La \u00eenceputul anului 2010, un scurt tur de orizont facut de jurnalisti semnala ca la noi au succes si cautare autorii nobelizati. Ideea venea de la coordonatorii celor mai importante colectii de literatura straina si confirma alt fenomen: de la an la an decernarea Premiului Nobel pentru literatura se bucura de o mediatizare tot mai puternica si interesul publicului creste vizibil.
\nAm urmarit, mai ales \u00een ultimele luni, ce au avut ca punct culminant T\u00e2rgul Gaudeamus, spre ce autori si carti aureolate de prestigiosul premiu s-au \u00eendreptat editorii, provoc\u00e2nd gustul cititorilor sau raspunz\u00e2nd unei preferinte indicata de barometrul v\u00e2nzarilor. Cred ca foamea de autenticitate, de marturii directe din deceniul 1990-2000 s-a sublimat, iar fictiunea a redevenit \u201eimperiul dominator\u201c, asa ca accepta si \u201e micile regate\u201c, ce arunca fascicule de lumina \u00een zonele obscure, ad\u00e2ncindu-le misterul.
\n\u00cen mod surprinzator, s-a strecurat confesiunea \u00een programul reeditarilor si al aparitiilor noi, semnate de \u201enobelizati\u201c afirmati prin fictiune. Ce se afla dincolo de fictiune, istoria personala sau evolutia biografica a scriitorului, harta lui launtrica, toate \u00eei intereseaza pe cititori si oricare cale de acces la interioritate ademeneste: memorii si autobiografii mai mult sau mai putin deghizate, jurnale intitulate carnet sau caiet ori compuse din reflectii si notatii, \u00eensemnari de calatorie ori fulguratii din laboratorul creatiei.
\nCum altfel s-ar putea explica de ce simultan apar \u00een noiembrie a.c. doua carti de memorii: \u201ePestele \u00een apa\u201c de Mario Vargas Llosa, \u201enobelizatul\u201c din 2010 (a treia editie) \u00eentre primele aparitii \u00een seria de autor pe care i-o dedica Editura Humanitas si \u201eMarturisesc ca am trait\u201c de Pablo Neruda, pe care Editura Vellant o \u00eemprospateaza \u00een straiele unei talmaciri noi, scot\u00e2nd astfel din uitare o marturie foarte interesanta, ce se va citi altfel dec\u00e2t \u00een urma cu decenii.
\nTotul \u00eei separa pe cei doi scriitori \u2013 familii si formare, optiunea politica pentru dreapta si st\u00e2nga, esecul salvator al lui Vargas Llosa \u00een aventura prezidentiala si reusita diplomatica plina de riscuri a lui Pablo Neruda, talentul manifestat \u00een genuri diferite, roman si poezie. Totusi, \u00een cele 14 minute de asteptare \u2013 \u00eentre telefonul primit de la secretarul Academiei Suedeze si anuntul public al decernarii premiului, primul scriitor la care s-a g\u00e2ndit Mario Vargas Llosa a fost Pablo Neruda:
\n\u201eMi au venit \u00een minte casa de pe strada Ladislao Cabrera din Cochabamba, unde mi am petrecut copilaria, si cartea lui Neruda \u00abDouazeci de poeme de iubire si un c\u00e2nt de deznadejde\u00bb, pe care mama mi-o interzisese, tin\u00e2nd o ascunsa \u00een noptiera ei (prima carte interzisa pe care am citit o)\u201c (fragment din articolul \u201ePaisprezece minute de reflectie\u201c, traducere si adaptare de Luminita Voina-Raut).
\nCred ca lectura succesiva a celor doua carti are toate sansele sa creeze efecte si ecouri pe care nu le banuim citindu-le separat si la distanta mare de timp. Un exemplu: am sesizat un laitmotiv discret chiar \u00een prima parte a cartii lui Neruda: \u201eca pestele \u00een apa\u201c… Oricum, cititorul rom\u00e2n are si privilegiul unei legaturi unice \u00eentre cele doua scrieri memorialistice: ambele sunt semnate \u00een rom\u00e2neste de talentata si pasionata traducatoare Luminita Voina Raut.
\nA doua pereche de confesiuni publicate \u00een ultimele saptam\u00e2ni se \u00eenvaluie \u00een stranietate, si fascineaza prin \u00eencarcatura lor testamentara: \u201eCaietul. Texte scrise pentru blog. Septembrie 2008 \u2013 Martie 2009\u201c de Jos\u00e9 Saramago (traducere de Simina Popa, Editura Polirom) si \u201eSemne l\u00e2nga drum\u201c de Ivo Andric (traducere de Dragan Stoianovici, Curtea Veche), volum aparut postum care cuprinde aforisme, reflectii, cugetari \u2013 un fel de jurnal interior, ele s-ar putea intitula, \u00een replica, \u201etexte scrise pentru sine\u201c.
\nJos\u00e9 Saramago scrie despre ce se \u00eent\u00e2mpla \u00een prezent, cu maxima deschidere spre lume si spre mutatiile ce se petrec sub ochii nostri, despre Bush si Berlusconi, ca si despre figuri prea putin cunoscute care au pus lumea \u00een miscare prin perseverenta lor, despre criza si biblioteci extraordinare, despre cuvinte si scriitori ca Jorge Amado sau Fernando Pessoa, despre Lisabona si momente de cumpana din istoria tarii sale.
