{"id":576,"date":"2009-12-10T13:38:20","date_gmt":"2009-12-10T11:38:20","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=576"},"modified":"2009-12-10T13:38:50","modified_gmt":"2009-12-10T11:38:50","slug":"zero-interpretare","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/zero-interpretare\/","title":{"rendered":"Zero interpretare"},"content":{"rendered":"

Elena Vladareanu, Spatiu privat. A handbook, cu 33 de ilustratii de Dan Perjovschi, Editura Cartea Rom\u00e2neasca, Bucuresti, 2009, 80 pag.<\/strong><\/em><\/p><\/blockquote>\n

\u201eSpatiu privat\u201c e capodopera conceptuala a poeziei deceniului 1: are unitatea unui proiect si nu arbitrarietatea unei culegeri si pe baza lui poate fi descris sau reconstituit contextul mai larg al poeziei acestui deceniu. Acelasi lucru l-as putea spune despre primul volum al Elenei Vladareanu, \u201ePagini\u201c, care din multe puncte de vedere e o pastisa avant la lettre a poeziei douamiiste care-i urmeaza. Dar \u201ePagini\u201c era o carte laxa si prost scrisa (desi compensa), pe c\u00e2nd in \u201eSpatiu privat\u201c, mult mai bine optimizat, textul e controlat ca pozele intr-o revista glossy. <\/strong><\/em><\/p>\n

Intre cele doua volume, pe l\u00e2nga diferenta sensibila, e o diferenta utila \u2013 care vorbeste despre legaturile si deosebirile dintre 2001\/ 2002 (\u201ePagini\u201c) si 2009 (\u201eSpatiu privat\u201c): dintre inceputul si sf\u00e2rsitul anilor 2000.
\nIntre \u201ePagini\u201c si \u201eSpatiu privat\u201c au trecut 7-8 ani, timp in care totul s-a schimbat. Poetii din 2000 veneau din ceva care, raportat la establishmentul zilei, semana bine cu un gang. Isi citeau textele in locuri mai cur\u00e2nd confidentiale precum cenaclul lui Ianus, dar credeau toti in publicul larg. Erau cam fara bani (exceptiile erau corporatistii Urmanov si Peniuc \u2013 dar ei n-au sf\u00e2rsit-o bine \ud83d\ude42 ). Citeau cam aceleasi lucruri \u2013 unui text de Cortazar ii lua extrem de putin sa ajunga de la Bogdan Iancu intr-un articol de-al lui Ionut Chiva din \u201eVatra\u201c. Dadeau unul dupa altul marea lovitura a vietii public\u00e2nd la Editura Vinea a lui Nicolae Tone carti care ajungeau totdeauna t\u00e2rziu la lansari, cu lipiciul curg\u00e2nd din cotoare.
\nGeneratia aia s-a terminat prin 2004, c\u00e2nd au aparut ultimele debuturi semnificative (minus Khasis, care a scos in 2005, si Gabi Eftimie \u2013 2006; dar Eftimie e din alt film \u2013 un film care promitea un sequel, nerealizat din lipsa de fonduri), c\u00e2nd Polirom&Cartea Rom\u00e2neasca au intrat pe fir desfiint\u00e2nd propriu-zis underground-ul, c\u00e2nd cenaclul lui Mincu si-a m\u00e2ncat malaiul si c\u00e2nd nivelul de trai deja incepuse sa creasca, Rom\u00e2nia fiind balonata de un capital SF in anii ce tocmai trecusera. Incet, douamiistii, care fusesera fundamental (cantitativ si calitativ) poeti, au inceput sa piarda spatiu in fata unor prozatori eterogeni si ca generatie si ca marfa. Dar deja nu mai conta; in buna parte, fusesera preluati de establishmentul lecturilor \u201eafara\u201c. De unde fusese unul dintre cele mai patrunzatoare discursuri de diagnostic si de sensibilizare sociala (fara efecte reale, dar, orisic\u00e2t), poezia a devenit un bilet de voiaj si ca atare a nascut o intreaga tendinta imitativa; cum douamiismul poetic era un brand usor de imitat si care legitima rapid, a fost imitat de tinerii scriitori care continuau sa apara. In loc sa investeasca in proza sau in al tip de poezie, acestia din urma s-au exersat ca epigoni, cu rezultatul unui blocaj cvasigeneral in poezia ultimilor 5 ani.<\/p>\n

2009 in care apare \u201eSpatiu privat\u201c seamana cu 2001 in care aparea \u201ePagini\u201c nu doar prin depresia economica si sociala, ci si prin blocajul care le precede; dar \u201ePagini\u201c marca euforia unui inceput, pe c\u00e2nd \u201eSpatiu privat\u201c contine un generic de final.<\/p>\n

