{"id":5753,"date":"2010-12-16T10:17:25","date_gmt":"2010-12-16T08:17:25","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=5753"},"modified":"2010-12-16T10:20:15","modified_gmt":"2010-12-16T08:20:15","slug":"de-a-v-ati-ascunselea-cu-moartea-intre-ocultare-si-dezvaluire","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/de-a-v-ati-ascunselea-cu-moartea-intre-ocultare-si-dezvaluire\/","title":{"rendered":"De-a v-ati ascunselea cu Moartea. \u00centre ocultare si dezvaluire"},"content":{"rendered":"

<\/strong><\/em><\/p>\n

Istoria mortii, istoria imaginilor dedicate mortii, istoria privirilor care au scrutat-o, au descifrat-o, au interpretat-o. Trei momente aparent distincte \u2013 actul \u00een sine (moartea), dublul lui (imaginea) si reflectarea dublului (privirea) \u2013 care se \u00eenlantuie pentru a ne sugera jocul succesivelor interconditionari. De c\u00e2teva decenii, unii istorici (Ph. Ari\u00e8s, Michel Vovelle), filozofi (Vladimir Jank\u00e9l\u00e9vitch, Maurice Blanchot, R\u00e9gis Debray) sau istorici de arta (Hans Belting) \u00eesi construiesc discursul \u00een jurul acestor relatii de interdependenta, arat\u00e2nd ca arta ia nastere \u00een jurul ansamblului de practici si gesturi simbolice care\u00a0 \u00eembratiseaza evenimentul mortii: \u201eOnorurile morm\u00e2ntului relanseaza imaginatia plastica, mormintele celor mari au fost primele noastre muzee, iar mortii \u00eensisi primii nostri colectionari.\u201c1
\n<\/strong><\/em>Cuvinte si lucruri<\/strong>
\nLa origine, imaginea a fost legata indisolubil de moarte si de sacru. Etimologia ram\u00e2ne una dintre caile de acces catre aceasta misterioasa relatie. Imagine, figura, simulacru, reprezentare \u2013 toti acesti termeni \u00eenruditi din punct de vedere semantic \u2013 trimit la realitati ce tin de sfera mortii, a reflectarii \u00eentr-o lume de dincolo. Etimonul latinesc al cuv\u00e2ntului \u201eimagine\u201c \u2013 imago \u2013 desemna masca din ceara a defunctului, pastrata \u00een casele romanilor \u00eentr-o nisa a atrium-ului si purtata pe strazile orasului, potrivit unei legi \u2013 jus imaginum \u2013, care le permitea nobililor sa exhibe \u00een spatiul public chipul vreunui stramos de la care se puteau legitima. Figura \u00eensemna initial \u201enaluca, fantoma, umbra\u201c si abia apoi a denumit \u201easpectul, chipul\u201c. Un traseu asemanator \u00eel \u00eempartaseste la nivelul limbii latine si vocabula simulacrum, \u00een care se \u00eencuiba originar ideea de \u201espectru, stafie\u201c. R\u00e9gis Debray \u00eentregeste acest tablou, caut\u00e2nd \u00eentelesurile medievale ale cuv\u00e2ntului \u201ereprezentare\u201c \u00een limba franceza: \u201e\u00cen limba liturgica, \u00abreprezentare\u00bb desemneaza \u00abun sicriu gol peste care se \u00eentinde lintoliul pentru o ceremonie funerara\u00bb. Iar Littr\u00e9 adauga: \u00ab\u00cen Evul Mediu, mulaj de ceara pictat care, \u00een timpul funeraliilor, \u00eel reprezenta pe defunct\u00bb\u201c2 .
\nImaginea pare a fi asadar vehiculul esential pentru circulatia unor informatii referitoare la tema mortii, fie ca este vorba despre imaginea concreta a unor ramasite pam\u00e2ntesti \u2013 utilizate \u00een diverse ritualuri magice, transformate \u00een artefacte cu felurite \u00eentrebuintari sau folosite drept obiecte de arta (cranii \u00eempodobite, mumii, relicvarii contin\u00e2nd parti ale corpurilor Sfintilor, capele decorate \u00een \u00eentregime cu oseminte) \u2013; fie ca este vorba despre reprezentarile picturale, sculpturale sau de alta natura artistica ale defunctilor sau ale personajului ce \u00eentruchipeaza Moartea.
