{"id":5720,"date":"2010-12-16T09:41:29","date_gmt":"2010-12-16T07:41:29","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/2010\/12\/5720\/"},"modified":"2010-12-16T09:45:05","modified_gmt":"2010-12-16T07:45:05","slug":"5720","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/5720\/","title":{"rendered":""},"content":{"rendered":"

Europa si-a depasit de mult conditia geografica de peninsula a Asiei. Organizatia pentru Securitate si Cooperarea \u00een Europa si-a tinut conclavul \u00een \u00eendepartatul stat asiatic Kazahstan, ajuns printr-un joc politic, \u00eempreuna cu alte republici ex-sovietice, \u00een organizatia europeana. De la imperiul lui Alexandru Macedon si p\u00e2na la cel sovietic, istoria ne spune ca orice extindere politica a Europei spre Asia naste complicatii. Poate vom\u00a0 avea mai mult noroc cu OSCE. <\/strong><\/em><\/p>\n

Sefii de stat si de guvern ai celor 56 de membri ai organizatiei s-au reunit, la 1-2 decembrie 2010, la Astana, capitala construita de Nursultan\u00a0 Nazarbaiev, parinte-dumnezeu si presedinte al \u201ecelui mai nou si celui mai mare stat\u201c care ar fi Kazahstanul. Daca falosii localnici care se lauda astfel se refera la imensele bogatii pe care \u00eesi \u00eentindeau p\u00e2na nu de mult corturile, atunci m\u00e2ndria lor este \u00een parte motivata. Numai ca nu peste tot unde se afla petrol se traieste neaparat bine. Kazahstanul independent este bogat dar \u201eparintele-dumnezeu\u201c Nursultan Nazarbaiev l-a readus la stadiul de hanat de Ev Mediu. Despotismul cu care conduce acest dictator stalinist nu prea deranjeaza pe cei interesati de bogatiile Kazahstanului. Pentru democratii europeni, cele 12-13 milioane de musulmani din \u00eendepartata tara au ceva\u00a0 poezie dar mai important pare a fi ceea ce se afla sub talpile lor \u00eencinse de nisipul fierbinte. Numai pentru at\u00e2t si merita ca (si) europenii sa ajunga \u00een inima Asiei. Uite ca a venit vremea ca oamenii importanti ai Europei sa serveasca ceaiul de dimineata \u00een palatele construite de Nazarbaiev \u00een plin desert. Ademenitor! Consilierii politici rom\u00e2ni din Dealul Cotrocenilor, Dealul Spirii, Aleea Modrogan si, parca, din Padurea Baneasa, nu au rezistat tentatiei si au sugerat presedintelui Rom\u00e2niei sa nu scape ocazia si sa mearga mai degraba la Astana dec\u00e2t sa rabde de frig la festivitatile pentru Ziua nationala a rom\u00e2nilor. \u00cen plina criza mondiala, OSCE \u00eenca se mai preocupa de lucruri serioase, ca \u00eencrederea, cooperarea, stabilitatea si securitatea regionala. Sa urmarim cum au fost abordate la Astana aceste fram\u00e2ntari si sa vedem daca exaporitii rom\u00e2ni i-au dat sfatul cel bun presedintelui nostru.
