{"id":5724,"date":"2010-12-16T09:47:17","date_gmt":"2010-12-16T07:47:17","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=5724"},"modified":"2011-04-12T15:53:29","modified_gmt":"2011-04-12T13:53:29","slug":"doctrina-socului","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/doctrina-socului\/","title":{"rendered":"Doctrina socului"},"content":{"rendered":"

sau despre cum\u00a0 sunt chemati saracii lumii sa ajute\u00a0 la bunastarea privilegiatilor sortii<\/strong><\/p>\n

Sunt putine cartile ce se scriu si trateaza problema delicata a decalajelor economice dintre tari (sau din interiorul aceleiasi tari) care sa nu fie puternic contestate. Zeflemeaua celor ce se pronunta despre astfel de productii este \u00een stare sa distruga orice dezbatere onesta. Spre a exemplifica este suficient sa amintim de includerea lui Noam Chomsky \u00een categoria sofistilor triviali.<\/p>\n

Probabil ca lucrarea lui Naomi Klein (\u201eDoctrina socului. Nasterea capitalismului dezastrelor\u201c, traducere de Bogdan Lepadatu si Ciprian Siulea, Vellant, Bucuresti, 2008) va candida cu succes la o astfel de posteritate, \u00een ciuda caracterizarii magulitoare facuta de \u201eThe Guardian\u201c (\u201ePutine sunt cartile care ne ajuta cu adevarat sa \u00eentelegem prezentul. \u201eDoctrina socului\u201c este una dintre aceste carti\u201c) si a imensului aparat bibliografic \u00een stare sa sustina p\u00e2na la ultima virgula orice afirmatie ce poate parea fantezista.
\nCapitalism cu japca<\/strong>
\nCartea jurnalistei canadiene porneste de la o teza radicala: adeptii economiei de piata excesiv liberalizate (Milton Friedman si scoala de la Chicago ca avanpost al libertarianismului) impun politici favorabile marilor corporatii si multinationalelor, ajutati\u00a0 fiind de anumite dezastre naturale sau de instabilitatea politica specifica multor tari. Spunem Milton Friedman si scoala de la Chicago pentru ca \u00eentreg firul epic al cartii se circumscrie dihotomiei libertarianism vs. New Deal (liberalism vs. statul bunastarii – welfare state). Cei ce-si zic neoconservatori si sunt adeptii zicerii lui Milton Friedman conform careia totul s-a prabusit cu New Deal-ul, iar din acel moment cele mai multe tari \u201eau apucat-o pe calea gresita\u201c a statului bunastarii, cred orbeste \u00een principiile enuntate de acesta. Triada care sta la baza liberalismului friedmanian este de o simplitate dezarmanta: (i) eliminarea tuturor regulilor care stau \u00een calea acumularii profitului, (ii) privatizarea activelor statului si (iii) diminuarea severa a programelor de asistenta sociala. De aici deriva o sumedenie de alte de-reglementari: taxe c\u00e2t mai mici, impozitarea similara a celor bogati si a saracilor, inexistenta unui salariu minim pe economie, libertatea corporatiilor de a-si vinde produsele peste tot \u00een lume (fara nici cel mai mic protectionism pentru industriile sau proprietatea locala) etc.
\nImpunerea unor astfel de politici nu este o sarcina usoara (miscarea sindicala nu ar fi niciodata de acord cu asemenea masuri ce lasa individul expus bunului plac al marilor corporatii), asa \u00eenc\u00e2t acceptarea unui astfel de capitalism salbatic, o jungla a celui mai puternic (adeptii acestei noi forme de sclavie codifica salbaticia economica lipsita de reglementari ca fiind calea deschisa celor ce muncesc, a celor inteligenti, a celor cu spirit antreprenorial), are nevoie de situatii initiale limita, dezastrele naturale sau turbulentele politice fiind \u00een stare sa curete terenul \u00een calea liberalismului. Odata ce conditiile initiale sunt \u00eendeplinite (haos, instabilitate economica, politica etc.), intra \u00een scena organizatiile financiare (Banca Mondiala si Fondul Monetar International) gata sa salveze, chipurile, statul respectiv de la dezastru total, sa puna cum s-ar zice umarul la reconstructia tarii respective.