\nRelatia dintre imagine si moarte este fireasca, pentru ca \u00eesi afla radacinile \u00een legaturile tensionate dintre prezenta si absenta3 . Imaginea tine \u00eentotdeauna loc de ceva ce lipseste, ce este absent. Moartea fiind absenta prin excelenta, era firesc ca ea sa fie \u201epopulata\u201c, mascata cu imagini, pentru a fi mai usor de suportat si de acceptat.
\nSemnele timpului
\nOrice imagine este inclusa \u00eentr-o schema a dublei temporalitati: pe de o parte, ea apare tributara contextului istoric \u00een care a fost creata \u2013 artistului, comanditarului, publicului-receptor contemporan emergentei ei \u2013, pe de alta parte, este supusa unei priviri \u00een diacronie, care o judeca de fiecare data din perspectiva altor coduri culturale. Acest dublu raport se vrea a fi pus \u00een evidenta \u00een paginile de fata, aleg\u00e2nd drept nucleu al cercetarii imaginile Mortii din bisericile muntenesti, pictate \u00een veacul al XIX-lea, si felul \u00een care ele au fost receptate la nivelul comunitatilor locale, dar si \u00een studiile rom\u00e2nesti de istoria artei, esalonate pe c\u00e2teva decenii, \u00eencep\u00e2nd cu anii 40 ai secolului trecut si p\u00e2na \u00een prezent. Imaginea devine astfel un soi de palimpsest \u00een care ochiul atent poate identifica schimbarile de mentalitate, asociate atitudinilor idolatre sau iconoclaste. Ea ne vorbeste despre fragilitatea privirii care nu mai \u00eentelege rostul unui tip de reprezentare si, implicit, despre fragilitatea memoriei culturale, care \u00eesi pierde \u201emartorii\u201c. Uneori, martorii vizuali ram\u00e2n, dar nu mai sunt corect perceputi si apar erori \u00een interpretarea lor, cauzate de pierderea codului de lectura a respectivelor imagini.
\nPicturile murale se modifica \u00een timp sub presiunea mai multor tipuri de factori. \u00centr-un studiu dedicat reprezentarilor din iconografia bisericilor catolice din regiunile alpine, Simona Boscani Leoni \u00eencearca sa clasifice cauzele interventiilor care au avut loc asupra acestora, stabilind trei mari categorii: frescele distruse sub presiunea miscarilor religioase (mai ales, din pricina constr\u00e2ngerilor Reformei, dar si cauzate de interventiile de cenzura hotar\u00e2te de autoritatile ecleziastice catolice); scenele avariate prin scrijelare, \u00eendepartarea voita a stratului pictural sau inscriptionarea unor secvente de text peste culoare si imaginile deteriorate partial sau integral de intemperii, care au fost ulterior restaurate sau repictate4 .
\nAcelasi tip de demers ne propunem sa \u00eembratisam pentru a decoda ratiunile care au condus la \u201emaltratarea\u201c reprezentarilor Mortii, incluse \u00een programul iconografic al ctitoriilor muntenesti de patrimoniu secund5 , ridicate si \u00eempodobite \u00eentre 1750 si 1850, perioada denumita simbolic de Maria Golescu, \u201eveacul de aur al artei noastre populare\u201c.
