Ne-am obisnuit ca muzeele sa colectioneze bunuri pe care o comunitate sau o persoana le-au considerat, la un moment dat, at\u00e2t de pretioase \u00eenc\u00e2t meritau sa fie prezervate pentru a fi transmise urmasilor. Cu alte cuvinte, primul pas al selectiei a fost facut, deja, prin simplul fapt ca un obiect nu era distrus atunci c\u00e2nd utilitatea sa nu mai era evidenta, ci era pastrat doar pentru valoarea sa simbolica, pentru frumusetea, pretiozitatea, unicitatea sau, deja, vechimea sa. C\u00e2nd un obiect ajungea \u00eentr-un muzeu, el reprezenta ceva anume, pentru cineva, si acesta era motivul pentru care muzeul alegea sa \u00eel aduca \u00een colectiile sale. Aceasta regula pare sa fie pastrata de toate muzeele, cu exceptia celor care \u00eencearca sa parieze, de azi, pe ceea ce va reprezenta o valoare m\u00e2ine. Este cazul muzeelor dedicate contemporaneitatii \u2013 de la cele de istorie si antropologie, la cele de tehnica si de arta. Dintre toate acestea, ultimele au ajuns sa constituie o conditie sine qua non pentru orice oras mare, nu putine orase mijlocii \u00eencerc\u00e2nd, de asemenea, sa organizeze asemenea institutii.
\nExista, \u00een legatura cu muzeele de arta contemporana, c\u00e2teva probleme conceptuale care ar merita chiar si o foarte sumara discutie. \u00cen primul r\u00e2nd, dintre toate categoriile de bunuri, cele de arta au fost si sunt cele mai usor pretabile colectionarii, tocmai pentru ca ele nu sunt achizitionate pentru o utilizare anume \u2013 alta dec\u00e2t simpla placere a receptorului. Daca exista colectionari de aparate de radio, de servetele, de sticle de bere, de cutii de chibrituri si de autoturisme si daca exista, evident, c\u00e2te o piata anume pentru fiecare dintre aceste tipuri de obiecte, nici una dintre ele nu poate egala piata de arta \u2013 cea mai veche, cea mai bine organizata, cea mai complexa, cea mai extinsa si, \u00een fond, cea mai bogata. Interventia unui muzeu pe o asemenea piata poate constitui, adeseori, un semnal pentru colectionarii privati, cu privire la ceea ce reprezinta valoare reala, poate, cu alte cuvinte, orienta piata \u00eentr-o directie sau alta. La fel de adevarat este ca muzeele, din oportunism axiologic, vor \u00eencerca, \u00eentotdeauna, sa intuiasca sensul pietei si sa achizitioneze creatiile unui autor care ar putea deveni, \u00een scurt timp, o vedeta a galeriilor de arta, indiferent daca valoarea sa recunoscuta pe piata galeristilor si a colectionarilor este sau nu \u00een concordanta cu optiunile muzeografilor. Cunoscatorii fenomenului vor fi, \u00eentotdeauna, foarte atenti cu privire la miscarile marilor muzee pe piata de arta contemporana. Competitia pentru colectionare este acerba \u2013 o competitie din care muzeele publice nu pot dec\u00e2t sa iasa ca perdanti siguri: \u00een toate tarile, muzeele publice nu pot sa beneficieze de bugete competitive cu cele ale muzeelor private sau ale colectionarilor privati si, pe de alta parte, \u00een vreme ce privatii \u00eesi pot permite sa se concentreze pe un singur artist sau un singur curent, muzeele trebuie sa acorde egala importanta tuturor fenomenelor artei contemporane.
\nDe altfel, asa cum este si firesc, muzeele de arta contemporana au o cu totul alta raspundere fata de public, \u00een comparatie cu oricare galerie \u2013 care \u00eesi poate permite orice gesturi extravagante si, implicit, promovarea oricarui artist, fie el autentic sau impostor. Tocmai de aceea, interventia muzeului, nu doar pe piata propriu-zisa, ci si \u00een ceea ce priveste alegerile pe care le fac curatorii diverselor expozitii ale artistilor contemporani, constituie un semnal foarte serios pentru \u00eentreaga comunitate interesata de arta contemporana: artisti, galeristi, colectionari, pasionati, public. Desigur, asertiunea este valabila doar \u00een cazul muzeelor care ating acel prag de respectabilitate care le face sa fie privite si acceptate drept lideri de opinie si tendinta.