\n\u00cencrederea. Ca speranta nu a fost abandonata, dar nu prea mai exista, nu prea mai conteaza. Ca pe vremea Razboiului Rece, dupa recentele conflicte militare din Caucaz protagonistii s-au retras \u00een taberele lor preocupati sa-si \u00eentareasca fortificatiile \u00een loc sa caute pacea. Ruptura cea mai mare s-a produs din cauza razboiului din august 2008 dintre Rusia si Georgia, \u00een urma caruia Abhazia si Osetia de Sud s-au autoproclamat independente sub protectia tancurilor Rusiei. Presedintele Sarkozy, dupa cum aflam azi din cablogramele obtinute de Wikileaks, l-a facut mincinos pe ministrul de externe rus \u00een \u00eemprejurarile legate de acest razboi.\u00a0 Politetea franceza a fost tradata. Pacat. Numai ca adevarul sta \u00een calcule, ceea ce \u00een politica nu a fost niciodata de neglijat. Cine face o analiza mai acatarii a reactiei Moscovei \u00een Caucaz nu poate face abstractie de ultimul episod al destramarii Iugoslaviei care a condus la \u201eautoproclamarea\u201c independentei provinciei Kosovo. Razboiul ultim (oare?!) din Caucaz este si trebuie legat de manevrele duse pentru desprinderea provinciei Kosovo de Serbia. O astfel de legatura este evidenta. C\u00e2nd s-a nasit independenta provinciei balcanice trebuia sa se tina cont de ea pentru ca Moscova abia astepta o defectiune ca sa puna ordinea pe care si-o doreste \u00een Abhazia si \u00een Osetia de Sud. Europa s-a pricopsit cu trei provincii independente Kosovo, Abhazia si Osetia de Sud \u00een care trebuie trimise trupe pentru mentinerea pacii. Iar unde sunt trupe straine numai \u00eencredere nu este. \u00cen plus, c\u00e2nd sunt \u00eencalcate normele internationale, luxul pretins de ambitia de a fi stat sau provincii independente este platit cu bani grei. \u00cencrederea, unul dintre principiile de baza ale batr\u00e2nului Act final de la Helsinki, se vede sapata din interior. Ceea ce este grav pentru ca securitatea, regionala sau globala, nu poate fi asigurata \u00een absenta \u00eencrederii. Delegatia noastra a venit dezamagita de la Astana si, potrivit unei stiri de presa, \u201eRom\u00e2nia si-a exprimat regretul ca la summit-ul OSCE, care era de asteptat sa restabileasca \u00eencrederea, statele parti nu au putut conveni asupra documentului politic de fond\u201c. Har Domnului!
\nStabilitate sau securitate? Americanii si europenii din Uniunea Europeana au insistat la Astana pe stabilitatea regionala, pe respectul drepturilor omului si valorilor liberale. Rusia si cei care \u00eei stau alaturi \u2013 li se cam \u00eengroasa r\u00e2ndurile! \u2013 prefera securitatea regionala. \u00cen mare, stabilitatea este asigurata prin functionarea corecta a mecanismelor democratiei. Securitatea \u00een zonele de conflict trebuie sustinuta prin forta armelor.\u00a0 Este o diferenta. \u00cen concluzie, pe acest subiect a revenit dialogul surzilor: unii i-au reprosat Moscovei invadarea Georgiei, \u00een august 2008, Moscova i-a reprosat Occidentului ca printr-un discurs ipocrit despre democratie a pus \u00een miscare revolutii portocalii care, \u00een realitate, mascau interese geopolitice.
\nNoul tip de securitate euroasiatica. Daca traducem din rom\u00e2na \u00een rom\u00e2na trebuie sa \u00eentelegem ca unele state, printre care si Rom\u00e2nia, au dorit sa se adopte nu numai traditionala declaratie politica, ci si un \u201eplan de masuri\u201c chiar daca prea multe sperante de \u00eendeplinire nu pot fi puse \u00een astfel de documente. Diplomati versati au pus la punct \u201eDeclaratia de la Astana\u201c, iar sefii de stat si de guvern prezenti au semnat-o. Nu este o victorie. Divizarea \u00een cele doua tabere, despre care am mai vorbit, este evidenta \u00een acest document, altfel destul de neangajant. Ea, aceasta divizare, se vede si mai clar \u00een refuzul adoptarii \u201ePlanului de actiune\u201c care ar fi trebuit sa o \u00eensoteasca.
\nReforma. Dupa 11 ani de la precedenta reuniune, \u00een OSCE era normal sa existe o noua viziune si, daca se putea, si o noua disponibilitate pentru conflictele regionale. De c\u00e2nd Europa a ajuns p\u00e2na \u00een Kazahstan, aceste conflicte s-au \u00eenmultit. Cele din fosta Iugoslavie s-au \u201erezolvat\u201c cum s-au rezolvat, dar a ramas cel din Transnistria; cele din Caucaz, inclusiv cel dintre Armenia si Azerbaidjan, sunt tinute la foc mocnit. C\u00e2tiva piromani stau cu lampa lui Aladin prin tinuturile asiatice iar aici este petrol. Unde este petrol, stim de mai bine de un secol, sunt si conflicte. O reforma a OSCE care sa faca posibila adaptarea la spatiul \u00eentins pe care \u00eel acopera si la at\u00e2tea fierberi, ar fi necesara. Pentru aceasta ar trebui redefinit rolul Organizatiei. Deocamdata, Rusia si Uniunea Europeana nu se pot pune de acord asupra tipului de securitate pe imensul continent euroasiatic. Poate si pentru ca astazi solutiile de securitate sunt abordate \u00een NATO sau \u00een negocierile directe dintre Washington si Moscova.