\nOrice reprezentare tinde sa evoce originalul, uneori \u00eentr-un mod at\u00e2t de fidel, \u00eenc\u00e2t ar putea fi confundata imaginea (copia) cu realitatea. \u00cen cazul Mortii, imaginatia a fost nevoita sa umple \u201egolurile\u201c realitatii. Variantele propuse de zugravii care au \u00eempodobit bisericile rom\u00e2nesti de lemn sau de zid vorbesc, \u00een egala masura, despre o traditie picturala, izvor\u00e2ta din lapidarele informatii ale erminiilor6\u00a0 sau din schitele cuprinse \u00een caietele de modele7 , dar si despre ingeniozitatea mesterilor, care putea sa se manifeste nestingherita \u00een ilustrarea subiectelor \u201enecanonice\u201c. Libertatea asumata este corelata de Radu Creteanu cu statutul acordat \u00een epoca decoratiei exterioare (desi imaginea Mortii este inclusa, \u00een unele regiuni, si \u00een pictura pronaosului sau a tindei): \u201eAici, zugravul putea sa \u00eesi exprime mai bine personalitatea, avea toata latitudinea sa se \u00abjoace\u00bb \u2013 si din acest joc au iesit uneori mici capodopere de arta populara. Preotimea tolera introducerea acestor fantezii pe fatadele lacasurilor, c\u00e2t timp \u00eensa pictura interioara respecta canoanele.\u201c8
\nCredintele folclorice sau cartile populare care au circulat \u00een secolele al XVIII-lea si al XIX-lea pe teritoriul rom\u00e2nesc propun adeseori o viziune asemanatoare asupra acestui personaj, care se impune \u00een iconografia noastra cu o suita de variante specifice, pendul\u00e2nd \u00eentre registrul tragic, amenintator (sugerat si de inscriptiile adiacente: \u201e\u00cenfricosata Moarte\u201c, \u201eCumplita Moarte\u201c sau \u201eStrasnica Moarte\u201c), si cel comic (perceptibil mai ales \u00een dialogurile de sorginte esopica). Ustensilele cu care au \u00eenzestrat-o zugravii nostri din vechime sunt selectate din r\u00e2ndul obiectelor familiare omului simplu \u2013 coasa, secera, grebla, matura, furca. Clepsidra (prevazuta \u00een erminii9\u00a0 si transformata \u00een reper identitar \u00een arta occidentala, alaturi de mai banala coasa) lipseste10 , absenta ei put\u00e2nd fi privita ca \u201eo marca\u201c a creatiilor rom\u00e2nesti, al caror gust popular ram\u00e2ne incontestabil.
\nSituarea imaginilor Mortii pe fatadele sudice sau nordice ale locasurilor de cult din Tara Rom\u00e2neasca (mai ales \u00een zonele v\u00e2lcene si argesene) ne dezvaluie un tip de mentalitate, astazi \u00een mare parte disparut. Imaginea macabra era menita sa aminteasca privitorilor caracterul perisabil al existentei pam\u00e2ntesti, egalitatea \u00een fata sf\u00e2rsitului, propun\u00e2ndu-le un subiect de reflectie, \u00een vederea adoptarii unui trai \u00een conformitate cu preceptele religiei crestine. Modul actual de raportare a comunitatilor rurale la \u00eentruchiparile thanatice este graitor pentru mutatiile produse \u00een mentalitatea colectiva, acestea devenind cauza unor reactii si comportamente care au provocat deteriorarea sau disparitia unui numar semnificativ de fresce.<\/p>\n

Frica de imagine si
\n\u201esolutiile\u201c iconoclaste
\nCercetarile de teren \u00eentreprinse \u00een Muntenia, \u00een perioada anilor 2000-2010, au prilejuit descoperirea unor contexte care au condus la deteriorarea, acoperirea cu var sau chiar distrugerea integrala a unor scene. C\u00e2teva cazuri ne-au fost supuse atentiei de bibliografia de specialitate. Scriind o lucrare despre frescele care orneaza exteriorul monumentelor de cult din sudul tarii, Andrei Paleolog a consemnat unele situatii de distrugere voita a scenelor, la c\u00e2teva biserici din V\u00e2lcea, Arges sau Olt, \u00eencerc\u00e2nd sa ofere si explicatia acestor manifestari iconoclaste: \u201eCum thanatos-ului, zugravii din Tara Rom\u00e2neasca i-au asigurat (…) o \u00eenfatisare deliberat \u00eenfricosatoare, nu at\u00e2t pentru a \u00eenspaim\u00e2nta, c\u00e2t cu scopul de a \u00abforta\u00bb constientizarea perspectivei ineluctabile a mortii, devine \u00eentr-o anume masura comprehensibil faptul ca, \u00een multe locuri, imaginea mortii a fost radiata sau acoperita cu varuiala din initiativa expresa a cetatenilor.\u201c11\u00a0 Exista si situatii tragice, precum cea petrecuta \u00een catunul Ciocanai, comuna Mosoaia (jud. Arges), unde localnicii au resimtit nevoia de a \u201epedepsi\u201c Moartea, \u00eencerc\u00e2nd sa-i distruga imaginea aplasata pe fatada sudica a bisericii \u201eAdormirea Maicii Domnului\u201c, dat fiind ca avusese loc, cu c\u00e2teva zile \u00eenainte, un accident rutier, \u00een care \u00eesi pierdusera viata multi dintre tinerii respectivei asezari.12\u00a0 Alta data, cazurile de vatamare iconica sunt datorate unor indivizi, convinsi ca prin puterea miraculoasa a gestului, vor reusi sa se sustraga chemarii general-umane a sf\u00e2rsitului. Rezultatul unui asemenea gest este vizibil la ctitoria de secol XVII a logofatului Radu Cretulescu din satul Barbuletu (jud. D\u00e2mbovita), unde \u00eenspaim\u00e2ntatorul personaj, figurat pe un contrafort exterior, este profund avariat.
