{"id":5736,"date":"2010-12-16T09:58:39","date_gmt":"2010-12-16T07:58:39","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=5736"},"modified":"2010-12-16T09:59:34","modified_gmt":"2010-12-16T07:59:34","slug":"alba-ca-zapada-reloaded","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/alba-ca-zapada-reloaded\/","title":{"rendered":"Alba-ca-Zapada reloaded"},"content":{"rendered":"

Donald Barthelme, \u201eAlba-ca-Zapada\u201c, traducere de Ana Chiritoiu, prefata de Mircea Cartarescu, Bucuresti, Editura Leda, 2009<\/strong><\/p>\n


\n<\/strong><\/p><\/blockquote>\n

Privit, adesea, drept unul dintre reprezentantii cei mai de seama ai postmodernismului sau unul dintre continuatorii metodelor de creatie suprarealiste, iar alteori considerat \u201ecel mai influent autor din istoria literaturii americane, dar a carui opera nu a fost, decenii \u00een sir, citita cu adevarat\u201c, Donald Barthelme, mare maestru \u00een a reconstrui (deconstrui!) texte celebre ale culturii occidentale, dar si specialist \u00een \u201eflash fiction\u201c (sau \u201esudden fiction\u201c: povestirea compacta, focalizata pe c\u00e2teva amanunte semnificative si care nu mizeaza prea mult pe actiunea propriu-zisa, ci tocmai pe concretetea detaliului, pornind de la o estetica sui generis a fragmentului), este si autorul c\u00e2torva romane (carora, \u00eensa, unii critici nord-americani au ales sa le spuna \u00eentotdeauna \u201eromane\u201c sau \u201easa-zise romane\u201c) unde se regasesc, dezvoltate si nuantate, toate aceste procedee. Iar daca \u00een \u201eDead Father\u201c (1975) sau \u201eThe King\u201c (1990), scriitorul a preferat sa trateze \u00een cheie parodica si \u00eentr-un stil accentuat ludic si ironic istoria cu accente mitice a Regelui Arthur si a Cavalerului Lancelot, \u00een \u201eSnow White\u201c el \u00eesi \u00eendreapta atentia asupra Albei-ca-Zapada \u2013 si nu at\u00e2t asupra imaginii acesteia, asa cum apare ea \u00een basmul celebru inclus \u00een culegerea Fratilor Grimm, ci a aceleia impuse, mai cu seama \u00een r\u00e2ndul publicului american, de ecranizarea realizata de Walt Disney, dat\u00e2nd din anul 1937.
\nRomanul \u201eAlba-ca-Zapada\u201c (1965), av\u00e2nd actiunea plasata \u00een perioada contemporana, reprezinta \u2013 iar acest fapt este evident \u00eenca de la titlu \u2013 un exemplu al tendintei din ce \u00een ce mai evidente \u00een contracultura americana de la mijlocul anilor ’60 de a lua \u00een raspar texte consacrate si istorii considerate ca fiind (arhi)cunoscute de toti cititorii. Desigur, daca fundamentul cartii este cunoscut, detaliile, esentiale \u00een acest caz, sunt cu totul altele dec\u00e2t cele din basm. Astfel, Alba-ca-Zapada nu mai e o printesa neprihanita si delicata, ci o femeie atragatoare (seducatoare de-a dreptul!), care, desi seamana, la nivel fizic, cu fata din poveste, av\u00e2nd, ca si aceea, \u201eparul negru ca abanosul si pielea alba ca zapada\u201c, nu ezita sa aiba, la dus, \u00eent\u00e2lniri erotice cu cei sapte pitici \u2013 care, fara \u00eendoiala, au si ei alte ocupatii dec\u00e2t modelele lor din basm, fiind angajati ca specialisti \u00een spalarea cladirilor \u00eenalte. \u00cen timpul absentei acestora, Alba-ca-Zapada e foarte ocupata astept\u00e2ndu-l pe alesul ei, Paul, care, \u00eensa, e prea putin doritor a fi identificat cu figura printului din poveste si viseaza, \u00een schimb, sa fie descoperit de producatori celebri si sa devina star de televiziune. Pe de alta parte, apriga Jane reprezinta figura mamei vitrege gata sa faca orice pentru a o distruge pe Alba-ca-Zapada, chiar \u00eei ofera rivalei deja traditionala otrava, \u00eensa aceasta e consumata de Paul, care moare \u00een acest fel, dupa ce, \u00een prealabil, din cauza geloziei si a suspiciunilor pe care le avea cu privire la cei sapte pitici, pusese el \u00eensusi la cale un plan (aproape perfect!), instal\u00e2nd un sistem de supraveghere a locuintei iubitei sale si aduc\u00e2nd p\u00e2na si c\u00e2ini antrenati \u00een a descoperi infidelitatile. Fara \u00eendoiala, povestit \u2013 si redus \u2013 \u00een felul acesta, romanul lui Barthelme pare prin excelenta comic si parodic, \u00eensa, la o lectura atenta, vom descoperi, dincolo de z\u00e2mbetele pe care, evident, primul contact cu un asemenea text le st\u00e2rnesc, o adevarata structura narativa \u201esubversiva\u201c, \u00een sensul pe care Mihail Bahtin \u00eel dadea acestui termen, \u00een analiza pe care a facut-o operei lui Rabelais. \u00cen fond, cartea lui Barthelme reprezinta, la un anumit nivel al interpretarii, si un excelent exemplu al \u201edialogismului interior\u201c, ca sa ne raportam la o alta sintagma impusa de Bahtin, c\u00e2ta vreme scriitorul american initiaza, \u00een \u201eAlba-ca-Zapada\u201c, mult mai mult dec\u00e2t un simplu act de deconstructie de natura sa afecteze doar nivelul expresivitatii limbajului si, desigur, depaseste \u00een mod clar stadiul de joc gratuit cu cuvintele (sau conceptele), discursul sau transform\u00e2ndu-se, treptat, \u00eentr-o adevarata poetica ce nu poate fi identificata complet cu aceea a postmodernismului \u00een general. Caci demersul lui Barthelme se individualizeaza profund mai ales prin curajul de a repovesti o istorie at\u00e2t de cunoscuta, dar, \u00een acelasi timp, de a provoca la tot pasul cliseele de exprimare ori de g\u00e2ndire, precum si ierarhiile conventionale ale sistemelor filosofice contemporane, ale analizei freudiene si chiar termeni deja \u201ecanonici\u201c, cum ar fi \u201eobiectivitate\u201c sau \u201esubiectivitate\u201c.
