Dintre toti urmasii lui Lovinescu din \u201ea treia generatie postmaioresciana\u201c, Serban Cioculescu este cel mai putin fidel ideilor maestrului, desi a fost unul din cei mai ascutiti polemisti \u00een apararea principiului de autonomie estetica. Spre deosebire \u00eensa de Lovinescu si de ceilalti lovinescieni (inclusiv Calinescu si, mai apoi, toti calinescienii), Cioculescu nu crede \u00een virtutea de arta a criticii. Chiar si la batr\u00e2nete, \u00een pragul a 70 de ani, \u00eesi repeta convingerile de tinerete potrivit carora \u201ecritica nu este un gen literar\u201c; ea \u201enu face literatura, ci o comenteaza numai\u201c, neav\u00e2nd nimic a face cu patronajul celei de-a zecea muze (sub care o asezase Lovinescu). Afirmatiile i-au fost luate, fireste, \u00een serios, iar critica lui a fost tratata de seaca si precisa, desi scrisul lui Cioculescu nu e inartistic, mai ales \u00een directia sarcasmelor, ironiilor si picanteriilor de culoare, ca si \u00eentr-o anumita conduita epica a demonstratiilor analitice. Dar \u00een general, ce-i drept, stilul sau merge pe sobrietate si pe adecvare, pe reductia logica a poeziei si spre desenul psihologic, at\u00e2t al personajelor, c\u00e2t si al autorilor, dintr-o abia reprimata pornire de moralist. Fac\u00e2nd adesea parada de propria independenta, Cioculescu se opune direct unor articole din doctrina lovinesciana (desi ansamblul principiilor si valorilor aparate \u00eel \u00eencadreaza \u00een trena lovinesciana). El e hotar\u00e2t contra criticii de directie \u2013 sau \u201ede directiva\u201c \u2013, consider\u00e2nd-o lucrare de dogmatism si autoritarism; critica de directie devine, vr\u00e2nd-nevr\u00e2nd, o forma de cenzura (\u201efunctia de cenzor pare asadar legata indisolubil de imaginea ideala a criticului\u201c de directie dupa care t\u00e2njea literatura anilor ’30) si de \u201edesconsiderare a publicului\u201c. Criticii de directie \u201ese interpun \u00eentre cititor si opera ca niste educatori\u201c si \u201emustra\u201c literatura pentru ca \u201esi-ar gasi finalitatea \u00een ea \u00eensasi\u201c si nu \u00een vreo intentie educativa. Criticul de aceasta speta, \u201edogmatic\u201c, se caracterizeaza prin \u201einaptitudinea de a izola opera de arta\u201c si prin \u201eexcrescenta facultatii sociale, spune-i-se etica sau pedagogica, de ajustare a artei si a gustului public\u201c. Rolul si rostul criticii este, dupa Cioculescu, mult mai modest si mai restr\u00e2ns: \u201eeste \u00eendestulator, zice el, daca avem critici devotati exclusiv credintii \u00een frumos si stap\u00e2niti de un simt al relativitatii, potrivit varietatii peisajului literar\u201c. Criticul nu este nici \u00eendrumator (al literaturii sau al publicului), nici, cu at\u00e2t mai putin, croitor de curente si orientari. \u201eAutoritatea\u201c lui \u2013 \u201edestul de relativa\u201c \u2013 \u201ee \u00een functie de continuitate, onestitate profesionala, consecventa \u00een reactiuni si atitudini, urbanitate, cultura, talent\u201c. Competenta lui se aplica la concretul si diversitatea literara, la unicitatea operelor, iar pentru asta nu trebuie sa \u201ese \u00eencreada \u00een criterii generale, absolute, exclusive, opuse structurii particulare a fiecarei opere de arta\u201c. Dimpotriva, orice teorie si program de scoala abdica \u00een fata operei ca atare. Adept al unei pozitii pe care o numeste singur \u201eintelectualista si estetica\u201c si pe care o apara cu o consecventa provocatoare (\u201enu am evoluat si nici nu am de g\u00e2nd sa evoluez\u201c), Cioculescu a profesat obiectivitatea ca deziderat fundamental al criticii, desi cu constiinta ca ea nu poate fi deplin atinsa. \u201eAm nazuit, marturiseste el, din primul ceas catre acea obiectivitate a judecatii care garanteaza \u00eentelegerea operelor literare de c\u00e2t mai variata fizionomie si nu m-am \u00eencrezut nici un moment \u00een capriciile, de tip feminin, ale subiectivitatii\u201c. \u201eGlosatorul\u201c nu poate rivaliza cu \u201ecreatorul\u201c si el trebuie sa se bizuie doar pe \u201ecredinta \u00een frumos\u201c (care trebuie sa fie \u201eabsoluta si nesovaitoare, ca si credinta religioasa\u201c) si pe \u201ecredinta \u00een puterea de aproximare a frumosului\u201c (aceasta limitata si de propria structura, si de \u201einfinitatea de aspecte ale operei de arta\u201c).