\nTeama de reprezentarea macabra, favorizata de credinta \u00een capacitatea imaginii de a capta o parte din identitatea obiectuala, a dat nastere unor atitudini de \u201eaparare\u201c. Membrii consiliului parohial din satul Obeni, comuna v\u00e2lceana Ionesti, ajung\u00e2nd la concluzia ca localnicii ocolesc biserica din pricina figurii \u00eenarmate cu furca si barda, ce strajuia pe fatada sudica a locasului de cult, au decis tainuirea ei sub un strat de var.
\nC\u00e2teodata, scena ajunge sa fie at\u00e2t de deteriorata (mai ales atunci c\u00e2nd este vorba de frescele exterioare, supuse intemperiilor vremii), \u00eenc\u00e2t nu se mai descifreaza dec\u00e2t contururile personajelor, hotar\u00e2ndu-se, \u00een consecinta, zugravirea fatadelor, pentru camuflarea formelor devenite \u201eilizibile\u201c. O astfel de \u201erezolvare\u201c a fost adoptata \u00een comuna Runcu (jud. D\u00e2mbovita), la ctitoria diaconului Oprea si a fiului sau, logofatul Toma, zugravita de Avram din T\u00e2rgoviste, \u00een 1846. \u00cen aceeasi pozitie (registrul inferior al fatadei sudice) asternuse mesterul t\u00e2rgovistean Moartea, cu un an \u00eenainte, la \u201eAdormirea Maicii Domnului\u201c, din satul \u00eenvecinat, Piatra Epii. Trasate de m\u00e2na aceluiasi artist, reprezentarile trebuie sa fi fost \u00eentruc\u00e2tva asemanatoare, astfel \u00eenc\u00e2t \u201ez\u00e2mbitorul\u201c schelet cu coasa ram\u00e2ne un soi de marturie si pentru imaginea disparuta.
\nUneori, o inscriptie sau un fragment de text ne reamintesc ca \u00eentr-un anumit loc al decoratiei picturale a existat c\u00e2ndva un chip al Mortii. Pe fatada sudica a bisericii \u201eSf\u00e2ntul Nicolae\u201c din cartierul Tabaci al orasului Valenii de Munte (jud. Prahova), poate fi descifrata, cu caractere chirilice, denumirea ce \u00eensotea odinioara necrutatorul spectru \u00eenarmat cu coasa: \u201eMoartea\u201c.
\nSimbolic, imaginea Thanatos-ului \u201ese \u00eencapat\u00e2neaza\u201c c\u00e2teodata sa nu paraseasca arealul nostru vizual. Biserica de lemn din Lazaresti (jud. V\u00e2lcea), transformata \u00eentr-o ruina \u00een urma unui incendiu din 2006, conserva la exterior, un fragment din reprezentarea macabra. Sensul frescei este \u00eentarit, \u201econfirmat\u201c de tristetea fara leac a decorului paraginit: toate trec, toate se naruie sub atotputernicia sf\u00e2rsitului uniformizator.
\n\u00cen oglinda bibliografiei
\nStudiind bibliografia de specialitate, am putut constata ca imaginile Mortii sunt purtate, fara voia lor, \u00eentr-un joc de-a v-ati ascunselea cu privitorii din generatii succesive. Cercetarile lui Al. Stefulescu de la \u00eenceputul secolului trecut, ale lui Victor Bratulescu, Constantin Bobulescu sau Maria Golescu din anii 40-60 ai veacului XX, demersurile lui Radu Creteanu si Andrei Paleolog din anii 70-80 ne-au oferit radiografia unui fenomen de ocultare sau, mult mai rar, de scoatere la lumina a unor reprezentari considerate a fi adesea \u201eincomode\u201c. Astfel, \u00een lucrarea lui Al. Stefulescu, Gorjul istoric si pitoresc13 , exista o fotografie-martor ce atesta prezenta, \u00een 1904 (anul publicarii cartii), a unei reprezentari supradimensionate a Mortii, pe fatada sudica a monumentului de cult \u201eCuvioasa Paraschiva\u201c din Vladimiru (jud. Gorj). Privitorul de astazi, ajuns \u00een curtea bisericii pe urmele indicatiilor lui Al. Stefulescu, va ram\u00e2ne dezamagit, \u00eentruc\u00e2t imaginea nu se mai pastreaza.
