plantatiile de orez (\u00een tot felul de stadii de crestere si coacere, pentru ca pot avea p\u00e2na la trei recolte pe an) si statuile lui Budha, care \u00eesi scot capetele de peste tot. Gigantice si poleite \u00een foita de aur ori mai mici p\u00e2na la marimea unui degetar zac\u00e2nd \u00een tot felul de tarabe. Budismul institutionalizat \u00een temple de catre regi, calugari si misionari pare sa fi ajuns si el o religie buna de \u00eenchinat. Thailandezii sunt fara \u00eendoiala un popor credincios, 95% budisti, plini \u00eensa de superstitii, cu radacini ad\u00e2nci si permanente \u00een hinduism, pe care l-au amestecat ciudat \u00een filozofia budista \u00eempreuna cu cele mai bune mirodenii de pe pam\u00e2nt. De multe sute de ani aproape toti cei din Indochina se \u00eenchina lui Budha, \u00eensa \u00een istorie si-au pradat templele unii altora, de la nord spre sud, atrasi de aurul cu care acopereau statuile marelui g\u00e2nditor. Aproape toate statuile vechi a lui Budha sunt decapitate. Fiind gigantice, cel mai usor de carat era capul. Thailandezii se pl\u00e2ng ca au fost jefuiti de Burmezi, iar cambogieni de catre thailandezi. Fiecare \u00een parte a ridicat orase si temple budiste uriase care au fost apoi atacate si jefuite de catre vecini. Kit ne spune ca nu avem voie sa scoatem din tara statui cu Budha mai mari de 18 centimetri, indiferent de vechimea lor. Pietele de antichitati din New York sunt de altfel pline cu astfel de statui, unele foarte vechi, un semn al jafului care s-a facut din aceste locuri.<br \/>\n\u00cen utima seara \u00een Bangkok am avut parte de un masaj thailandez. Fiecare al treilea magazin din orice oras ofera masaje. Kit ne-a dus la unul de \u00eencredere \u00een care habar n-aveam ce sa comandam. Cu sau fara sau aromaterapie, ulei, ierburi, un masaj thailandez dureaza doua ore. Am vrut sa scap cu o ora, dar Kit a str\u00e2mbat din nas si mi-a transmis clar ca asta ar \u00eensemna o fusereala nedemna de un adevarat masaj thailandez. Am acceptat un masaj simplu traditional, timorat si cu o mare \u00eendoiala \u00een suflet. C\u00e2nd am plecat \u00een Thailanda multi newyorkezi m-au \u00eentrebat conspirativ daca plec singur. C\u00e2nd i-am spus ca plec cu sotia, un amic rom\u00e2n care-l citise atent pe Caragiale mi-a spus ca-n celebra sceneta \u201epai, atunci nu-i nici un haz\u201c. Un masaj thailandez e ceva cu totul neasteptat. Dupa ce mi-a spalat talpile, o femeie mica, delicata, dar puternica s-a repezit la picioarele mele \u00eenclestate pe care le-a zdrobit anatomic de jos \u00een sus. Nu i-a scapat nici un muschi, tendon, zg\u00e2rci, vena sau artera. Maseuzele, tacute si altfel delicate, \u00eesi folosesc \u00een acest proces binefacator doar partile dure, osoase ale corpului: coatele, mai ales coatele, calc\u00e2iele, genunchi si partile ascutite ale bratelor si oaselor tibiale. Nimic altceva. Din c\u00e2nd \u00een c\u00e2nd, pentru a \u00eentrerupe monotonia si gemetele mele, ciupituri bruste si \u00eentinderi dureroase ale corpului \u00een directii pe care singur mi-ar fi fost foarte frica sa le fac. M-am g\u00e2ndit la o imagine din cartile vechi de istorie \u00een care Horia si Closca erau trasi pe roata. Nu s-a lasat p\u00e2na nu mi-a trosnit fiecare falanga, fiecare vertebra si articulatie. La sf\u00e2rsit aproape ca mi-a smuls capul de pe umeri, de parca as fi fost si eu un mic Budha antic. Am iesit ametit si cu niste mici v\u00e2natai care au persistat \u00eendelung.