\n\u201eInfinitatea de aspecte\u201c invoca, de fapt, principiul infinitatii interpretative, al reactivitatii sensurilor si, macar pe dedesubt, un principiu de mutatie a valorilor; criticul, oricum, nu poate interpreta \u201eexhaustiv\u201c opera, las\u00e2nd \u00eentotdeauna un rest neinterpretat (si neinterpretabil, caci oric\u00e2t de rationalista s-ar vrea, critica lui Cioculescu admite si ea ca se loveste de mistere insolubile si inepuizabile); pe de alta parte, epuizarea operei ar \u00eensemna mortificarea acesteia, \u00eentruc\u00e2t \u201en-ar mai oferi altor generatii acele surprinderi permanente, care constituie principiul ei vital\u201c. Alt punct \u201eantilovinescian\u201c e cel care combate virtutile intuitiei critice, \u201efactor oarecum mistic, de sesizare spontana\u201c pe care Cioculescu \u00eel considera de-a dreptul o \u201eeroare!\u201c. Intuitia sau \u201e\u00eentelegerea unei opere\u201c e \u201econditionata de cultura si experienta\u201c, adica de ceea ce s-ar putea rezuma drept \u201egust\u201c. Criticul n-are \u201eprecocitate\u201c, nu se \u201enaste\u201c, ci \u201edevine, adica se formeaza, citind, studiind, reflect\u00e2nd\u201c. Asimilarea intuitiei la gust nu ataca, \u00eensa, conceptul intuitionismului, asa cum l-a practicat Lovinescu. Aerele antilovinesciene ale lui Cioculescu sunt, adesea, \u00eenchipuite. Mai ales ca rasar adesea propozitii de acceptare, chiar si a intuitiei: \u201erostul criticii este (…) de a strapunge, intuitiv, valorile individuale\u201c. Or, strapungerea intuitiva se face, fara \u00eendoiala, pe baza de intuitie.
\nFunctia decisiva a criticii este aceea \u201ede a urmari adevarul si de a risipi confuzia\u201c. \u00cen acest sens, sarcinile ei se precizeaza numaidec\u00e2t \u00een descrierea operei si \u00een proclamarea neta a judecatii de valoare. \u201ePrima \u00eendatorire a criticii e de natura explicativa si descriptiva\u201c, zice Cioculescu, si ea se exercita \u201easupra cuprinsului operei\u201c, \u00eentr-o \u201ereconstruire sensibila a cartii despre care relateaza\u201c. Operatiile descriptive \u201ese cer urmate obligatoriu de judecata de valoare\u201c, care \u201ese situeaza \u00een miezul actului critic\u201c. Pe aceasta criticul \u201ee dator\u201c sa o \u201eafirme curajos, \u00eempotriva erorilor sau confuziilor \u00eenstap\u00e2nite \u00een opinia publica\u201c. \u201eEl trebuie sa \u00eenfrunte toate riscurile\u201c acestei judecati, bizuit pe propria \u201eindependenta\u201c, care e \u201econditia \u00eensasi a profesiunii si m\u00e2ndria ei\u201c. Operatia fiind delicata, omeneste vorbind, \u201eadevarurile cele mai neplacute\u201c ar trebui \u201erostite cu eleganta si curtoazie\u201c, cu ironie cel mult (\u201eo arma mai taioasa dec\u00e2t sinceritatea frusta\u201c). Polemist cu vocatie si verva, Cioculescu merge, totusi, pe echilibrul stilistic, cu malitia folosita \u00een stricte ironii (dar destule din ele taioase definitiv). \u201eExpresia criticii\u201c, precizeaza el, \u201ecata sa fie \u00eentotdeauna urbana, dar niciodata mincinoasa\u201c. Adevarurile dureroase trebuie neaparat spuse, chiar daca \u00eentr-o maniera eleganta sau \u201eumana\u201c.