\nBine\u00eenteles, sume importante (miliarde de dolari, euro) asteapta sa fie trimise catre tarile neajutorate. Pentru a fi posibil un astfel de scenariu mai este nevoie de un mic pas: tarile sa accepte \u00een schimbul ajutorului economic (banii mult visati) reformele impuse de organismele amintite. Care reforme spun povestea draga economistilor de la Chicago. Reducerea cheltuielilor bugetare si a asistentei sociale, privatizarea activelor statului si\u00a0 eliminarea regulilor care stau \u00een calea profitului. \u00cen consecinta, daca statele nu coopereaza si nu sunt \u00een stare sa accepte asemenea masuri economice care ar pune la pam\u00e2nt tot ce s-a construit dupa cel de-Al Doilea Razboi Mondial (statul bunastarii ca artefact al unei evolutii bolnavicioase), atunci cataclismele si dezechilibrele politice preiau rolul de deschizatori de p\u00e2rtie pentru cioclii de la Banca Mondiala si de la Fondul Monetar International. Aceste organisme, ce ar trebui sa produca stabilitate, conduc vechiul stat la cimitirul istoriei pentru \u00eengropaciune si genereaza reformele economice care vor crea omul nou cu spirit antreprenorial (nu este o gluma, cetatenii saraciti de reformele economice, ajunsi sa \u00eesi v\u00e2nda prin pietele lumii hainele ponosite si fel de fel de nimicuri, au fost numiti cinic oameni cu spirit antreprenorial).
\nDezastre marca FMI<\/strong>
\nExemple de dezastre, pentru ca dezastre este cuv\u00e2ntul nimerit pentru \u201ereformele\u201c implementate de aceste organisme, marca FMI si Banca Mondiala, sunt numeroase, \u00eencep\u00e2nd cu statele din Conul de sud al Americii de Sud (Chile, Bolivia, Argentina), Rusia lui Elt\u00een, China, Irak-ul sau tarile din Europa de est (Rom\u00e2nia se \u00eenscrie si ea pe lista lunga a tarilor ce se vor drastic \u201ereformate\u201c, desi autoarea nu o mentioneaza aici).
\nCum capitalismul de sorginte libertariana nu este incompatibil cu dictatura, atunci teroarea si frica sunt instrumente aproape indispensabile pentru impunerea unor astfel de politici fantasmagorice. Asa Chile s-a trezit ca merge spre liberalism brat la brat cu Pinochet (\u201eTeoriile lui Milton Friedman i-au adus Premiul Nobel; aceleasi teorii i l-au adus statului Chile pe generalul Pinochet\u201c, Eduardo Galeano, \u201eDays and Nights of Love and War\u201c, 1983, citat \u00een debutul partii a doua, p. 79), China gusta din deliciile capitalismului nest\u00e2njenita de statul politienesc ce o apara de dusmanii vizibili si invizibili, Rusia se \u00eenscrie si ea pe calea cea buna odata cu nasterea oligarhilor si a statului discretionar, iar Irak-ul a fost curatat de Saddam pentru a se \u201e\u00eembogati\u201c cu o armata de ocupatie ce jefuieste tot ce se poate jefui, inclusiv distrugerea unei milenare culturi, pradarea Muzeului National al Irak-ului, ce depozita obiecte ce tin de patrimoniul universal fac\u00e2ndu-se sub nepasarea militarilor adusi acolo \u00een zona golfului sa instituie legea.