\nAlteori, cercetatorul anunta disparitia reprezentarii sau ascunderea ei sub un strat de var. Este cazul lui C. Bobulescu, atunci c\u00e2nd se refera la scena pictata la biserica \u201eSfintii \u00cemparati\u201c din Valea Popii-Muscel (jud. Arges): \u201eChipul mortii \u00eenca este folosit de zugravi pentru a o arata dorita de joc, mai ales cu acei prea mult \u00eendulciti de placerile lumii acesteea. Cum (spre pilda) pe un parete al bisericii din satul Valea Popii-Muscel, moartea e \u00eenfatisata fac\u00e2nd poftire la un joc al ei, unei \u00eemparatese, zic\u00e2ndu-i: \u00abDoamna \u00cemparateasa, \/ Ai fost mandra si frumoasa \/ S-ai trait \u00een lume bine \/ Hai de joaca si cu mine.\u00bb\u201c (…) La o reparatie ce s-ar fi facut bisericii, a fost acoperita de var.\u201c14
\nC\u00e2teva studii semnate de Victor Bratulescu ne informeaza despre reprezentari ale Mortii din decoratia exterioara a unor biserici muntenesti, pe care cercetatorul contemporan nu mai are sansa de a le putea vedea si analiza, textele ram\u00e2n\u00e2nd singura dovada a existentei lor vremelnice. Aflam astfel despre doua scene \u00eenfatis\u00e2nd fabula batr\u00e2nului care, \u00eentr-un moment de slabiciune, \u00eesi cheama moartea, pentru ca apoi, la aparitia ei, sa \u00eencerce sa o pacaleasca sau chiar sa-i devieze traseul catre un alt destinatar. Pe fatada nordica a bisericii \u201eAdormirea Maicii Domnului\u201c din Capul-Dealului, Dragasani (jud. V\u00e2lcea), a fost c\u00e2ndva figurata urmatoarea \u00eent\u00e2lnire, descrisa amanuntit de Victor Bratulescu: \u201eO scena cu caracter profan, filosofica si didactica \u00een aceeasi masura (…) \u00eenfatiseaza pe un batr\u00e2n cu o sarcina de lemne \u00een spate. Din gura batr\u00e2nului pornesc vorbele urmatoare, aratate de inscriptia zugravita: \u201eO, moarte, vina de ma ia.\u201c Din gura mortii, care apare, ca la comanda, cu coasa \u00een m\u00e2na, ies cuvintele scrise invers: \u201eIata-ma\u201c. La aceasta aparitie neasteptata si nedorita, batr\u00e2nul \u00eesi revine si zice: \u201eNu te chem sa ma iei, ci ca sa pui lemnele jos.\u201c15 . Doua decenii mai t\u00e2rziu, Andrei Paleolog ne ofera, \u00eentr-o nota a lucrarii sale focalizate pe tematica picturii exterioare a ctitoriilor muntenesti, explicatia disparitiei acestei scene de sorginte esopica: \u201eBiserica, avariata de cutremurul din 1977, a pierdut definitiv picturile exterioare de pe fatada pridvorului.\u201c16
\nCealalta fresca mentionata de Victor Bratulescu (si disparuta astazi) a apartinut decoratiei exterioare a bisericii \u201eSfintii Voievozi\u201c din Pausa (jud. V\u00e2lcea). Si \u00een acest caz, notatiile istoricului ram\u00e2n singura marturie a unor imagini definitiv pierdute: \u201eCeva mai jos un batr\u00e2n cu o sarcina de lemne \u00eesi cheama moartea, dar c\u00e2nd aceasta apare, el o roaga\u00a0 sa-i ajute sa-si ia lemnele. La alte vorbe ale mortii batr\u00e2nul o trimite sa ia pe o fata t\u00e2nara din preajma.\u201c17
\nO alta transpunere plastica a fabulei esopice a fost identificata de Maria Golescu la biserica din Draganesti-Peretu (jud. Olt). \u00cen jurul ei, autoarea a construit un articol \u00een care personajul macabru, devenit, \u00eentre timp, \u201einvizibil\u201c, este descris cu lux de amanunte18 , prilej pentru cercetatoare de a dezvolta o comparatie \u00eentre doua modalitati distincte de figurare a Mortii \u2013 Thanatos sau Mors si Kyr sau Lethum.