\nCriteriul central al axiologiei sale pare a fi originalitatea sau ceea ce el numeste \u201eo structura diferentiala fata de ceilalti scriitori de acelasi fel\u201c. Clasa scriitorilor de valoare e constituita de cei care aduc o inovatie tipologica, de cei care se diferentiaza prin noutate si complexitate (oarecum ca la Vladimir Streinu, al carui criteriu discriminator era tot cel \u201ediferential\u201c). Valoarea scoate operele \u201edin serie\u201c si le defineste ca unicate. Se-ntelege ca valoarea e definita prin relatie si \u00een primul r\u00e2nd prin relatia dintre opera si literatura nationala, caci \u201eo opera de valoare este\u201c \u201eo opera de structura deosebita \u00een cadrul literaturii nationale\u201c. Ea e o opera cu forta inaugurala, ce \u201eaduce un spor de sensibilitate, o deschidere de zari, o ad\u00e2ncire a cunoasterii omului sau a societatii\u201c. Validarea operei se face \u00eentotdeauna prin raportare la planul organic \u2013 nu doar istoric \u2013 al literaturii nationale: \u201eObiectul criticii noastre este de a privi structura organica a unei carti sau a unui scriitor \u00een ceea ce ea se deosebeste esential de conspectul general al literaturii noastre\u201c. Critica lui Cioculescu face munca sanitara doar \u00een cazul acelor opere mediocre ce trec \u201e\u00een opinia literara ca niste valori pozitive\u201c, trebuind atunci sa intervina \u00een st\u00e2rpirea confuziei. Conceptul de valoare e unul stratificat, \u00eenlauntrul lui put\u00e2nd exista \u201ediferente de nivel artistic\u201c. Unii scriitori nu se \u201econformeaza\u201c la propriile mijloace si puteri, iar criticul trebuie sa sanctioneze astfel de ne\u00eentelegeri de sine. Cu at\u00e2t mai mult cu c\u00e2t critica, \u00een plan secund, trebuie \u201esa-i orienteze\u201c pe scriitori pentru \u201ea produce \u00een conformitate cu natura lor structurala organica\u201c. Aceasta \u201estructura organica\u201c e dedusa, fireste, tot din opera, reprezent\u00e2nd optima concretizarii talentului. Numai asa poate Cioculescu \u201esa lege totdeauna\u201c \u201eo opera izolata\u201c de \u201estructura organica a autorului\u201c. Opera e vazuta \u00een dinamica devenirii autorului, dar si \u00een dinamica evolutiei generale a literaturii, caci \u201eprivirea noastra asupra fenomenului literar nu trebuie sa fie statica\u201c. \u00cen substratul viziunii critice a lui Cioculescu literatura e un sistem organic afectat \u00een toate directiile de orice opera noua.