<br \/>\nBangkokul vazut de departe arata ca un oras modern cu multi zg\u00e2rie nori si sosele suspendate. \u00centre zg\u00e2rie-nori, \u00eensa, e un adevarat musuroi uman care se misca \u00eentr-un alt oras, murdar, paraginit, lipit de pam\u00e2nt, paralel si curios contemporan cu cladirile moderne de sticla si otel care urca spre nori. Lumea de pe verticala pare a nu avea nimic \u00een comun cu cea de pe orizontala, aflata chiar acolo, la picioare. Cladiri mici, \u00eenghesuite, spalate de ploile care tocmai s-au terminat, cu multe crapaturi din care cresc plante tropicale si copaci care par a invada lumea de jos. Prin aer \u00eentre st\u00e2lpi de lemn, \u00eencoltiti si ei, e un paienjenis incredibil de cabluri si s\u00e2rme care nu par a mai duce sau veni de undeva. Toata lumea are celulare si cel putin o bicicleta si toti par cu treaba. Mi-am amintit de batr\u00e2na Indie unde la nivelul strazii nimeni nu pare a avea vreo treaba, celular sau macar bicicleta. Pe strada se vinde \u00een permanenta ceva, fara ostentatie, fara cersetori, sau copii care \u00eeti rup sufletul. Traficul e infernal, e greu sa respiri, te ustura ochii, g\u00e2tul si multi poarta masca. Pentru ca deruta sa fie mai mare se circula pe st\u00e2nga desi Thailanda n-a fost niciodata sub englezi. Poate e o favoare sau un compromis facut de acelasi rege \u00eentelept, Rama al V-lea, \u00een perioada \u00een care englezii le bateau la usa dupa ce ocupasera Burma. Poza actualului rege e la fiecare colt de strada si aveam sa-i \u00eenvatam repede portretul pe de rost. Un cult clar si ciudat al personalitatii pluteste peste tot \u00een Thailanda, de pe fiecare bacnota pe care o deschizi, la aproape fiecare intersectie, p\u00e2na departe \u00een muntii din nord si \u00een fiecare spic de orez. Rom\u00e2n fiind, am facut o usoara alergie, ramasa desigur de pe vremea lui Ceausescu. \u00cen America exista un cult al personalitatii doar pentru actori si staruri.<br \/>\nAm vazut apoi un spectacol \u201etraditional\u201c absolut neasteptat. Show-ul se numeste \u201eSiam Miramit\u201c si-l recomand oricarei persoane care ajunge \u00een Bangkok. Dupa o seara culinara care confirma sofisticaria bucatariei thailandeze, te poti plimba printr-un muzeu al satului thailandez dupa care urmeaza un spectacol de muzica si folclor \u00een aer liber. De-abia c\u00e2nd crezi ca totul s-a terminat esti \u00eendrumat \u00eentr-o sala de spectacole uriasa (2 800 de locuri), moderna, care depaseste cele mai multe sali de spectacole din New York. Showul care-a urmat pe viu a depasit orice asteptare. Peste 200 de artisti, un show gigantic cu elefanti, corabii, un r\u00e2u care traverseaza scena, efecte sonore de lumini care ar face invidios Las Vegas-ul si Le Circ du Soleil. \u00cen Thailanda contrastele te zapacesc de multe ori. Locuri, temple, efecte si statui nesteptat si inutil de mari amestecate cu o saracie la fel de nesteptata. Grandiosul e de obicei finantat si legat de familia regala, iar saracia, supravietuirea si prostitutia de cei multi din musuroi. Doar budismul, orezul, jungla si apa m\u00e2loasa a r\u00e2urilor par a uni contrastele, gata sa invadeze totul la cel mai mic semn de neatentie. O lume destul de saraca, dar bine asezata, pusa pe treaba de c\u00e2teva mii de ani, ca r\u00e2urile fara maluri care invadeaza dirijat plantatiile de orez, dar care curg \u00eentr-o matca pe care o respecta si careia \u00eei stiu de frica.