\u201ePagini\u201c avea calitatea de a fi un volum-concept, un volum manifest care formula regulile jocului: limbajul poeziei este narativ, nepoetic, vorbeste despre viata mea\u00a0 \u2013 doar despre ea, fie ea reala sau fantasmatica \u2013 iar viata mea nu e frumoasa si nici grava, ci ridicola si meschina; limbajul poeziei e minimalist; incorporeaza \u201epornografie\u201c intr-un sens anti-pornografic, asa cum chiuretajul nu-i o forma de sex; sentimentele mele sunt nu sofisticate poetic, ci doar complexe emotional; arta mea e mai mult brutala dec\u00e2t subtila; ceea ce provoaca e mai cur\u00e2nd o durere de cap sau depresie; cultura mea nu e nici poetica, nici culturala, e mediatica. Rezultatul a fost o poezie mai aproape ca niciodata de realitate si foarte departata de poezie ca forma de academism (nu si de retorica; evident, 2000 n-a sugrumat retorica: cititi oricare dintre poemele lui Ianus sau Ruxandra Novac si veti int\u00e2lni acolo toti tropii clasici).
\nCu timpul insa cele de mai sus s-au transformat si ele in ortodoxie si manierismele au devenit vizibile si pastisabile (asta se int\u00e2mpla deja prin 2003-2004): egocentrismul care a castrat imaginatia, referintele mediatice, mizerabilismul cautat, brutalitatea ca poza, fetisizarea deschiderii catre cititor (sinonima cumva cu fetisizarea textului de catre optzecisti).<\/p>\n

In \u201eSpatiu privat\u201c, dincolo de unitatea conceptuala optimizata literar de care vorbeam, nimic nu e nou aici fata de ce a mai scris Elena Vladareanu (stil alb, declarativ, fac\u00e2nd contrast cu emotionalitatea care face deranj in pivnita; exploatare critica a relatiei lingvistice si nu numai dintre universul mediatic euforic si spatiul intim alienat; deconstruirea pasiva a intoxicarii cu elemente ale culturii populare\u00a0 \u2013 Jamie Oliver, fobiile, angoasele si depresiile acestui sf\u00e2rsit de deceniu care a inceput rau a continuat bine si se termina rau s.a.): doar ca totul e controlat si montat la nuanta. Acelasi talent mereu proaspat al Elenei Vladareanu de a selecta cuvintele cheie care plutesc in supa momentului si a le proiecta inapoi prin texte. Fata de \u201eEuropa. 10 c\u00e2ntece funerare\u201c, lipsesc poemele ample, hiturile; lipsesc chiar \u201epoemele\u201c. Aici sunt doar texte subordonate proiectului: as putea cita unul sau doua, dar mai bine o faceti singuri, citind tot volumul. De altfel, nici n-as avea ce interpreta. Zero interpretare,\u00a0 asta-i ce mi se cere; textele sunt denotative, ce spun, aia sunt; c\u00e2te o mica deturnare de sens\/ exploatare de copyrighter a cliseelor verbale din jur nu schimba lucrurile. Prin asta imi dau demisia din calitatea de critic interesat de poezia douamiista: consider ca nu mai poate aparea nimic nou aici, desi texte bune vor mai fi scrise o buna bucata de vreme, si asta e suficient sa ma plictiseasca din principiu si cu anticipatie. De altfel, poezia douamiista cere mai mult recunoastere, adeziune, contextualizare sau emotie dec\u00e2t interpretare. Din poezia secolului XX-XXI, poezia douamiista e cea cu critica cea mai saraca pe post de cititor ideal. (I.e.: un caz flagrant de inadecavare a criticii moderniste la poezia anilor 2000 a servit in c\u00e2teva r\u00e2nduri Andrei Terian, in texte abundente interpretativ care au sf\u00e2rsit insa prin a aduce a parodii involuntare).<\/p>\n

De aceea prefer sa astept ce se va int\u00e2mpla dupa \u201eSpatiu privat\u201c & dupa douamiism.
\nSper ca va urma o generatie a prozei.<\/p>\n

De altfel, Elena scrie un roman.<\/p>\n


\n<\/strong><\/em><\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Elena Vladareanu, Spatiu privat. A handbook, cu 33 de ilustratii de Dan Perjovschi, Editura Cartea Rom\u00e2neasca, Bucuresti, 2009, 80 pag. \u201eSpatiu privat\u201c e capodopera conceptuala a poeziei deceniului 1: are unitatea unui proiect si nu arbitrarietatea unei culegeri si pe baza lui poate fi descris sau reconstituit contextul mai larg al poeziei acestui deceniu. Acelasi… Cite\u0219te mai mult »Zero interpretare<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[8],"tags":[323,324],"class_list":["post-576","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara","tag-elena-vladareanu","tag-spatiu-privat"],"views":1960,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/576","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=576"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/576\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=576"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=576"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=576"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}