\nPrivind romanul (si) din aceasta perspectiva, \u00eentelegem ca, \u00een fond, textualismul inovator nu se limiteaza la complicatele jocuri de cuvinte, ci devine adevarata orchestrare a mai multor voci narative care se suprapun exact \u00een momentele esentiale, suger\u00e2nd, \u00een acest fel, tocmai natura disfunctionala a limbii, caci, din punctul de vedere al lui Barthelme, toate procedeele lingvistice si stilistice sunt mijloace \u00eendreptate \u00eempotriva limbajului \/ limbajelor \u00eenvechit(e), iar nu scopuri \u00een sine. \u00cen fond, autorul nu face altceva dec\u00e2t sa respinga cu toata hotar\u00e2rea conventionalismul de orice fel, protagonista cartii, Alba-ca-Zapada exprim\u00e2ndu-si ea \u00eensasi nemultumirea fata de acest fenomen si, mai cu seama, fata de rudimentara comunicare interumana: \u201eOf, as vrea sa existe pe lume cuvinte care sa nu fie cuvintele pe care le aud mereu!\u201c Desigur, frustrarea Albei-ca-Zapada vizeaza, dincolo de nivelul lingvistic, revolta fata de g\u00e2ndirea \u00eencorsetata de orice modele prestabilite, oric\u00e2t de prestigioase ar fi acestea, caci, \u00een fond, \u00eendemnul unuia dintre pitici (care doreste sa-i demonstreze frumoasei stap\u00e2ne ca oric\u00e2nd pot exista idei, cuvinte si concepte noi): \u201eUcide ca sa creezi!\u201c arunca o metaforica m\u00e2nusa esteticii moderniste ce se \u00eentrevede \u00een \u201eC\u00e2ntecul de dragoste al lui J. Alfred Prufrock\u201c, celebrul poem al lui T. S. Eliot. La r\u00e2ndul sau, Barthelme, \u00een calitate de autor, tinde, \u00een multe pagini ale acestui roman, sa construiasca dialoguri de substanta din ceea ce tot el sugereaza ca ar fi doar un balast verbal. Nu \u00eent\u00e2mplator, \u00een c\u00e2teva momente cheie ale textului, cuvintele tind sa-si depaseasca sensul bine determinat, combin\u00e2nd, uneori imperceptibil \u2013 si, din nou subversiv! \u2013 \u00eentelesul literal cu cel figurat. Prin urmare, privit global, discursul romanesc din \u201eAlba-ca-Zapada\u201c se dovedeste a fi compus din numeroase naratiuni (sau linii narative) care nu au \u00eentotdeauna un \u201edeznodam\u00e2nt\u201c clar, \u00een sensul consacrat al termenului, cititorul \u00eensusi fiind, \u00een acest fel, implicat \u00een text, chiar daca Barthelme a fost adeptul declarat al sentimentului de asteptare frustrata de care cititorul ar trebui sa fie cuprins pentru a putea intra cu adevarat \u00een lumea unui astfel de text.