<br \/>\nUn alt lucru vizibil \u00een Thailanda e rabdarea. Calitate pe care multi din noi paream s-o fi pierdut indiferent unde traim. Rabdarea oamenilor care se misca politicos si cumpatat, care stiu sa astepte si sa rabde fara sa ceara ceva neaparat. Rabdarea templelor ce asteapta sa fie reparate sau descoperite, a orezului care \u00eencolteste din apa \u00eentre pesti si raci si care se coace pe uscat. A junglei lovita de topoare care simte \u00eensa ca ar putea relua totul \u00een stap\u00e2nire. Peste tot rabdarea meditatiei lui Budha care si asa m\u00e2zgalit cu aur mai \u00eencearca \u00eenca sa ne transmita ideea sf\u00e2nta a caii de mijloc pe care multi \u00eencearca sa mearga ca pe s\u00e2rma. Ne e foarte sete dar chelnerii toarna berea al naibii de \u00eencet,cu rabdare, pahar dupa pahar, atenti sa nu faca spuma. Kit ne povesteste despre prima ei lectie de rabdare c\u00e2nd era mica si ultima din cei 16 copii ai familiei. Se pare ca tot de la orez li se trage si rabdarea. Era felul pe care-l serveau de trei ori pe zi. Duminica tatal le aducea un peste mare la toti. Dimineata li-l arata, la pr\u00e2nz \u00eei lasa sa-l atinga si de-abia seara sa-l man\u00e2nce. Pentru noi un adevarat masochism, pentru ei o \u201ekamasutra\u201c culinara a asteptarii si rabdarii. Kit numeste WC-ul pe care \u00eel cautam mereu \u201ethe happy room\u201c si ne anunta din timp unde e urmatorul pentru a nu ne \u00eencerca prea tare rabdarea.<br \/>\nDupa Bangkok am calatorit timp de doua zile spre nord printre c\u00e2mpuri de orez inundate prin care taranii se plimbau cu barca adun\u00e2nd raci si broaste pe care le man\u00e2nca ca delicatete. \u00cen Asia tot ce misca se t\u00e2raste, zboara sau \u00eenoata se man\u00e2nca. \u00centr-o zi Kit ne-a adus \u00eentr-o punga viermi de bambus prajiti \u00een ulei. I-am gustat din politete. Kit ne-a c\u00e2stigat tuturor \u00eencrederea raspunz\u00e2ndu-ne la toate \u00eentrebarile, oric\u00e2t de trasnite, legate de istorie, credinta, obiceiuri de tot felul, limba, arta culinara, scot\u00e2nd dintr-o servieta mica ca un magician sute de grafice, fotografii, harti, poze. Nu am aflat niciodata at\u00e2tea detalii despre o tara si un popor \u00eentr-un interval at\u00e2t de scurt. \u00cen cele doua zile \u00een care am traversat Thailanda cu autobuzul Kit ne-a \u00eenvatat cum sa salutam \u00een thai, care sunt literele alfabetului, c\u00e2te vocale are limba lor (36, un cosmar), ce \u00eenseamna tonul unul cuv\u00e2nt (saa-hu-di \u00eenseamna si ur\u00e2t, si frumos, dupa ton), c\u00e2te porunci exista \u00een morala budista (pentru credinciosii de r\u00e2nd doar 5 si se descurca), c\u00e2te mirodenii sunt \u00een curry, cum se numesc, cum arata sau miros (Kit ne-a trimis \u00eentr-o piata la cumparaturi cu o lista \u00een thai), cum se face o casatorie aranjata, un avort, o casa de bambus etc. etc.<br \/>\nNoaptea urmatoare am dormit \u00een Ayuthai, una din fostele capitale ale tarii. Templele si palatul regal parasit de mult sunt \u00een ruine. Ruine frumoase pentru ca au ramas \u00een picioare si au scapat de \u00eencarcatura stralucitoare si ostentativa a aurului jefuit din alte palate. Doar piatra curata si caramizi, elefantii sculptati cu trompele sparte, dragonii fara coada si acelasi Budha \u00een diferitele lui pozitii: al meditatiei \u00een pozitie de lotus, binecuv\u00e2nt\u00e2nd cu o m\u00e2na, lungit cu capul \u00een palma, merg\u00e2nd, dormind, z\u00e2mbind, fiecare postura cu semnificatia ei. Cu c\u00e2t te \u00eendrepti mai spre nord, spre muntii Burmei care urca spre Himalaia, cu at\u00e2t pam\u00e2ntul e mai zv\u00e2ntat de apa, orezul mai galben, palmierii si bananierii mai desi iar templele si statuile lui Budha mai vechi. De la Chang Rai \u00een jos sunt patru foste capitale pe care regii Siamului le-au parasit una dupa alta. Templele si statuile noi, violent colorate, pline de oglinzi si foita de aur, frizeaza kitchul. Ajungi treptat la un fel de saturatie budista pe care o anuleaza salvator muntii spectaculosi