\n\u00centr-un studiu consacrat mesterilor zugravi, constructori si ctitori tarani de pe Valea Carcinovului, Victor Bratulescu indica doua figurari ale Mortii cu coasa, la bisericile din satele \u00eenvecinate Zgriptesti19\u00a0 si Negresti20 . \u00cen timpul cercetarii pe care am \u00eentreprins-o \u00een zona \u00een vara anului 2007, am aflat de la preotii locali ca respectivele imagini, fiind compromise din pricina intemperiilor vremii, au fost initial repictate \u00eentr-o varianta moderna, caci instrumentul obisnuit al Mortii \u2013 coasa \u2013 a fost substituit cu un pachet de tigari si o sticla de votca \u2013 simboluri actuale ale distrugerii. Acest gen de reprezentare contravenea \u00eensa canonului picturii post-bizantine, drept pentru care s-a hotar\u00e2t renuntarea la ea.
\nFiind vorba despre imagini incluse, cel mai adesea, \u00een decoratia exterioara a bisericilor, supusa intemperiilor vremii, multe dintre ele s-au deteriorat p\u00e2na la a se metamorfoza \u00een contururi de ne\u00eenteles, pete de culoare \u00een care numai imaginatia ar mai putea recrea variante ale personajelor de altadata. La R\u00e2jletu-Govora (jud. Arges), Sibiciul de Sus (jud. Buzau), Moldoveni (jud. Teleorman), S\u00e2mburesti (jud. Olt), Zavoieni-Jarostile (jud. V\u00e2lcea), peretii exteriori spalati de ploi si batuti de v\u00e2nturi ne dezvaluie doar urme ale reprezentarilor Mortii, pe care, \u00een cercetarile de teren efectuate \u00een anii 80 ai secolului trecut, Andrei Paleolog avusese ocazia sa le identifice si sa le insereze \u00een catalogul de scene anexat la finalul lucrarii sale.
\nRe-aparitii
\nExista \u00eensa (mult mai rar) si situatii \u00een care imaginile Mortii, ascunse timp de c\u00e2teva decenii sub var, au fost scoase recent la lumina, dez-valuite. Este cazul reprezentarii fabulei esopice a batr\u00e2nului care-si invoca moartea la biserica \u201eDuminica Tuturor Sfintilor\u201c din Balanesti-Horezu (jud. V\u00e2lcea).
\nUneori, peste conturul sters al unei imagini, pictorul modern creeaza o varianta menita sa reaminteasca modelul de odinioara. La biserica \u201eSfintii Arhangheli\u201c din Schei, comuna Ciofr\u00e2ngeni (jud. Arges), pictura a fost refacuta \u00een 1998, pe cheltuiala satenilor. Familiile au platit pentru repictarea Sfintilor pe care \u00eei doreau protectori sau carora le purtau numele, iar c\u00e2nd s-a ajuns cu restaurarea la panoul de odinioara al Mortii, localnicii au ezitat. La sugestia preotului, au acceptat sa contribuie toti la retrasarea imaginii, fiind vorba despre o realitate careia nimeni nu i se poate sustrage.
\nAlteori, scena devenita ilizibila primeste o noua \u00eenfatisare, \u00een conformitate cu gustul si talentul artistului contemporan. La biserica \u201eBuna Vestire\u201c din Otesani (jud. V\u00e2lcea), vechea figurare a Mortii a fost substituita \u00een 1996 cu una noua, datorata viziunii plastice a pictoritei Lucretia Stan. Desi actuala imagine constituie o contaminare stranie \u00eentre modelul Thanatos-ului si cel al Sf\u00e2ntului Gheorghe omor\u00e2nd balaurul (\u00eendepart\u00e2ndu-se, evident, de fresca asezata pe fatada nordica la jumatatea veacului al XIX-lea), localnicii folosesc aceeasi sintagma pentru a-si desemna asezam\u00e2ntul religios (\u201ebiserica cu moartea\u201c), dovedind astfel importanta acordata acestui element iconografic.
