{"id":5750,"date":"2010-12-16T10:14:18","date_gmt":"2010-12-16T08:14:18","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=5750"},"modified":"2010-12-16T10:14:34","modified_gmt":"2010-12-16T08:14:34","slug":"un-%e2%80%9escriitor-socant%e2%80%9c-in-balcania-ii","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/un-%e2%80%9escriitor-socant%e2%80%9c-in-balcania-ii\/","title":{"rendered":"Un \u201escriitor socant\u201c \u00een Balcania (II)"},"content":{"rendered":"

<\/strong><\/em><\/p>\n

Memorialul de calatorie al lui Robert D. Kaplan \u2013 \u201eLa rasarit, spre Tartaria\u201c, \u00een care, asa cum observam \u00een comentariul precedent, experimentatul jurnalist american \u00eembina reportajul cu jurnalul, cu interviul si eseul, confirma cu asupra de masura \u2013 si din pacate \u00een mod nefericit \u2013 o idee a lui Octavian Paler. Anume ca \u00eentr-o calatorie, oriunde am ajunge, pe Pam\u00e2nt sau \u00een Cosmos, nu vom descoperi dec\u00e2t ceea ce am dus cu noi. Nu putem lasa acasa \u2013 chiar daca am vrea \u2013 nimic. Ducem cu noi toate experientele noastre, de viata si de lectura, dar si complexele, prejudecatile si stereotipurile aferente. \u00cenc\u00e2t, la urma urmei, orice calatorie \u00eenseamna sau ar trebui sa \u00eensemne o redescoperire de sine si un prilej de lucida autodefinire.<\/strong><\/em>
\n\u00centre altele, Kaplan are obsesia punctelor cardinale si a comparatiilor. Ceea ce nu e rau. Cu conditia ca acestea sa releve ceva ce tine de spiritul profund al locului, inclusiv de o realitate contradictorie, confuza, cum a fost si este, din pacate, realitatea Rom\u00e2niei postdecembriste. De obicei, \u00eensa, comparatiile sale se bazeaza doar pe vagi amintiri dintr-o calatorie-blitz anterioara \u00een tara noastra sau \u00een alte locuri din lume, pe clisee propagandistice si pe stiri neverificate. Frapeaza, ca sa nu zic socheaza, superficialitatea si suficienta.
\nL-am vazut \u00een Ardeal. Sa-l vedem \u00een continuare ajuns \u00een Bucuresti: \u201ePrimul lucru care mi-a sarit \u00een ochi a fost praful cenusiu care ma ducea \u00eentotdeauna cu g\u00e2ndul la Damasc si Teheran. Fronturile atmosferice (ca si tocsoistii de pe D\u00e2mbovita, unii chiar cu pretentii de mari scriitori, precum, de pilda, Tudor Octavian, Kaplan se pricepe la toate, \u00eesi da cu parerea despre orice: istorie, economie, politica, geografie, ecologie, meteorologie, chimie, moda etc. … \u2013 nota mea) care influenteaza clima Bucurestiului nu vin de obicei nici din Nord \u2013 unde sunt blocate de Carpati \u2013 nici din sud \u2013 unde sunt blocate de muntii Balcani din Bulgaria \u2013, ci din est si nord-est: din Ucraina si Rusia (pai, de unde altundeva? \u2013 nota mea). Pe de alta parte, transformarea acestei citadele staliniste, tipica Razboiului Rece, unde nu aveai voie sa intri si pe care nu o mai vazusem dec\u00e2t la putin timp dupa ce cazuse Zidul Berlinului, m-a uimit. Acum stiam de ce acei vestici care nu se prea aventurau mai \u00eencolo de centrul Bucurestiului erau at\u00e2t de \u00eencrezatori c\u00e2nd venea vorba de Rom\u00e2nia\u201c.
\nO adevarata aventura ar fi sa \u00eencercam sa deslusim ce a vrut sa spuna \u201escriitorul\u201c \u00een aceasta fraza. Ca \u00een multe altele de altminteri. La o adica, uimirea sa e de \u00eenteles, dar nu si confuzia. Nu arareori ziaristul american risca afirmatii aberante: \u201eRom\u00e2nii se adaptau capitalismului global \u00een aceeasi maniera agresiva \u00een care se adaptasera odata fascismului (sic!) si, mai apoi, comunismului. \u00cen trecut, au dat dovada de cel mai \u00eenfiorator antisemitism, dar acum evreii erau favorizati, pentru ca ei simbolizau cosmopolitismul la care aspirau tinerii rom\u00e2ni. Ladislau Gymant, prodecanul (sic!) Universitatii Babes\u2013 Bolyai din Cluj, \u00eemi povestise ca, atunci c\u00e2nd s-a oferit optiunea studierii limbii ebraice ca limba straina, s-au \u00eenscris patru sute de studenti, dintre care doar c\u00e2tiva erau evrei. Cea mai populara actrita si interpreta \u00een cluburi de noapte din Bucuresti era o evreica: Maia Morgenstern\u201c. Marea actrita Maia Morgenstern \u00een cluburi de noapte?!
\nPrintre interlocutorii rom\u00e2ni ai lui Kaplan sunt si intelectuali de vaza. Ioana Ieronim \u00eei spune: \u201eAici nu exista limite pentru arivisti… Asa eram si \u00een perioada interbelica a anilor ’30. Suntem descurcareti, adaptabili, exagerati, niste emigranti pseudocosmopoliti \u00eentr-o lume globala. Niste clone unidimensionale, latin-orientale ale Vestului. Din cauza unui exces de libertate, aici exista o prostie si o nesimtire pe care nu le veti gasi \u00een r\u00e2ndul francezilor ori italienilor cu care nu ne prea asemanam\u201c.