care se apropie, natura si jungla vie care creste \u00een jurul nostru si care \u00eeti invadeaza treptat simturile. Gonim pe o sosea plina de serpentine care strabate muntii salbatici ai Burmei, spre Chang Rai si Chang Mai orase care au fost complet izolate de civilizatie p\u00e2na prin 1920. Educatia a ajuns aici mult mai t\u00e2rziu. Ai senzatia ca daca autobuzul s-ar opri din goana am fi repede invadati de jungla salbatica din jur. Sunt triburi \u00een apropiere care au trait izolate p\u00e2na nu de mult dar pe care astazi le poti vizita contra cost. Iesind din munti trecem prin sate cu semne clare de bunastare si de-abia acum Kit ne vorbeste despre prostitutie. Multe din satele pe care le strabatem \u00eesi datoreaza prosperitatea acestei vechi profesii. Tarani saraci lipiti cu familii numeroase \u00eesi vindeau p\u00e2na nu demult fetele barbatilor veniti din orase cu promisiuni false. Ne povesteste cu ironie si cu dintii str\u00e2nsi despre cultul amantelor, urmasele fostelor concubine, care \u00een Thailanda sunt mai rasfatate dec\u00e2t sotiile.<br \/>\nLa Chang Rai, un oras de 1 milion, nu sunt prea multe de facut. A doua zi plecam \u00een jungla unde calarim niste elefanti dresati care, traind de generatii \u00eentre oameni, au \u00eenvatat sa joace fotbal si sa picteze. Detest numerele de dresura, dar acesti elefanti par totusi fericiti, desi e greu sa te uiti \u00een ochii unui elefant si sa-i citesti emotiile. Manhut-ul e omul care-si petrece aproape toata viata cu un singur elefant si cu care dezvolta o relatie puternica. Media de viata a elefantilor, 70 de ani, e mai mare ca a barbatilor din Thailanda, 53 de ani, asa ca multe pahiderme vor ram\u00e2ne orfane. Cu adevarat uluitoare e demonstratia de pictura care se petrece sub ochii nostri. Elefantii pot picta cu adevarat! Manhut-ul doar \u00eei \u00eentinde pensula \u00eenmuiata \u00een culoare si i-o pune animalului \u00een v\u00e2rful trompei. Unul si-a facut autoportretul din profil, altul era specializat \u00een flori, unul \u00een cubism si cel de l\u00e2nga mine a terminat ultimul un peisaj montan superb \u00eencheiat cu un copac de tek, totul facut \u00een maniera impresionista. Probabil ca fac automat zi de zi acelasi tablou, altfel pictura umana ar fi \u00eentr-un real pericol. Exista o galerie incredibila cu lucrarile artistilor pentru v\u00e2nzare. Cele mai scumpe sunt cele ale unui elefant genial, mort prematur. \u00cen aceeasi zi unii din grup se duc \u00eentr-o casa particulara unde o familie de iubitori de animale tin \u00een casa cinci sau sase tigri. Puternic sedati, tigrii zac adormiti pe covoare si contra-cost te poti poza cu ei. Am vazut \u00eenainte de-a pleca pe Discovery o emisiune socanta despre acesti tigri care sunt de fapt chinuiti si tinuti \u00een custi. Unui animal nefericit nici nu poti sa-i ceri sa produca arta.<br \/>\nA doua zi aveam sa vizitam faimosul Gloden T riangle, Triunghiul de Aur al Asiei, acel loc \u00een care \u00een jurul unei cotituri a fluviului Mekong se \u00eent\u00e2lnesc Burma Thailanda si Laos. Desi nementionata, China e la doi pasi si e cea care acum regleaza jocul \u00een zona. De la comert, politica la debitul fluviului Mekong, vital pentru toata Indochina. Chinezii \u00eel folosesc pentru irigatii si lasa \u00een aval at\u00e2ta apa c\u00e2t vor. Aici se facea p\u00e2na prin anii 60 comertul cu opium. O insula mica, un no man&#8217;s land astazi pustiu. Acea zi aveam sa ne-o petrecem \u00een trei tari. Dimineata am intrat oarecum pe furis \u00een Burma. Cu niste copii dupa pasapoartele noastre care zaceau \u00een poseta de umar a lui Kit, care ne-a spus ca totul \u201epare