\nMostenitoare a raposatei Conferinte\u00a0 pentru Securitate si Cooperare \u00een Europa, OSCE a cam obosit. Ratiunea convocarii ei \u00een anii \u201870 ai trecutului secol\u00a0 a fost sa asigure un cadru de discutii sau de negocieri\u00a0 care sa permita diluarea tensiunilor dintre cele doua blocuri militare, NATO si Tratatul de la Varsovia. Actul final de la Helsinki, semnat \u00een 1975, urmarea sa favorizeze destinderea prin cooperare politica, economica, inter-umana si culturala. Au existat si interese mai ascunse care priveau consfintirea granitelor politice ale Europei rezultate dupa Al Doilea Razboi Mondial. Adica, a imperiului sovietic. Odata atins acest obiectiv, unii au crezut ca lumea va \u00eencremeni. Anul 1989, ca si anul 1789, a demonstrat ca lumea nu \u00eencremeneste. Daca mai este nevoie de OSCE \u00een aceste conditii, atunci organizatia trebuie sa fie restructurata din temelii. \u00cencercarile de adaptare la lumea noua, c\u00e2nd nu sunt bizare, sunt inutile. Principiul egalitatii statelor \u00een luarea hotar\u00e2rilor exprimat prin votul unanim \u2013 esenta OSCE \u2013 nu mai produce consecintele asteptate prin\u00a0 semnarea Actului final de la Helsinki, \u00een plin Razboi Rece. Atunci, \u00een numele egalitatii, un stat mic putea sa blocheze o decizie si sa \u00eempiedice manevrele celor puternici. Conceptul \u2013 g\u00e2ndit la Bucuresti \u2013 a fost pus pe masa negocierilor de la Helsinki si aparat cu tenacitate de marele diplomat Valentin Lipatti. Acum, complexate si neputincioase, statele mici nu mai sunt luate \u00een seama. Acel principiu, sanatos \u00een substanta lui, este folosit azi numai de cei mari si puternici pentru a-si impune forta. Razboiul ruso-georgian din 2008 o demonstreaza. Rusia a refuzat la Astana sa accepte suveranitatea Georgiei pe teritoriul de dinainte de 2008. Primul-ministru al Frantei, Fran\u00e7ois Fillon, a spus ceea ce multa lume resimte: organizatia trebuie reformata pentru a fi mai eficace, capabila sa actioneze mai repede.
\nDar cum sa reformezi o organizatie de securitate si de cooperare \u00een timp de criza? Mai ales ca Europa a ajuns p\u00e2na \u00een Kazahstan si s-a trezit \u00eentr-un spatiu \u00een care se afla Transnistria, Caucazul si, \u00een apropierea acestuia, Irakul si Afganistanul.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Europa si-a depasit de mult conditia geografica de peninsula a Asiei. Organizatia pentru Securitate si Cooperarea \u00een Europa si-a tinut conclavul \u00een \u00eendepartatul stat asiatic Kazahstan, ajuns printr-un joc politic, \u00eempreuna cu alte republici ex-sovietice, \u00een organizatia europeana. De la imperiul lui Alexandru Macedon si p\u00e2na la cel sovietic, istoria ne spune ca orice extindere… Cite\u0219te mai mult »<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[3],"tags":[4279,4192,4275,4277,4278,4276,4191],"class_list":["post-5720","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-politica","tag-armenia","tag-caucaz","tag-extindere-politica-a-europei","tag-kazahstan","tag-nursultan-nazarbaiev","tag-osce","tag-transnistria"],"views":1613,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/5720","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=5720"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/5720\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=5720"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=5720"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=5720"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}