\nTextele scrise pe blog de Saramago, de c\u00e2teva r\u00e2nduri sau de c\u00e2teva pagini, se citesc pe nerasuflate, provoc\u00e2nd reactii divergente si dovedind vitalitate intelectuala extraordinara. Pasajele din cartea lui Ivo Andric cer lectura lenta, picatura cu picatura, nu doar pentru a fi savurate pe \u00eendelete, ci si pentru ca au alt impact, se \u00eensurubeaza \u00een constiinta, reusesc sa te b\u00e2ntuie si sa te hartuiasca, te obliga la dialog cu tine \u00eensuti, la cautare si la alt tip de reflectie, cer profunzime si durata.
\nIvo Andric a primit Premiul Nobel \u00een 1961, iar \u00een 1962 laurii suedezi l-au \u00eencununat pe John Steinbeck, an \u00een care \u00eei aparea \u201eCalatorii cu Charlie\u201c (traducere de Gabriela Tanase, Editura Rao) cel mai amplu dintre jurnalele sale de calatorie, simultan volum de memorii si autoportret al scriitorului care a refuzat sa se dezvaluie complet \u00eentr-o autobiografie, dar mai ales elegia unei lumi pierdute.
\nCartea realizeaza o traversare si o scrutare a lumii americane facute de un observator atent si fara menajamente. Iata o autodefinire cruda a americanilor: \u201eCe specie ciudata putem fi noi! Putem face fata oricaror situatii \u00een care ne pun Dumnezeu si Natura, cu exceptia abundentei. Daca as dori sa distrug o natiune, i-as da totul din belsug si, astfel, as reusi s-o culc la pam\u00e2nt, nefericita, lacoma si putred de bolnava.\u201c
\nSi, simetric, prezinta interes maxim autobiografia deghizata a lui G\u00fcnter Grass, \u00eentr-un experiment intitulat \u201eAparatul de fotografiat\u201c (traducere de Ana Muresanu, Editura Polirom). Grass se aventureaza la o insolitare socanta a autobiografismului: tatal conturat din amintirile celor opt copiii, \u00eentr-un amestec de basm si imagine, de fabulos si concret, de subiectivitate si document (caci aparatul ce imortalizeaza tot ce conteaza pentru autor, obiecte si gravuri proprii, are si el o istorie, fiind salvat din dar\u00e2maturile Berlinului).
\nCartea a aparut \u00een Germania \u00een 2008, cu titlul \u201eDie Box\u201c, denumirea unui vechi aparat de fotografiat de tip Agfa Box. Nobelizatul din 1999 a prins gustul marturisirii, iar romanul autobiografic din 2006 \u201eDecojind ceapa\u201c a provocat imens scandal mediatic, chiar lansarea \u201ecutiei de poze\u201c a cuprins si promisiunea unei carti noi la care scriitorul deja lucreaza. Se profileaza astfel o trilogie autobiografica, rivaliz\u00e2nd poate cu trilogia Danzig-ului?
\nDintre toate confesiunile autorilor distinsi cu Premiul Nobel, anuntate pe parcursul anului de edituri, cea mai asteptata apartine unei scriitoare: \u201eCarnetul auriu\u201c de Doris Lessing. Si ca orice femeie care se respecta, se lasa asteptata la \u201emarele spectacol\u201c, probabil cartea va sari pragul dintre ani si ne va astepta \u00een 2011, urm\u00e2nd sa apara la Editura Polirom, tradusa de Cristina Visan si Ciprian Siulea.
\nConsiderata capodopera unei autoare care si-a schimbat de mai multe ori universul epic si temele sau formulele narative, \u201eCarnetul auriu\u201c ambitioneaza sa descrie viata unui personaj ce nu poate fi dec\u00e2t tot scriitoare, Anna Wulf, care \u00eesi separa experientele, consemn\u00e2ndu-le \u00een patru caiete cu variate culori: negru \u2013 razboi, rosu \u2013 angajare \u00een partidul comunist, galben \u2013 iubire, albastru \u2013 g\u00e2nduri si visuri.
\nDoris Lessing reuseste aici sa topeasca pur si simplu granita dintre fictiune si confesiune, dintre cele doua vieti ale scriitorului pe care cititorul pare dornic sa le devoreze pe r\u00e2nd.
\nTotodata, prefigureaza dilemele si dificultatile tuturor, cititori si mai ales critici, c\u00e2nd au de cartografiat un teritoriu fara hotare, cum este literatura \u00eensasi.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
La \u00eenceputul anului 2010, un scurt tur de orizont facut de jurnalisti semnala ca la noi au succes si cautare autorii nobelizati. Ideea venea de la coordonatorii celor mai importante colectii de literatura straina si confirma alt fenomen: de la an la an decernarea Premiului Nobel pentru literatura se bucura de o mediatizare tot mai… Cite\u0219te mai mult »\u201eNobelizati\u201c la ora confesiunii<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[8],"tags":[166,3760,4054,298,4320],"class_list":["post-5757","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara","tag-edituri","tag-mario-vargas-llosa","tag-pablo-neruda","tag-premiul-nobel-pentru-literatura","tag-targul-gaudeamus"],"views":2534,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/5757","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=5757"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/5757\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=5757"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=5757"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=5757"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}