ok\u201c \u00een ziua aceea. Erau doar trei zile dupa primele alegeri \u201elibere\u201c c\u00e2stigate, surpriza, de aceeasi dictatura militara care face ce vrea de decenii \u00eentr-o tara imensa de 60-80 de milioane de oameni blazati care n-au mai fost numarati de peste treizeci de ani si despre care nimeni nu stie aproape nimic. Poate cea mai izolata tara din lume. Incursiunea \u00een Burma e optionala. Trecem de granicerii thailandezi, care se prefac ca nu ne observa, apoi pe un pod al nimanui pe care misuna \u00eendivizi suspecti, militari \u00een uniforme decolorate si chiar c\u00e2tiva cersetori, suspecti si ei. Kit ne spune sa \u00eenaintam grupati fara sa \u00eentrebam nimic, fara sa privim pe nimeni \u00een fata, fara poze, fara frica, pentru ca suntem cu ea. O femeie mica de un metru jumatate \u00een care avem deja o \u00eencredere oarba. Nici granicerii burmezi nu ne acorda vreo privire dar ne fotografiaza unul c\u00e2te unul. Cei patruzeci de dolari pe care-i platim fiecare vor ajuta dictatura izolata, asa cum ajuta si opiumul pe care Burma \u00eel produce fara restrictii sau reguli. Cumva trebuie sa faca rost si ei de bani. De cum treci granita saracia si fetele oamenilor sunt mai cazute. Urcam c\u00e2te doi \u00een tuk-tuk-uri aflate \u00een diferite forme de dezintegrare. Niste motorete transformate \u00een ricse, care de-abia urca dealurile abrupte. Oprim \u00eentr-o piata \u00een care se vinde orice. De la omniprezentele bazaconii facute \u00een China, la broaste testoase, sobolani uriasi de jungla \u00eenca vii, porci mistreti si manguste jupuite de piele. Kit ne spune ca uneori poti vedea c\u00e2te o blana de tigru de v\u00e2nzare si ne sfatuieste sa nu facem poze si sa ne miscam mai repede si sa stam grupati. Vizitam doua temple locale relativ noi care, ati ghicit, sunt temple budiste, poleite cu foita de aur furat pe vremuri din templele thailandeze. Calugari budisti sub v\u00e2rsta pubertatii cersesc m\u00e2ncare si orice le dai . Religia nu a fost interzisa, ba chiar pare a fi folosita pentru supunere. Cumpar c\u00e2teva timbre si o bancnota veche de colectie cu chipul unui fost general. Oamenii arata altfel, foarte amestecati, o combinatie rasiala interesanta \u00eentre indieni, pachistanezi si bengali \u00eenchisi la culoare si cei din est cu pielea galbena si ochii oblici. Reintrarea tiptila \u00een Thailanda ne bucura sincer si o facem \u00een fata acelorasi graniceri pentru care nu existam. Kit ne da usurata pasapoartele \u00eenapoi. Dupa trei zile San Suu Kyi, faimoasa disidenta burmeza, \u00eenchisa de douazeci de ani, c\u00e2stigatoare a Nobelului pentru pace, avea sa fie \u00een sf\u00e2rsit eliberata. Burma pare o tara \u00eempotmolita \u00eentr-o istorie de mult expirata.<br \/>\nMuzeul opiumului care e inclus \u00een turul thailandez e cadoul facut natiunii de catre regina mama. Un colos neasteptat sapat \u00een munte, foarte modern, interesant dar inutil de urias. \u00cel parcurgem \u00een aproape doua ore \u00een care \u00eenvatam lucruri pe care nu le stiam despre mac, opium, durere, heroina, adictie \u00een masa, istorie si crime. Plus cele doua razboaie ale opiumului din China, care au schimbat soarta a sute de milioane de oameni, \u00eempinsi \u00een final spre \u201eopiumul\u201c idelogic al comunismului. Cred ca Lenin e cel ce a spus ca \u201ereligia e opiumul popoarelor\u201c . La iesire vedem portretele cunoscute ale celor distrusi de droguri: Elvis Presley, Jimmy Hendrix, Janis Joplin si at\u00e2tia altii. Nu am stiut ca eroul de pe suta de dolari, Benjamin Franklin, a fost dependent de opium.