\nLa r\u00e2ndul sau, Horia-Roman Patapievici \u00eei explica filosofic: \u201eCultura rom\u00e2neasca e ca o ceapa. Nu are s\u00e2mbure. Exista un strat din perioada fascista, unul din cea comunista si \u00eenca un strat al prezentului. Viitorul, deocamdata, face parte din noul strat american. Si este \u00eentr-adevar american, nu vest-european: fast-food, muzica pop, MTV. E adevarat moravurile sunt europene, dar la fel sunt si cele de la New York. Vom continua sa ne americanizam \u00een acest mod superficial, at\u00e2t timp c\u00e2t Rusia nu va exploda sau nu se va extinde, ori at\u00e2t timp c\u00e2t Ucraina nu se va prabusi\u201c.
\nDe la profetul Patapievici, trecem la un altul, aproape legendar, dintr-o generatie apusa: Silviu Brucan. Din confruntarea cu acesta rezulta un excelent portret fizic, moral si intelectual al unui personaj din categoria celor foarte rare, pe care nu le \u00eent\u00e2lnesti pe toate drumurile (si nu numai pe cele din Est):
\n\u201eSilviu Brucan \u00eesi ridica privirea de pe manuscrisul aflat pe biroul sau, pielea palida fac\u00e2ndu-i aproape invizibil parul alb, ochii albastri de gheata tintuindu-ma. Am simtit o inteligenta extraordinara. La cei 82 de ani ai sai, Brucan parea aproape asexuat. Un creier fara trup: eunuc de la curte sau un Richelieu balcanic \u00eembracat \u00eentr-o tunica larga, neagra si cu cipici albi \u00een picioare. Statea \u00een mijlocul unei camere pline de ziare vechi si sute de carti, printre care si cele de si despre Nixon, Kissinger si alti sustinatori ai faimoasei Realpolitik\u201c. Batr\u00e2nul politolog se adreseaza oaspetelui \u201eca unui student\u201c. Nu are complexe si nu se teme ca ar putea fi taxat, \u00een noul limbaj de lemn, nostalgic: \u201eAnalfabetismul renaste. C\u00e2nd eram la putere, taranul simplu \u00eesi putea trimite copiii la Universitate. Acum, nu\u201c.
\n\u00centrebat daca \u201eAntonescu era o figura tragica sau una criminala\u201c, Silviu Brucan \u00eei raspunde americanului: \u201eSi una, si alta. Pe de o parte, Antonescu a \u00eencercat sa readuca Basarabia (partea de est a Moldovei) la Rom\u00e2nia. A distrus Garda de Fier (fascista). Pe de alta parte, a adus trupele germane si Gestapoul \u00een Rom\u00e2nia. \u00cen plus, nu a fost prea frumos ce le-a facut evreilor \u00een Transilvania\u201c. Chestionat mai departe: de ce a devenit comunist?, Brucan \u00eel socheaza pe… \u201escriitorul socant\u201c: \u201eNu eram comunist, ci stalinist (…) Stalin era singura mea speranta \u00eempotriva lui Hitler si a calailor Gestapoului: \u00een Rom\u00e2nia, stalinismul era opozitia nationala \u00eempotriva dominatiei germane. Voi nu erati de gasit\u201c. Si \u00eenca: \u201eObisnuiam sa-l ascult pe Stalin la radio c\u00e2nd eram \u00een \u00eenchisoare. Admiratia mea pentru el era totala, organica. Chiar si atunci c\u00e2nd am aflat prima data de crimele lui, tot \u00eel admiram. Era eficient. \u00cen partea asta a lumii \u00eei admiri pe cei care pot sa duca lucrurile la bun sf\u00e2rsit (…) P\u00e2na la raportul lui Hrusciov (asupra crimelor lui Stalin, \u00een 1956), eram gata sa-i iert orice lui Stalin. Acum \u00eemi dau seama ca democratia, cu toate neajunsurile ei, oferind libertatea g\u00e2ndirii, \u00eempiedica abuzul de putere\u201c. \u00centrebarile directe ale oaspetelui sunt \u00eent\u00e2mpinate cu un r\u00e2s sardonic si cu replici ca niste sentinte: \u201eONU nu are nici o legatura cu nimic\u201c; \u201eRaceanu era de la CIA, spion american, domnule\u201c; \u201eRusia este un imperiu batr\u00e2n si stie cum sa se comporte \u00een situatii nefavorabile\u201c. Fraza, aceasta din urma, monumentala.
\nRobert D. Kaplan a avut \u00een fata un personaj malefic care, cu cinismul, inteligenta, experienta si privirea sa de gheata, i-a administrat o lectie de metafizica a istoriei. Un personaj de roman. Cine sa-l scrie? Doar un M\u00e1rquez!…<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Memorialul de calatorie al lui Robert D. Kaplan \u2013 \u201eLa rasarit, spre Tartaria\u201c, \u00een care, asa cum observam \u00een comentariul precedent, experimentatul jurnalist american \u00eembina reportajul cu jurnalul, cu interviul si eseul, confirma cu asupra de masura \u2013 si din pacate \u00een mod nefericit \u2013 o idee a lui Octavian Paler. Anume ca \u00eentr-o calatorie,… Cite\u0219te mai mult »Un \u201escriitor socant\u201c \u00een Balcania (II)<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[8],"tags":[4310,99,4313,4309,4312,4311],"class_list":["post-5750","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara","tag-la-rasarit","tag-horia-roman-patapievici","tag-ioana-ieronim","tag-robert-d-kaplan","tag-silviu-brucan","tag-spre-tartaria"],"views":3137,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/5750","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=5750"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/5750\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=5750"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=5750"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=5750"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}