\nAtitudinea actuala a comunitatilor rurale \u00een fata imaginilor Mortii din decoratia monumentelor de cult este ambivalenta: pe de o parte, apar frecvent manifestari iconoclaste, situatii de vatamare iconica, pe de alta, ne confruntam cu m\u00e2ndria de a poseda o biserica \u201ecu moartea\u201c, despre care multi sateni cred, conform declaratiilor pe care le-am \u00eenregistrat, ca ar fi unica. Ca si \u00een semnificatia grecescului pharmakos, avem de-a face, simultan, cu un remediu si cu o otrava. Un remediu, caci imaginea e menita sa avertizeze, sa modifice substantial fiinta umana \u00eenainte de inevitabilul deznodam\u00e2nt, dar si otrava, \u00eentruc\u00e2t ea devine materializarea unei realitati indezirabile, provocatoare de spaime de necontrolat. Moartea este o \u201eprezenta absenta\u201c (Paul Ludwig-Landsberg), dar a o reprezenta \u201e\u00eenseamna a face prezenta absenta. Nu \u00eenseamna doar a evoca, ci a \u00eenlocui. Ca si cum imaginea ar fi acolo pentru a umple o lipsa, pentru a ostoi un chin.\u201c21\u00a0 Acest comportament ambivalent traduce un tip de privire, \u00een spatele careia se afla o mentalitate situata la rasp\u00e2ntia dintre lumea veche si lumea noua, dintre ceea ce Philippe Ari\u00e8s definea prin sintagmele \u201emoartea \u00eembl\u00e2nzita\u201c si \u201emoartea inversata sau interzisa\u201c. Spatiul rom\u00e2nesc, aflat pe pragul dintre conservarea traditiilor si renuntarea la ele, reflecta coabitarea acestor manifestari contradictorii \u00een fata sf\u00e2rsitului.
\nDaca acceptam ideea ca \u201eimaginea \u00eesi extrage sensul din privire, dupa cum scrisul din lectura\u201c22 , \u00eentelegem de ce istoria reprezentarilor macabre este indisolubil legata de istoria privirilor care au \u00eencercat sa le descifreze, fie accept\u00e2ndu-le si \u00eenvat\u00e2nd sa traiasca \u00een preajma lor, fie refuz\u00e2ndu-le si \u00eencerc\u00e2nd sa le distruga sau sa le oculteze. Rostul iconografiei istorice este, printre altele, acela de a conserva si oferi generatiilor viitoare amintirea unor imagini care dispar treptat, precum si a privirilor care le-au receptat de-a lungul timpului. Altfel spus, de a ne lasa un semn despre ceea ce a fost. Si aici jocul lingvistic continua, caci semnul (gr. s\u00e9ma) nu este altceva, etimologic vorbind, dec\u00e2t o piatra tombala.<\/p>\n

Note:<\/strong>
\n1 R. Debray, Vie et mort de l’image. Une histoire du regard en Occident, Paris, Ed. Gallimard, 1992, pp. 26-27.
\n2 Ibidem, p. 30.
\n3 Hans Belting, Pour une anthropologie des images, trad. din germana \u00een franceza de Jean Torrent, Paris, Ed. Gallimard, 2004, p. 184: \u201eImaginea se ofera privirii noastre \u00een acelasi fel \u00een care si mortii ni se \u00eenfatiseaza: \u00een absenta\u201c.
\n4 Simona Boscani Leoni, \u201eLes images ab\u00eem\u00e9es: entre iconoclasme, pratiques religieuses et rituels magiques\u201c, \u00een Images
\nre-vues. Histoire, anthropologie et th\u00e9orie de l’art, nr. 2\/2006, pp. 54-55.
\n5 \u00centeleg\u00e2nd prin \u201epatrimoniu secund\u201c, acele ctitorii religioase ridicate, de regula, pe cheltuiala obstilor satesti, \u00een frunte cu reprezentantii elitelor locale (preoti, boiernasi, vatafi de plai etc).
\n6 Vezi, de pilda, Dionisie din Furna, Carte de pictura, trad. de Smaranda Bratu Stati si Serban Stati, Bucuresti, Ed. Meridiane, 1979, pp. 159-160, 243, 247.
\n7 Caietele de modele (adevarate corpus-uri de reprezentari iconografice) circulau \u00een mediul zugravilor din Tara Rom\u00e2neasca, se mosteneau din generatie \u00een generatie, erau copiate sau cumparate, constituind o sursa de inspiratie semnificativa \u00een secolele XVIII-XIX. Un astfel de caiet, contin\u00e2nd mai multe schite pentru figurarea personajului Mortii, a fost editat de Teodora Voinescu (Radu Zugravu, Bucuresti, Ed. Meridiane, 1978).