<br \/>\nDupa masa facem o plimbare pe fluviul Mekong \u00eentr-o fosta ambarcatiune care transporta p\u00e2na nu de mult orez. Un fluviu nepoluat, rosu, m\u00e2los dar plin de pesti. Una din speciile de somn poate ajunge la dimensiuni uriase de p\u00e2na la o jumatate de tona. Plimbarea \u00eemi aduce aminte de nenumaratele filme americane despre razboiul din Vietnam, multe filmate chiar \u00een locurile acestea. Facem o oprire \u00eentr-un satulet de pescari din Laos unde nu vedem nici urma de graniceri si unde stampila cu viza sta pe o masa de lemn \u00een fata postei. Daca vrem putem sa ne-o punem singuri \u00een pasapoarte, daca nu, nu. Case de bambus ridicate simplu pe piloane sub care cresc gaini si niste cocosi fiorosi pe care pariaza si care se lupta p\u00e2na se ucid. Dincolo de mal jungla s\u00e3lbatica, pe mal din loc \u00een loc cazinouri stralucitoare \u00een care vin thailandezii cu barca. Pe malul thailandez doar temple si statuile lui Budha. Desi dependenti de orice joc de noroc, cazinourile sunt interzise \u00een Thailanda. Sate sarace, tarabe cu chinezarii de doi bani dar si originalitati locale. Sticle cu alcool pline cu serpi (cobre mai ales) si scorpioni. Afrodisiac sigur, mai ieftin ca Viagra. Toata Asia pare obsedata de afrodisiace si pentru asta sunt pe punctul sa decimeze specii \u00eentregi de animale. Unul din prim-ministrii din zona \u00een timpul unei foamete cumplite a trebuit sa apara la televizor si sa le explice compatriotilor ca faina de gr\u00e2u, acel praf alb suspect, si alte alimente ciudate primite ca ajutoare sunt afrodisiace puternice testate de el \u00eensusi. Doar asa i-a putut convinge sa man\u00e2nce p\u00e2ine. Un amic rom\u00e2n din New York, care fusese cu ani urma cu ajutoare americane \u00een Banglades a zacut o saptam\u00e2na cu un vapor plin de faina pe care n-o voiau desi mureau de foame. A aranjat cu autoritatile sa puna formal de paza c\u00e2tiva soldati ziua, iar localnicii au furat apoi toata \u00eencarcatura noaptea, stiind ca un lucru pazit trebuie sa fie bun. \u00cen Asia oamenii sunt peste tot profund credinciosi orezului, primul lor aliment si prima lor credinta. Doar el e mai vechi dec\u00e2t hinduismul si budismul si i se \u00eenchina cu respect de doua trei ori pe zi .<br \/>\nChang Mai are doua milioane de locuitori dar n-are nici metrou, nici autobuze. Un oras relativ mic pe orizontala, \u00een care te \u00eentrebi cum de \u00eencap at\u00e2tia oameni. Circulatia, ca peste tot \u00een Asia, e infernala si un autobuz nu poate coti \u00een orasul vechi. Carburatoarele motoretelor \u00eenghit cu lacomie aerul proaspat de munte. Templele vechi sunt superbe chiar si asa pe jumatate dar\u00e2mate. Piata de zi a orasului se transforma seara \u00een piata de noapte si \u00eencepe de cum iesi din hotel. Petrecem doua zile de capul nostru \u00eencerc\u00e2nd sa ne c\u00e2stigam putina independenta. Kit e m\u00e2ndra de orasul ei natal, unde o asteapta familia, dar spre surprinderea noastra doarme cu noi la hotel. O \u00eempingem cu toti spre casa dar ea se \u00eencapat\u00e2neaza sa ne fie credincioasa. Devenim suspecti si atunci ne spune ca \u00een ultimul tur a plecat o noapte acasa si au sunat-o pentru ca unul din grup facuse un infarct. Nu mai comentam. O americanca care e cu noi \u00eesi revede sotul care face cu c\u00e2tiva fanatici Harley-Davidson turul Thailandei pe motociclete. Avusese doua accidente, e plin de bandaje si alti doi motociclisti au ajuns \u00een spitale. Seara cinam \u00een restaurante locale. Bucataria thai e fantastica si m-a cucerit de mult \u00een New York. Daca e vorba de m\u00e2ncare New York-ul ram\u00e2ne fara \u00eendoiala locul cu cea mai mare varietate