\nAsadar, daca pentru piata automobilelor de epoca, a marcilor postale sau a \u00eensemnelor monetare, miscarile muzeelor sunt importante doar fata de publicul lor fidel, fara sa influenteze decisiv celelalte segmente ale receptorilor mesajului cultural, pentru bunurile de arta, actiunile muzeelor pot deveni decisive pentru extrem de sensibila si capricioasa piata artistica. Aceasta si pentru ca, \u00een vreme ce pentru orice muzeu colectionarea \u00eentregii productii de efecte postale sau de emisiune monetara este relativ facila (daca exista finantarea necesara), productia de acest fel fiind controlata, productia artistica este necontrolata si, \u00een acelasi timp, uriasa. Selectia este neaparat necesara. Artistul care nu este astazi \u201ecolectionat\u201c de muzee are destul de putine sanse sa produca surprize dupa moarte, sa fie redescoperit, reevaluat \u00een posteritate. Epoca \u00een care artistul putea sa moara sarac, iar urmasii lui sa traiasca bine de pe urma sa a cam trecut. Astazi, gloria \u2013 atunci c\u00e2nd e sa fie \u2013 se atinge instant, ca \u00een cazul formatiilor de rock, \u00een timpul vietii, ba, mai mult, de la v\u00e2rste tot mai fragede.
\nDesigur, ne-am putea \u00eentreba daca o asemenea \u201eintruziune\u201c a muzeelor pe \u201epiata libera\u201c este corecta, daca politica de achizitii a muzeelor nu constituie un mijloc de interventie a \u201estatului\u201c sau, \u00een orice caz, a autoritatii publice, \u00een calitate de tutor al muzeului, \u00een ceea ce este, de regula, piata de arta. Nu exista un raspuns simplu la aceasta \u00eentrebare, pentru ca, de fapt, regula este data nu de nivelul autoritatii publice, ci de nivelul autoritatii morale. Cu alte cuvinte, ceea ce conteaza este daca muzeul \u00een cauza are suficient prestigiu moral, \u00een fata comunitatii, pentru a consacra un artist, prin achizitionarea operei sale. Iar un asemenea prestigiu se c\u00e2stiga \u00een timp.
\nO alta problema pe care o ridica muzeul de arta contemporana este cea a caracterului expozitiilor sale. \u00cen cazul acestui tip de muzeu se poate observa usor ca distanta dintre expozitia permanenta si cea temporara tinde sa devina insignifianta. Desigur, majoritatea cov\u00e2rsitoare a acestor muzee se m\u00e2ndresc cu un portofoliu de lucrari ce constituie un fel de expozitie permanenta \u00een care, de regula, se mai fac periodic schimbari. Marele interes este st\u00e2rnit, \u00eensa, de cele mai multe ori, de expozitiile temporare, care promoveaza unul sau mai multi artisti si care, pentru cei mai multi dintre acestia, poate constitui adevarata consacrare.
\nPoate ca, \u00eensa, marea problema a muzeelor de arta contemporana este chiar viitorul lor. Acum un secol, muzeele de arta colectionau si arta contemporana epocii lor, chiar daca doar ocazional (regula fiind aceea ca muzeele erau interesate de epocile trecute). Acum, dupa aparitia muzeelor specializate, muzeele \u201eclasice\u201c de arta se limiteaza \u00een si mai mare masura la achizitionarea si expunerea operelor artistilor decedati sau aflati spre apusul vietii, las\u00e2nd muzeelor de arta contemporana prioritate \u00een promovarea artistilor care creeaza \u00eenca. Ne putem \u00eentreba ce se va \u00eent\u00e2mpla cu patrimoniul muzeelor de arta contemporana, atunci c\u00e2nd artistii reprezentati nu mai sunt contemporani, pur si simplu, pentru ca nu mai exista fizic. Stiu, multi vor spune ca Br\u00e2ncusi, de exemplu, \u00eesi merita locul \u00een orice muzeu de arta contemporana, pentru ca el este \u00eentotdeauna actual. Acelasi lucru s-ar putea spune, \u00eensa, la limita, si despre Leonardo. Vor deveni muzeele de arta contemporana niste dubluri ale muzeelor de arta? Se vor g\u00e2ndi managerii acestor institutii sa transfere patrimoniul lor muzeelor obisnuite de arta, atunci c\u00e2nd vor constata ca au \u00een depozite mai multe lucrari ale artistilor disparuti, dec\u00e2t ale celor \u00een viata? \u00a0\u00a0 \u00a0n<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
Ne-am obisnuit ca muzeele sa colectioneze bunuri pe care o comunitate sau o persoana le-au considerat, la un moment dat, at\u00e2t de pretioase \u00eenc\u00e2t meritau sa fie prezervate pentru a fi transmise urmasilor. Cu alte cuvinte, primul pas al selectiei a fost facut, deja, prin simplul fapt ca un obiect nu era distrus atunci c\u00e2nd… Cite\u0219te mai mult »Muzeul de arta contemporana (I)<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[1],"tags":[3421,4321,2794],"class_list":["post-5761","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-mozaic","tag-arta-contemporana","tag-colectii-de-arta-contemporana","tag-muzee"],"views":1892,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/5761","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=5761"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/5761\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=5761"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=5761"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=5761"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}