\n8 Radu Creteanu, \u201eZugravii din Teius\u201c, \u00een \u201eMagazin istoric\u201c, IV, 12 (45)\/1970, p. 14.
\n9 Vezi Dionisie din Furna, op. cit., p. 243.
\n10 Clepsidra apare \u00eensa \u00eentr-o miniatura a lui Picu Patrut, conservata astazi \u00een arhiva Muzeului Taranului Rom\u00e2n (Bucuresti). Pentru detalii, vezi Picu Patrut, Miniaturi si poezie, ed. \u00eengr. de Octavian O. Ghibu, Bucuresti, \u00centreprinderea Tipografica \u201eArta grafica\u201c, 1985, fig. 107, Moartea (miniatura din Stihos adeca viers, p. 1351, 15×20,5 cm, dat\u00e2nd din 1847).
\n11 Andrei Paleolog, Pictura exterioara din Tara Rom\u00e2neasca (sec. XVIII-XIX), Bucuresti, Ed. Meridiane, 1984, p. 57.
\n12 Idem, \u201eLes visages de la Mort. Iconographie postbyzantine et mentalit\u00e9 orthodoxe\u201c, \u00een Homo Religiosus. Autour de Jean Delumeau, Paris, Editura Fayard, 1997, p. 116.
\n13 Al. Stefulescu, Gorjul istoric si pitoresc, T\u00e2rgu-Jiu, Tipografia N. D. Milosescu, 1904, p. 334.
\n14 C. Bobulescu, \u201eLautari si hori \u00een pictura bisericilor noastre\u201c, extras din Muzica rom\u00e2neasca de azi, Bucuresti, 1939, p. 19.
\n15 Victor Bratulescu, \u201e\u00censemnari. Biserica Adormirea Maicii Domnului din Capul Dealului \u2013 Dragasani\u201c, \u00een Mitropolia Olteniei, nr. 5-6\/1960, p. 375.
\n16 Andrei Paleolog, Pictura exterioara din Tara Rom\u00e2neasca (sec. XVIII-XIX), op. cit., p. 86, nota 281.
\n17 Victor Bratulescu, Calimanestii si monumentele istorice din \u00eemprejurimi, ed. a III-a, Bucuresti, Institutul de Arte Grafice Marvan S. A. R., p. 41.
\n18 Maria Golescu, \u201eUne fable d’\u00c9sope pass\u00e9e dans l’iconographie religieuse\u201c, \u00een \u201eBuletinul Comisiunii Monumentelor Istorice\u201c, XXVII, fasc. 80\/1934, p. 72.
\n19 Victor Bratulescu, \u201eMesteri zugravi, constructori si ctitori tarani de pe Valea C\u00e2rcinovului, raionul Gaesti\u201c, \u00een Glasul Bisericii, XX, nr. 1-2\/1961, p. 1043: \u201ePe una din coloane, tot cu scop didactic, e zugravita \u201eMoartea\u201c, cu atributul ei, coasa.\u201c
\n20 Ibidem, p. 1047: \u201ePe latura de sud a pridvorului e zugravita rapirea Sf. Ilie (…). Ceva mai jos, Moartea cu coasa \u00een m\u00e2na.\u201c
\n21 R. Debray, op. cit., p. 49.
\n22 Ibidem, p. 56.<\/p><\/blockquote>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Istoria mortii, istoria imaginilor dedicate mortii, istoria privirilor care au scrutat-o, au descifrat-o, au interpretat-o. Trei momente aparent distincte \u2013 actul \u00een sine (moartea), dublul lui (imaginea) si reflectarea dublului (privirea) \u2013 care se \u00eenlantuie pentru a ne sugera jocul succesivelor interconditionari. De c\u00e2teva decenii, unii istorici (Ph. Ari\u00e8s, Michel Vovelle), filozofi (Vladimir Jank\u00e9l\u00e9vitch, Maurice… Cite\u0219te mai mult »De-a v-ati ascunselea cu Moartea. \u00centre ocultare si dezvaluire<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[1],"tags":[4316,4319,4318,4315,4317,4314],"class_list":["post-5753","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-mozaic","tag-abordarea-artistica-a-mortii","tag-conceptul-mortii","tag-ideea-de-maorte","tag-ideea-mortii","tag-imaginea-mortii","tag-moartea-in-arta"],"views":3391,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/5753","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=5753"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/5753\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=5753"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=5753"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=5753"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}