\n\u00cen plus, \u00eentr-un subtil comentariu dedicat aspectelor stilistice din proza contemporana, intitulat, semnificativ, \u201eNot Knowing\u201c, Donald Barthelme si-a exprimat convingerea ca, pentru a fi valide din punct de vedere estetic, cuvintele trebuie sa fie \u201eocupate sa sugereze, \u00een orice moment, nenumaratele ecouri care se gasesc, la o privire atenta, dedesubtul oricarei fraze.\u201c Doar \u00een acest fel, considera scriitorul, textul literar poate dob\u00e2ndi un nou statut ontologic, iar arta \u00eensasi devine, numai si numai \u00een acest fel, posibila (si autentica). Strategia aceasta va fi aplicata, de altfel, \u00een multiplele sale variante, pe tot parcursul romanului \u201eAlba-ca-Zapada\u201c, interesanta fiind si atitudinea pe care Barthelme o are \u2013 iar acest lucru se vede tocmai prin intermediul atitudinii protagonistei \u2013 fata de suficienta marilor autori \/ texte. Astfel, c\u00e2nd trebuie sa actioneze conform schemei epice prestabilite din povestea lui Rapunzel, noua Alba-ca-Zapada se dovedeste a fi pe deplin constienta de semnificatia deopotriva literara si culturala a actiunilor si cuvintelor sale, abandon\u00e2nd, temporar, cautarea printului mult visat, tocmai din cauza convingerii lipsei de sens si de \u00eemplinire de care era afectata \u00eentreaga sa existenta si exprim\u00e2ndu-si iritarea fata de cei care se aduna la fereastra ei doar pentru a privi, evit\u00e2nd, \u00eensa, sa-i ofere si c\u00e2teva sugestii pentru finalul acestei linii narative si a rolului ad-hoc pe care ea \u00eensasi acceptase sa-l interpreteze. Ia nastere, \u00een acest fel, ceea ce critica literara a numit \u201eo perspectiva disidenta\u201c, de natura a ilumina \u00eentr-un mod neasteptat tocmai contextul social \u00een care apare problema decodarii sensului \/ sensurilor cuvintelor sau actiunilor umane. Numai ca Barthelme nu se multumeste sa critice de pe o pozitie imobila atitudinile \u00eenvechite sau sensurile anacronice, ci creeaza, \u00een chiar textul romanului sau, un spatiu discursiv ce permite aparitia unei varietati de linii narative aparent independente \u2013 si, implicit, de sensuri. Este adevarat ca acestea parodiaza, pe r\u00e2nd, limbajul psihanalizei sau al filosofiei \u2013 antologic ram\u00e2n\u00e2nd discursul Albei-ca-Zapada cu privire la conceptul fiinta, aici \u00eentreaga teorie a lui Heidegger fiind, practic, invocata la modul comic. Cartea devine, asadar, un adevarat mozaic \u00een care se \u00eentrepatrund cele mai diferite atitudini, idei sau voci narative, permanentele trimiteri intertextuale contribuind si ele la impresia de colaj \u00eenrudit \u00eendeaproape cu cel practicat \u00een artele plastice pe care \u201eAlba-ca-Zapada\u201c, privit \u00een ansamblu, o da cititorului.
\nSe stie, fara \u00eendoiala, ca, mai ales \u00een Statele Unite, romanul postmodern a depasit adesea granitele conventionale ale genului, impresia de palimpsest si viziunea fragmentara fiind definitorii \u00een acest sens. Nu putini scriitori americani au creat pornind de la tehnicile bine asimilate ale montajului cinematografic, impun\u00e2nd o serie de inovatii textuale aflate \u00een legatura cu parodia, satira sau pastisa, \u00eensa nici unul dintre acestia nu a demonstrat o mai buna abilitate ca Barthelme sa le combine pe toate \u00een cadrul unui discurs greu de \u00eencadrat \u00een vreun tipar estetic prestabilit, \u00eenrudit, \u00eensa, mai \u00eendeaproape dec\u00e2t ar putea demonstra o prima lectura, cu viziunea carnavalesca ce gaseste cea mai mare placere \u00een atitudinea profund ireverentioasa fata de modelele (literare) anterioare, oricare ar fi acestea. Faptul este mai evident dec\u00e2t oriunde \u00een \u201eAlba-ca-Zapada\u201c, unde cuvintele par a-si pierde chiar sensul de baza, Barthelme ilustr\u00e2nd, astfel, perfect, viabilitatea estetica a unei combinatii a heterotopiei lui Foucault cu viziunea bahtiniana asupra limbajului, rezultatul fiind, aici, prin intermediul cautarilor neobosite ale Albei-ca-Zapada, dornica a gasi \u00eemplinirea, exprimarea (desigur, \u00eentr-un alt mod dec\u00e2t cele conventionale!) dorintei umane de a descoperi sensul profund al existentei.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Donald Barthelme, \u201eAlba-ca-Zapada\u201c, traducere de Ana Chiritoiu, prefata de Mircea Cartarescu, Bucuresti, Editura Leda, 2009 Privit, adesea, drept unul dintre reprezentantii cei mai de seama ai postmodernismului sau unul dintre continuatorii metodelor de creatie suprarealiste, iar alteori considerat \u201ecel mai influent autor din istoria literaturii americane, dar a carui opera nu a fost, decenii \u00een… Cite\u0219te mai mult »Alba-ca-Zapada reloaded<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[8],"tags":[4297,4296,3230,4298],"class_list":["post-5736","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara","tag-alba-ca-zapada","tag-donald-barthelme","tag-literatura-americana","tag-postmodernism"],"views":4218,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/5736","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=5736"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/5736\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=5736"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=5736"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=5736"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}