\nDecis de la bun \u00eenceput sa practice \u201ecritica obiectiva si impersonala\u201c, Cioculescu si-a precizat \u00een c\u00e2teva r\u00e2nduri conceptul de \u201eobiectivitate\u201c (mai ales ca \u201easupra acestui punct nu am sovait niciodata\u201c, obiectivitatea fiind, pentru el, o propozitie de dogma, profesata \u201echiar daca ar fi sa ma \u00eensel \u00een pozitia aleasa\u201c). Subiectivitatea admisa \u2013 sau prescrisa \u2013 de ceilalti critici \u201ese leaga direct\u201c, dupa el, de \u201eiluzia beletristica pe care o nutresc unii critici despre disciplina lor\u201c. (Ceea ce ar fi caz usor rezolvabil: renunt\u00e2nd la iluzie, numaidec\u00e2t se ajunge la obiectivitate; Cioculescu transeaza adesea lucrurile cu o simplitate eclatanta). Recunosc\u00e2nd \u201ecoexistenta criticii obiective cu critica subiectiva\u201c, Cioculescu desparte net apele: criticul \u201eobiectiv\u201c \u201e\u00eesi verifica\u201c impresiile, le supune la \u201econtrolul judecatii\u201c, pe c\u00e2nd cel \u201esubiectiv\u201c porneste de la convingerea \u201eunicitatii\u201c propriilor impresii. Impresiile sunt punctul comun de pornire, doar ca primul le \u201estilizeaza, spre a face literatura\u201c, pe c\u00e2nd celalalt le \u201erationalizeaza\u201c, spre a le \u201eda putere de judecata\u201c. Criticul obiectiv \u201e\u00eesi propune sa explice\u201c opera, celalalt \u201esa-i sugereze frumusetea\u201c prin \u201emirajul propriului stil\u201c; criticul \u201esubiectiv\u201c nu crede \u201e\u00een necesitatea judecatii de valoare\u201c, care, \u00een schimb, e chiar \u201escopul final\u201c al celuilalt. Nu exista, desigur, \u201eobiectivitate\u201c ca atare, \u201edar exista o disciplina de obiectivare a sensibilitatii\u201c, exista \u201evointa obiectivitatii\u201c. \u00cen practica, fireste, nu exista naturi pure de nici un fel, ci doar amestecuri variate de critica \u201eobiectiva\u201c si \u201esubiectiva\u201c. Chiar si cea mai \u201eobiectiva\u201c dintre critici \u201eeste totusi supusa unor conditii temperamentale\u201c, fiecare natura critica fiind, de fapt, duala. Cu limitele astfel asumate, critica \u201eobiectiva\u201c trebuie sa se poarte \u201eca o oglinda \u00een care s-ar reflecta egal toate imaginile\u201c literaturii. Obiectivitatea trebuie privita doar ca \u201eo disciplina estetica si morala\u201c; ea e \u201eact volitional\u201c, nu dat natural; e un exercitiu de exorcizare a valorilor \u201efeminine\u201c, capricioase, din sensibilitatea estetica si din comportamentul receptiv, care trebuie sa fie o treaba de animus, de \u201econvingere virila\u201c, de \u201ejudecata raspicata\u201c si de \u201efermitate a gustului\u201c, chiar cu riscul de a se pune \u00een conflict cu \u201eopinia comuna\u201c sau cu \u201eoficialitatea\u201c critica. Oricum, critica estetica se adreseaza unui public exigent si restr\u00e2ns, de elita; \u00een spatiul culturii \u201esunt doua straturi de scriitori, doua straturi de public si doua straturi de critici\u201c, \u201eimpermeabile\u201c unul la actiunea celuilalt. Critica estetica nu-si poate duce misiunea \u00een spatiul celeilalte, al celei culturale si de gust popular. Militantismul criticii, asa cum \u00eel \u00eentelege Cioculescu, are o raza limitata si strict relativa.
\nRationalismul critic al lui Cioculescu (pe linia Zarifopol, dar si Lovinescu, totusi) respinge toate fenomenele de confuzie literara, fie ca e vorba de confuzia etnic-estetic, specifica unor orientari literare, fie de alte confuzii (religios-estetic etc.). Cu fond clasicist si conduita rationalista, Cioculescu respinge toate fenomenele \u201eneguroase\u201c din literatura. \u00centre ele, \u201ethracomania\u201c, tratata drept \u201egluma enorma\u201c, dar care atenteaza la \u201evalorile latine\u201c, de tip clasic (\u00eempartasite de Cioculescu), si la \u201esingura traditie culturala\u201c rom\u00e2neasca. Nu mai mica opozitie gaseste \u201eparada spiritualista\u201c, \u201emimetismul\u201c spiritualist, fata de care Cioculescu \u00eesi afirma raspicat \u201elaicitatea\u201c. \u201eLaicitatea\u201c lui Cioculescu \u00eenseamna, de fapt, disponibilitate, \u00eenseamna obligatia de \u201ea nu-si face o religie din subiectivitatea sa\u201c si, \u00een subsidiar, de a nu face din \u201evederile religiei criterii de judecata a frumosului\u201c. Credinta ca arta \u201enu este dec\u00e2t manifestarea sentimentului religios sau a specificului etnic\u201c nu e o atitudine critica, ci una de \u201eiluminat sau de partizan\u201c. Critica estetica ignora astfel de determinari: \u201epozitia estetica si laica recepteaza fenomenul artistic, cu caracter religios, c\u00e2t si pe cel etnic, traditionalist, c\u00e2nd frumosul s-a realizat sub una din aceste forme\u201c, fara exclusivisme de tip ideologic.