culinara din lume. Doar o plimbare pe Second Avenue sau Columbus Avenue ar fi suficienta pentru a face un mic tur culinar al globului. Acasa la ea, bucataria thailandeza e mai proaspata si mai neasteptata pentru ca sutele de mirodenii pe care le folosesc, unele fiindu-ne complet straine, coboara direct din copacii si gradinile din jur. Orasul e plin de turisti europeni, coreeni si japonezi. Districtul rosu, mascat de magazinele de masaje mici baruri si restaurante te fac repede ca \u00eentelegi ca prostitutia face parte din atractiile turistice. Alegem un restaurant chic pe malul unui r\u00e2u, care ca toate r\u00e2urile se varsa \u00een Mekong si nimerim l\u00e2nga o masa lunga, festiva, la care erau vreo 15 barbati japonezi \u00een v\u00e2rsta si peste 20 de fete tinere locale. I-am urmarit atent \u00een timp ce ma delectam cu o portie mare de red-curry chicken pe care o comand deja previzibil \u00een orice restaurant thailandez din New York. Sunt la o v\u00e2rsta la care vreau sa \u00eenghit doar ceea ce stiu ca-mi face bine. Pimp-ul, un asiatic cu sapca de baseball pusa invers se \u00eenv\u00e2rtea vesel de la unii la altii sa fie sigur ca toata lumea e multumita si beata dupa sutele de sticle de bere care curg continuu la masa. Prostitutia, desi ilegala \u00een Thailanda, e tolerata, ba chiar protejata, ca o institutie armonios integrata \u00een turismul local. Turismul si agricultura ram\u00e2n sursele principale de venit, am\u00e2ndoua vulnerabile \u00een fata vremii si vremurilor. Pe strazile din Chang Mai e plin de barbati europeni trecuti de v\u00e2rsta pensiei care se plimba de m\u00e2na cu fete tinere care mimeaza str\u00e2mb tandretea.<br \/>\nSeara de adio o petrecem \u00eentr-o casa particulara \u00een care gazda gateste \u00een fata noastra si din cosul careia am sustras c\u00e2teva frunze, radacini si boabe cu mirodenii pe care le-am dus acasa la New York. Festivalul lanternelor era \u00een toi asa ca am lansat spre cerul plin de stele c\u00e2teva baloane de h\u00e2rtie umplute cu aer cald care s-au \u00eenaltat spre munti. Muntii din apropiere par a astepta rabdatori ca oamenii sa plece din nou pentru ca jungla salbatica sa ia totul \u00een stap\u00e2nire. Dar oamenii Thailandei si ai Asiei sunt astazi mai multi dec\u00e2t copacii si pasarile cerului si, nemaiav\u00e2nd unde sa plece, par pusi serios pe treaba.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"<p>Asezata \u00eentre India si China, Indochina e un ciudat \u201emelting pot\u201c al Asiei. Milioanele de zei hindu si umanul Budha au amestecat pe r\u00e2nd si apoi cu totii deodata \u00een acest imens cazan \u00een care oamenii, religiile, credintele, templele, jungla salbateca si c\u00e2mpurile de orez \u00eenecate \u00een apa au fuzionat cre\u00e2nd un spatiu aparte. Aici&hellip;&nbsp;<a href=\"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/calatorie-in-tara-rabdarii\/\" rel=\"bookmark\">Cite\u0219te mai mult &raquo;<span class=\"screen-reader-text\">Calatorie \u00een tara rabdarii<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[1],"tags":[4323,4322,581],"class_list":["post-5764","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-mozaic","tag-bangkok","tag-indochina","tag-thailanda"],"views":1892,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/5764","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=5764"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/5764\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=5764"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=5764"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=5764"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}