\nAu atins aceste tari enumerate (sau parte dintre ele, av\u00e2nd \u00een vedere ca \u00een unele procesele sunt \u00een desfasurare) mult visata si perorata viata armonioasa data de mecanismele pietei libere? \u00centrebare retorica la care se raspunde usor. Chile, Argentina sau Bolivia au ramas \u00een continuare state periferice, ceea ce se va \u00eent\u00e2mpla si cu Europa de est. \u00cen schimb, \u00een contra-balanta, marile corporatii, multinationalele s-au simtit si se vor simti bine \u00een continuare. Iar FMI-ul va lucra pentru propasirea marilor corporatii, inclusiv prin metode ce tin de \u201emalpraxis statistic\u201c (exagerarea datelor prezentate \u00een rapoarte despre anumite tari). Poate ar fi nimerita citarea unui paragraf din scrisoarea deschisa trimisa \u00een 1988 de un fost angajat al Fondului Monetar (Davison Budhoo, absolvent al London School of Economics) lui Michel Camdessus (la acea vreme aflat la conducerea fondului), pasaj ce ne poate da o idee despre masurile de reformare marca FMI:
\n\u201eAstazi am demisionat din r\u00e2ndul personalului Fondului Monetar International, dupa mai bine de 12 ani si dupa 1.000 de zile de lucru \u00een calitate de functionar al Fondului, detasat \u00een strainatate, ca v\u00e2nzator ambulant al medicamentelor voastre si al accesoriilor de iluzionist destinate guvernelor si oamenilor Americii Latine, Caraibelor si Africii. Pentru mine, demisia \u00eenseamna c\u00e2stigarea unei libertati fara pret, pentru ca, odata cu ea, am facut primul pas catre acel loc unde sper ca voi putea sa ma spal pe m\u00e2ini de ceea ce pentru mine \u00eenseamna s\u00e2ngele a milioane de oameni saraci si \u00eenfometati\u2026 Este at\u00e2t de mult s\u00e2nge \u00eenc\u00e2t curge \u00een r\u00e2uri. Si se usuca, se lipeste de trupul meu; uneori am impresia ca nu exista suficient de mult sapun \u00een \u00eentreaga lume sa ma curete de lucrurile pe care le-am facut \u00een numele vostru.\u201c (p. 280).
\nUn amanunt mai trebuie adaugat: discursul presedintelui rom\u00e2n de anuntare a diminuarilor salariale si a masurilor de \u201ereformare\u201c a statului, urmat apoi de preluarile papagalicesti ale unui premier de mucava, sunt literalmente un copy-paste dupa ceea ce Fondul Monetar International a redactat si trimis spre citire natiunii dictatorului chilian Augusto Pinochet. Diferenta notabila rezida \u00een faptul banal ca acum sunt chemati la apelul suferintei rom\u00e2nii de toate categoriile \u00een numele triumfului capitalismului de balta, al corporatiilor si al multinationalelor.
\nCititi (frunzariti, rasfoiti) cartea lui Naomi Klein. Poate ca nu veti deveni mai \u00eentelepti, dar cu siguranta veti \u00eent\u00e2lni un spirit de un necuprins umanism.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

sau despre cum\u00a0 sunt chemati saracii lumii sa ajute\u00a0 la bunastarea privilegiatilor sortii Sunt putine cartile ce se scriu si trateaza problema delicata a decalajelor economice dintre tari (sau din interiorul aceleiasi tari) care sa nu fie puternic contestate. Zeflemeaua celor ce se pronunta despre astfel de productii este \u00een stare sa distruga orice dezbatere… Cite\u0219te mai mult »Doctrina socului<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[3],"tags":[4287,4283,4285,4282,4280,4284,4286,4288,4281],"class_list":["post-5724","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-politica","tag-acumulare-profit","tag-capitalismul-dezastrelor","tag-corporatii-multinationale","tag-decalaje-economice","tag-doctrina-socului","tag-naomi-klein","tag-neoconservatori","tag-reguli-macroeconomice","tag-saracii-lumii"],"views":2029,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/5724","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=5724"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/5724\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=5724"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=5724"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=5724"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}