\nConceptul criticii rationaliste se bizuie la Cioculescu nu doar pe o doctrina, ci de-a binelea pe un spirit rationalist. Interpretarile aduse de el poeziei merg sistematic spre o \u201elaicizare\u201c a viziunii si misterelor, spre o reductie la logic, transparenta si claritate. Cel mai vizibil e acest comportament laicizant \u00een eseul dedicat poeziei argheziene, repede scoasa de sub acuza de obscuritate; si scoasa printr-un argument (altminteri, extrem de partial) care tine el \u00eensusi de perturbarea logicii: \u201eobscuritatea lui Arghezi decurge (…) din nerespectarea logicei formale\u201c. Desigur ca nici vorba sa decurga de aici (acesta e doar un strat de complicatii), dar stihia rationalista procedeaza \u00eentotdeauna prin reductie si stilizare. Rezolvarea dilemelor argheziene \u00een formula \u201ecredintei si tagadei\u201c denota si ea un complex al simplificarii, al \u00eenscrierii \u00eentr-o schema sau formula generala, care nedreptateste chiar elementele particulare ale viziunii si atitudinii. Cioculescu prefera, \u00een interpretare, geometria, desi principial mergea pe respectul fata de unicitatea operei. Unicitatile sale sunt, \u00eensa, cel mult formule duale, contopiri de antagonisme, cu mare sacrificiu de flora atitudinala la nivelul nuantelor. Cel mai pozitivist dintre criticii celei de-a treia generatii post-maioresciene, Cioculescu a \u00eembinat mereu metoda istorico-biografica (fie si unde nu facea istorie literara sau biografie) cu cea pur interpretativa. Monografiile sale (Anghel, Caragiale, Arghezi) sunt, tocmai de aceea, partea cea mai rezistenta a operei, cea \u00een care principiul epic al interpretarii a avut satisfactie deplina. Reductia la unitate (sau la dualitate interioara) functioneaza ca principiu geometrizant \u00een aproape toate cazurile de scriitori \u201emultilaterali\u201c. Blaga, bunaoara, e adus la conditia de poet cu toate manifestarile sale (dramatice si chiar filosofice): el \u201enu \u00eenceteaza de a fi poet \u00een oricare din manifestarile sale spirituale\u201c. Observatiile sunt reale, de bun simt, dar ele nu tradeaza mai putin o perspectiva simplificatoare, geometrizanta. Criteriul rationalist e, funciar, un criteriu al bunului simt critic si \u00een virtutea lui Cioculescu a temperat multe entuziasme inspirate din confuzii. Interventiile sale asupra literaturii de dupa anii ’60 (desi mai rare fata de causerii-le istoricului literar) au fost \u00eentotdeauna facute \u00een baza acestui scepticism rationalist, al unui criteriu de claritate. Cioculescu n-a agreat literatura cetoasa de nici un fel, nici teologizanta, nici filosofarda, nici etnicizanta. Mitul cu functie literara se reduce la el la o functie simbolica decriptabila; ca si literatura \u00een genere, care e \u00eentotdeauna ceva de \u00eenteles, ceva cu taine perceptibile.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
Dintre toti urmasii lui Lovinescu din \u201ea treia generatie postmaioresciana\u201c, Serban Cioculescu este cel mai putin fidel ideilor maestrului, desi a fost unul din cei mai ascutiti polemisti \u00een apararea principiului de autonomie estetica. Spre deosebire \u00eensa de Lovinescu si de ceilalti lovinescieni (inclusiv Calinescu si, mai apoi, toti calinescienii), Cioculescu nu crede \u00een virtutea… Cite\u0219te mai mult »Serban Cioculescu sau spiritul rationalist \u00een critica<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[8],"tags":[4307,4306,4308],"class_list":["post-5746","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara","tag-critica-litarara-romaneasca","tag-serban-cioculescu","tag-spiritul-rationalist-in-critica"],"views":2904,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/5746","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=5746"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/5746\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=5746"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=5746"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=5746"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}